Orfani şi escroci

Publicat în Dilema Veche nr. 818 din 24-30 octombrie 2019
Orfani şi escroci jpeg

● Richard Flanagan, Persoana întîi & Dorinţă, traduceri de Petru Iamandi, Editura Litera, 2018-2019. 

Tasmanianul Richard Flanagan (n. 1961) este un tip căruia pare să-i fi ieşit totul. A scris şapte cărţi de non-ficţiune pe teme dintre cele mai diferite (ecologie, migraţie, corporatism) şi tot atîtea romane, a semnat, împreună cu Baz Luhrmann, scenariul multipremiatului film Australia, a scris scenariul şi a şi regizat ecranizarea propriului său roman, Să baţi din palme cu o singură mînă (nominalizat pentru Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin în 1998), iar un documentar despre viaţa lui, realizat de BBC, a primit un premiu BAFTA. El însuşi a fost premiat şi pentru jurnalismul de mediu (un reportaj al lui a blocat construirea unei gigantice fabrici de cherestea în valoare de două miliarde de dolari), şi pentru romane (Man Booker pentru O cale îngustă spre nordul îndepărtat în 2014). Mai mult, una dintre cascadele celui mai mare rîu din Tasmania a fost botezată cu numele său.

The New York Review of Books îl consideră printre cei mai versatili scriitori de limbă engleză ai momentului, iar cei care i-au citit măcar o parte din opera literară au observat că, deopotrivă stilistic şi tematic, romanele sale sînt radical diferite. Cea mai recentă traducere din opera lui este romanul din 2008 Dorinţă (tradus anul acesta; de altfel, cinci dintre romanele lui au fost traduse în ultimii ani de Petru Iamandi la Editura Litera), un roman de întindere mică, dar care spune două poveşti de început de secol XIX, aparent fără legătură: în prima, plasată în Anglia, protagonist este însuşi Charles Dickens; în cealaltă, personajul principal este o fetiţă indigenă rămasă orfană, adoptată de Sir John Franklin, ofiţer în Marina Regală Britanică şi guvernator al Tasmaniei, şi de soţia acestuia. Cînd John Franklin dispare în timpul unei expediţii la Polul Nord, care face vîlvă în presa vremii prin zvonurile că echipajul ar fi practicat canibalismul, soţia acestuia apelează la Dickens cerîndu-i să-i apere reputaţia, iar scriitorul scrie o piesă de teatru şi joacă el însuşi rolul lui Franklin. Nu continui pentru a nu dezvălui prea mult din intriga acestui roman care amestecă spectaculos adevărul istoric cu ficţiunea; mai spun doar că rîul a cărui cascadă a primit numele lui Flanagan se numeşte Franklin.

Publicat în 2017, Persoana întîi este cel mai recent roman al său şi se bazează pe o experienţă reală. La începutul anilor ’90, cînd Flanagan publicase doar cărţi de non-ficţiune şi lucra la primul său roman (care avea să fie Moartea unei călăuze pe rîu), a fost contactat să co-scrie autobiografia lui John Friedrich, autorul celei mai mari fraude financiare din Australia anilor ’80. În timp ce Flanagan îi scria autobiografia, Friedrich s-a sinucis, astfel că Flanagan a terminat singur cartea. Criticii au lăudat autobiografia postumă a lui Friedrich considerînd-o fascinantă, dar, în acelaşi timp, şi foarte puţin credibilă. Ei bine, în Persoana întîi, un scriitor tînăr şi plin de datorii, a cărui soţie, pe care n-o mai iubeşte, urmează să nască gemeni, este contactat de o editură să scrie memoriile unui escroc notoriu care fraudase mai multe bănci de cîteva sute de milioane de dolari. Recomandat de prietenul său cel mai bun, ajuns bodyguard-ul escrocului (vezi şi fragmentul de mai jos), tînărul scriitor, care încă n-a publicat nimic, pare victima perfectă pentru a nu duce la capăt scrierea cărţii în cele şase săptămîni rămase pînă la procesul final (şi Flanagan a scris autobiografia lui Friedrich tot în şase săptămîni). Asta pentru că singurul interes al escrocului este să încaseze avansurile editurii, dar să nu-şi livreze povestea adevărată, scopul său fiind să se protejeze de complicii care l-ar fi vrut mort.

