Singur între părinţi

Publicat în Dilema Veche nr. 800 din 19-25 iunie 2019
Singur între părinţi jpeg

● Richard Ford, Între ei. Amintiri despre părinţii mei, traducere de Anca Dumitrescu, Editura Black Button Books, 2019. 

„Una dintre primele noastre provocări este să ne cunoaştem părinţii cu totul“, scrie în cartea sa de amintiri Richard Ford (n. 1944), acest extraordinar scriitor american, a cărui operă a început în ultimii ani să prindă contur şi în limba română (abandonat de Humanitas după primele două romane, Cronicarul sportiv şi Ziua Independenţei, ale trilogiei sale multipremiate; Vellant şi Black Button Books i-au publicat două excelente volume de povestiri, Femei cu bărbaţi şi Rock Springs, iar romanul său Wildlife, ecranizat anul trecut şi premiat la festivalurile independente, se află şi el în curs de traducere la ultima). Acest memoir conţine două evocări scrise de Ford la distanţă de treizeci de ani: despre mama lui a scris la puţin timp după moartea acesteia în urma unui cancer (în 1981), iar despre tatăl lui a scris la mai bine de cincizeci de ani de la moartea sa în urma unui infarct, pe cînd Ford era adolescent (în 1960). În carte dispunerea celor două rememorări este inversată cronologic întrucît, spune Ford, „nimeni nu poate să piardă un părinte și să-și trăiască viața fără să aștepte ca celălalt să moară dintr-odată sau să înceapă să moară“.

Deşi cele două rememorări sînt apăsat marcate de cele două morţi (fulgerătoare şi prematură, în cazul tatălui, lentă şi previzibilă, în cazul mamei), cartea este de o seninătate şi o căldură irezistibile. Părinţii lui Ford s-au iubit din prima pînă în ultima clipă, alcătuind un cuplu suficient sieşi, s-au bucurat de viaţă, au fost fericiţi, nu le-a lipsit nimic (vezi şi fragmentul de mai jos). „Am avut o copilărie minunată şi părinţii mei au fost minunaţi“, îşi rezumă Ford viaţa (cu totul şi cu totul diferite ca experienţă şi ca ton sînt memoriile prietenului său, scriitorul Tobias Wolff: Viaţa acestui băiat, Publica, 2015), şi tocmai în asta rezidă motivaţia şi forţa scrierii acestei cărţi, în consemnarea indirectă a unei anomalii: „un act de o nedreptate cumplită“ prin care părinţii „au fost siliţi să părăsească viaţa de timpuriu, cu mult înainte de a ajunge să se sature de ea“. Un fel de reconciliere, mai întîi cu soarta, dar şi cu sine („consolidarea versiunii mele de interpretare şi de continuitate între acum şi cîndva“), căci, spune Ford de cîteva ori în diverse formulări, viaţa şi moartea părinţilor trece în copii şi asta îi diferenţiază pe unii de alţii.

Sînt multe lucruri pe care Ford nu le ştie şi nu le poate spune despre părinţii lui. Absenţa prelungită şi constantă a tatălui (ca vînzător ambulant, a fost un tată „musafir de weekend“) creează goluri în biografia sa, aşa cum lipsa de aplecare spre psihologie a mamei sale face ca viaţa ei interioară să rămînă ascunsă. Dar „înţelegerea incompletă a vieţii părinţilor noştri nu este o condiţie a vieţii lor“, spune Ford şi e foarte interesant de urmărit felul în care memorialistul încearcă să păstreze echilibrul între afirmaţii şi presupuneri, mai ales că ajunge să compare memoriile cu povestirile lui Cehov. În plus, perspectiva copilului, copil sau adult, îngustează cadrul tabloului şi aici trebuie căutată semnificaţia din titlul cărţii. Convieţuirea plină şi fericită a părinţilor lui de dinainte ca el să se fi născut (amîndoi se apropiau de 40 de ani cînd l-au avut) şi faptul că venirea lui pe lume le-a întrerupt viaţa nomandă, obligîndu-i nu doar la un domiciliu stabil, ci şi la întrevederi săptămînale, au făcut ca Ford să se plaseze „între ei“ inclusiv ca un agent al schimbării dinamicii de cuplu. „M-au dorit, dar n-au avut nevoie de mine. Împreună – poate doar împreună – prinseseră pe deplin contur… «Împreună» fusese întotdeauna singurul lor mod de a fi. Eu am marcat punctul în care lucrurile deviaseră şi mereu am simţit asta“, scrie Ford despre o formă traumatizantă a schimbării pe care, cel mai adesea, copiii o provoacă în viaţa părinţilor tineri, fără însă ca acest lucru să afecteze fluxul reciproc al dragostei. Dacă ar fi să rezum cartea lui Ford, aş spune că şi-a iubit atît de mult părinţii încît îi pare rău că venirea lui pe lume le-a luat din timpul în care ei ar fi putut să se iubească mai mult.

