Sfîrşitul lui Don Juan
● Peter Handke, Don Juan (povestit de el însuşi), traducere de Corina Bernic şi Horaţiu Gabriel Decuble, Editura Paralela 45, 2006.
Pe coperta a IV-a scrie: „Don Juan întîlneşte în fiecare loc nou o altă femeie, ilustrînd ideea clipei împlinite, saturate de senzualitate… [Cartea] poartă în sine toată greutatea metafizicii lui Peter Handke.” (Die Zeit) Asta m-a pus pe gînduri. Mai ales că autorul e născut în 1942. Mă apuc să citesc. Acţiunea se petrece în apropierea ruinelor Port-Royal-des-Champs. Deşi povestitorul eşuează din prima pagină ca hangiu, bucătar şi cititor, Don Juan îi intră cu motocicleta în zid, aterizînd în grădină. Descriere natură: fluturi, viespi, corbi, cuci, muşte, şopîrle care se împreunează. Copaci, flori, crăci. Mai tîrziu apar şi maşini de poliţie, de pompieri, plus ambulanţe. Don Juan observă înainte de căderea-n scenă o pereche de îndrăgostiţi (şi ei motociclişti) care fac dragoste cu ea deasupra în tufiş, şi oftează. Cei doi sînt enervaţi de oftatul lui şi-l urmăresc cu un Kawasaki pînă cînd eroul penetrează prin zid. Apoi personajul se plimbă împreună cu naratorul, se uită la televizor, îl latră cîinii (animalele au o atitudine ambivalentă în privinţa lui), merg amîndoi la cinema. În fiecare zi din cele şapte pe care le petrece la han, DJ îşi povesteşte ziua echivalentă din săptămîna trecută. (Trăsături personaj: orfan, a pierdut pe cineva drag, nu mai ştie pe cine. Tăcut. Are un teribil efect asupra tuturor, care vor să-i îndeplinească orice dorinţă pe loc, dar şi el lor.)
Luni, la Tbilisi. Natură. Descriere. Acolo sînt multe rădăcini. E aşteptat la o nuntă. Găseşte un şofer. Pe drum dă de un mort. Descriere peisaje din Georgia. Culori. Nisip. La fel ca-n Dakota de Sud. În trecere, priveşte doar copiii şi bătrînii. Pe el îl priveşte mireasa. DJ gîndeşte: „Femeia ca blestem?”. Şi le vorbeşte ca unor nobili gîndacilor, porcilor, raţelor, nu putea ocoli mireasa. Ni se spune că DJ nu era un seducător, nu a sedus niciodată pe nimeni. El avea o putere. În ochi. Imediat ce le privea, femeile vedeau în dînsul pe salvatorul general. Un nuntaş se îneacă cu un os de peşte. Scapă. DJ fuge împreună cu valetul (şoferul) căruia-i însîngerase faţa o femeie urîtă, în magazia cu murături. Specialitatea acestui om iertat de simţul estetic fiind pocitele. Nu se povesteşte ce-a făcut DJ cu mireasa, ni se dă de înţeles că se putea întîmpla orice, ochiul uman neputînd percepe două trupuri în acţiune. Peter Handke e un mare scriitor. A doua zi, seara, ajunge în Damasc. Marea Moschee. Descriere dans dervişi. Se iveşte femeia de marţi, nespus de frumoasă (toate femeile sînt la fel şi-i provoacă, metafizic, frică lui Don Juan). În Damasc începe o furtună de nisip. Uguiesc curcanii, ţipă păunii, sirianca are un copil, valetul se duce undeva cu o femeie cu cicatrici de la coşuri, vărsat sau lepră. În drum spre enclava din Ceüta, DJ cască. Femeia de aici e gravidă. Nu se înţelege de ce, vine şi fosta regină a frumuseţii din regiune la braţ cu valetul, regină care fuge pe urmă cu DJ. Femeia din Norvegia e nebună. Se întîlneşte cu eroul în spatele unei biserici. Descriere fiord. Un peşte sare în apă. Valetul pleacă. Femeia din Olanda e întîlnită pe-o dună de deşeuri artificiale. Aluzie profund senzuală.
Ultima ţară şi ultima femeie sînt anonime. În timpul povestirilor, DJ mestecă atent. E foarte abil în bucătărie. Descriere abilităţi. După o săptămînă, devine inabil. Îl atacă fluturii şi gîndăceii care după ziua de luni începuseră să-l îndrăgească, acum îşi schimbă comportamentul. Don Juan vrea un walkman. Apare maşina valetului (un vechi model rusesc). Vorbeşte şoferul. Monolog de o spectaculoasă stupiditate. Drept urmare, Port Royal e asediat. Hanul este înconjurat de cele 6 sau 7 femei îmbrăcate-n alb (unele au venit cu paraşuta). Descriere castani, stejari, înfloriri, puf de plopi. Rîndunele. DJ fiind loialitatea în persoană, povestirea se opreşte aici, deşi „povestea lui nu poate avea vreun sfîrşit”. Eu cred că-i bine că-l are, cel puţin la Handke. Dacă n-ar fi atît de inutil poetic, romanul ar fi chiar ieftin. Şi invers.
Recenzie apărută în revista Dilemateca nr. 4 din 2006
Foto: Peter Handke, wikimedia commons