Subiectul cărţii devine, astfel, lupta scriitorului-fantomă de a inventa, în contratimp şi cît mai credibil, autobiografia unui personaj real, posibil escroc genial sau doar conjunctural, care apelează la tot felul de tertipuri doar ca să divulge cît mai puţin din propria biografie. Escrocul se dovedeşte însă nu doar un colaborator refractar (îi oferă numai detalii biografice, frînturi de informaţii şi cvasi-teorii conspiraţioniste), dar şi manipulator, scoţînd el însuşi de la scriitor variante verosimile ale propriei vieţi pe care le vinde presei, la propriu şi la figurat, în interviuri în exclusivitate. Prins între jocul dublu al subiectului, refuzul acestuia de a se confesa alternînd cu stimularea intuiţiei sale, şi nevoia stringentă de a-i scrie memoriile (îi trebuie bani, iar editorul îl presează cu deadline-ul), scriitorul se confruntă cu o dilemă morală majoră, una a ficţiunii înseşi, dar în acelaşi timp şi cu adevărata lui devenire ca scriitor: cine este eul care povesteşte, ce control are scriitorul asupra personajului său, care sînt limitele adevărului biografic?

„Ce crezi că e un om de afaceri? Sau un politician? Sînt nişte vrăjitori – inventează tot felul de lucruri. Poveştile sînt singurele care ne ţin laolaltă. Religia, ştiinţa, banii – sînt doar poveşti. Adevărul e o poveste. Adevărul are nevoie de minciuni ca să-l putem înţelege“, îi spune escrocul scriitorului nu cu mult timp înainte să se sinucidă şi să-i fi lăsat mai mult o poveste decît un adevăr. 

Richard Flanagan se va afla la Bucureşti pe 30 octombrie într-un dialog cu cititorii la Librăria Humanitas de la Cişmigiu.

****

Richard FLANAGAN
Persoana întîi (fragment)

Ray zvînta în bătaie tot ce întîlnea în cale după ora zece seara – duşmani, necunoscuţi, oameni care-l întîlneau cînd n-ar fi trebuit să-l întîlnească –, mai puţin duminica, atunci mînca o friptură la maică-sa. Avea în el o rană deschisă care, pentru femei, era şi un fel de frumuseţe, de multe ori fascinantă. Dar, cînd femeile descopereau că nu era cum credeau ele, cînd Ray căuta scăparea prin trădare, în pat cu colega de apartament, cu o prietenă sau, o dată, chiar cu mama ei, cînd îl vedeau – cum s-a întîmplat într-o noapte – cum azvîrle prin uşa de sticlă doi oameni de ordine ai unui club de noapte, în sfîrşit înţelegeau. Ray nu era maleabil. Era cumsecade, dar nu foarte.

Aşa era el şi ca toate poveştile care se spuneau despre el, dar, de fapt, nu era aşa, pentru că avea haz, era bun la suflet şi de o blîndeţe ciudată. Pentru el viaţa era o sursă constantă de mirare. Voia să atingă, să fută, să lovească, să lingă, să guste tot. Congelatorul lui era plin de păsări moarte – bufniţe, şoimi, pitulici – pe care le găsea şi le păstra ca să aibă la ce să se uite cînd se plictisea. Îl impresionau complexitatea aripilor, îmbinarea culorilor, forma ciocului şi tot ce însemna acel tot. Voia atît de mult să zboare! Şedea la masa din bucătărie dezgheţînd bufniţa sau vulturul din faţa lui, căutînd prin aripile lor, de pe care se scurgea apa, prin cozile şi torsul lor rece cheia acelui mister, de parcă ar fi pierdut ceva preţios, un lucru ce încă mai putea fi recuperat.

Ray avea bunătatea lui. Nu ştiu exact cîtă avea, dar ştiu că era acolo. Doar că lui nu-i plăcea prea mult – ce era el şi cum nu era. Tocmai îl citeam pe Jung, care spunea că în fiecare alcoolic e un căutător. În Ray însă era doar Ray. Şi era greu de spus ce era Ray cînd nu era furios, beat sau ameţit de ce înghiţea, trăgea pe nas sau îşi injecta. Era un sudor care-l citea pe Hermann Hesse. Era un om care credea că poate să zboare. Era un ipocrit şi un nemernic. Era, în concluzie, inexplicabil.

Şi era prietenul meu. Cel mai bun prieten.

Uneori se plîngea că-l doare capul, ca şi cum ar fi uitat un electrod în el, genul de electrozi care deveneau incandescenţi cînd suda cu ei.

Simţi mirosul? întreba el, înşfăcîndu-mă de cămaşă cu ambele mîini. Îi dă iama prin creier. Simţi mirosul? mîrîia el. Apoi, roşu la faţă, privindu mă în ochi, urla: CUM DRACU’ NU L SIMŢI?

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.