Ford scrie destul de puţin despre el în această carte marcată pe de o parte de moartea tatălui, care l-a făcut să se „grăbească să crească“, pe de altă parte de convieţuirea cu mama văduvă, devenită pentru fiul ei orfan „parteneră în încurcările“ vieţii. Dar tot ceea ce Ford nu spune despre el, despre viaţa lui prinsă între neconsolarea morţii premature a tatălui şi frica întreţinută de iminenta moarte a mamei, despre formarea sa între absenţa tatălui din adolescenţă şi îndepărtarea de mamă de la maturitate, se găseşte în ficţiunea sa. Abia după ce citeşti Între ei îţi dai seama cît de personale pot fi uneori ficţiunile sale, de la romanul Wildlife (femeia crescîndu-şi copilul în absenţa soţului) la povestirile din Rock Springs (copii crescuţi fără tată). Richard Ford e un scriitor pe care îl recomand din toată inima.

*****

Richard FORD
Între ei (fragment) 

Despre cum s-au curtat nu știu nimic în afara faptului că s-a întîmplat. În Hot Springs, dar și în Little Rock. Era în 1927. Tata avea douăzeci și trei de ani. Ea avea vreo șaptesprezece. La Saunders lucra la raionul de fructe și legume. Ceva îl adusese aici din ținutul în care se născuse, Atkins, o neliniște poate. Nu știu ce planuri avusese în minte. Dar îmi este ușor să-i văd ca pe un cuplu. Compatibil de frumoși. Prietenoși și timizi. Mama, cu părul negru, cu ochi întunecați, voluptuoasă. Tata, cu ochi albaștri ca ai mei, masiv, naiv, sincer, răbdător. Și pot intui ce au gîndit unul despre celălalt. Mama știa multe, nu toate bune. Lucrase prin hoteluri, fusese retrasă de la internat. Trăise în orașe. Stătuse pe lîngă tot felul de oameni, un nedorit al treilea element în căsnicia mamei ei. În timp ce tata era un băiat de la țară care se lăsase de școală în clasa a șaptea, era cel mai mic din trei frați, fiul ocrotit al unui sinucigaș. Cred că mama își dorea o viață mai bună decît să lucreze pentru alunecosul ei tată vitreg, şi cred că tata pur și simplu a văzut-o pe mama și a dorit-o, a iubit-o imediat. Ce au gîndit unul despre celălalt a fost: În tine e ceva bun.

Tata s-a angajat ca vînzător ambulant de apret. Muncea mult în deplasare și amîndoi și-au trăit căsnicia în mașina lui de serviciu. New Orleans. Memphis. Texarkana. Trăiau în hoteluri și își petreceau puținele zile libere în Little Rock. Tata mergea la angrosiști, la închisori, la spitale și la o leprozerie din Louisiana. Vindea apret din portbagajul plin. Mama nu a descris acea perioadă – sfîrșitul anilor ’30 – decît spunînd că s-au distrat, așa s-a exprimat. Poate că ceva din toate astea păruse de nepovestit, nedemn sau inutil de spus. Ani de zile după aceea, mențiunile ei fugare despre perioada respectivă făceau ca anii ’30 să pară un weekend nesfîrșit. O viață lejeră, pe fugă. Băutură. Mașini. Restaurante. Dans. Oameni pe care îi plăceau în drumul lor. O viață în Sud. Un vîrtej care nu avea direcție. Uneori îmi dădea impresia că poate se întîmplaseră lucruri necurate, o inconștiență a spiritului care nu se ridica la nivelul răului, dar n-ar fi trebuit să-i dea bătăi de cap unui fiu.

Este posibil să fi început să creadă că nu vor avea sau că nu vor putea avea copii, pentru că încă nu avuseseră nici unul. Nu știu cît de mult conta asta pentru ei, dacă au existat și alte sarcini care eșuaseră sau dacă măcar „încercau“. Nu le stătea în fire să se lupte cu soarta, ci, pe cît posibil, să vadă viața ca fiind bună. Așa că acea stare – căsătoriți fără copii – a durat. Cincisprezece ani. Deși, privită din momentul nașterii mele, toată acea viață pe drumuri, fără să acorde prea mare atenție lucrurilor, poate că a ajuns să li se pară – deși aceea fusese singura lor viață – o perioadă neînsemnată, poate inutilă în comparație cu însemnătatea unei vieți cu un copil.

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Una din patru persoane imunizate cu serurile anti-Covid Pfizer sau Moderna a experimentat efecte adverse
Mai mult de un sfert dintre persoanele care s-au imunizat cu vaccinuri ARN mesager împotriva infectării cu virusul SARS CoV2 au suferit un răspuns imun neintenționat, potrivit noilor studii.
image
Un român a jucat de 49 de ori același bilet câștigător la pariuri sportive. Suma enormă la care a ajuns
Un bărbat din județul Prahova a avut marea inspirație de a alege o combinație de 28 de meciuri câștigătoare pe un bilet, dar nu s-a oprit aici. A copiat același bilet de numai puțin de 49 de ori.
image
Țara în care intrarea românilor e ca și interzisă. „Nu mai îmi trebuie nici gratis, e revoltător”
Doi tineri români cu un copil au fost umiliți pe un aeroport fără ca cineva să poată interveni în favoarea lor. Cazul lor nici măcar nu este unic, iar statul român nu reușește să rezolve o problemă cunoscută foarte bine de ani de zile, dar care arată limitele politicii externe a României

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.