„Să fabrici ficțiune înseamnă să știi să accepți neprevăzutul“ – interviu cu scriitoarea Sylvie GERMAIN

Publicat în Dilema Veche nr. 817 din 17-23 octombrie 2019
„Să fabrici ficțiune înseamnă să știi să accepți neprevăzutul“ – interviu cu scriitoarea Sylvie GERMAIN jpeg

Destinul și identitățile unui băiat amnezic – Franz-Georg-Magnus – sînt redesenate de secrete de familie peste care apasă pecetea crimei, respectiv trecutul nazist al părinților. Între alte zeci de titluri, odată cu Magnus (2005, premiul Goncourt al liceenilor), scriitoarea Sylvie Germain a oferit literaturii franceze și universale un tulburător roman despre identitate, memorie și culpabilitate ca moștenire de familie. Pe scriitoarea franceză am întîlnit o anul trecut la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), chiar după ce depusese la editură manuscrisul unui nou roman, Le vent reprend ses tours (Albin Michel, 2019). Decorul acestei noi ficțiuni clădite tot pe „ruinele memoriei“ e unul românesc, ca și originile unor Benjamin Fondane sau Gherasim Luca, mari poeți ai veacului trecut care fac parte pasional din panteonul scriitoarei franceze. De ce această pasiune pentru estul Europei sau România? În „fabrica de ficțiune“, așa cum o explică Sylvie Germain, e întotdeauna loc pentru mister. 

Citindu-vă cărțile, ascultîndu-vă, se simte că aveți o relație aparte cu cuvintele. Ați vrut dintotdeauna să deveniți scriitoare?

Deloc. Mult timp, pînă la bacalaureat, eram convinsă că voi continua cu studii de artă. În ultimul an de liceu m-am răzgîndit. E vîrsta la care apar multe întrebări și cursurile de filosofie încep să-ți dea mijloace pentru a gîndi lucrurile. Mi a plăcut demersul gîndirii, așa că m am îndreptat spre studii de filosofie care mi-au oferit multă vreme și în privința scrisului prilejul unor împliniri. La sfîrșitul anilor de studii de filosofie am făcut în mod spontan pasul către ficțiune, care e o altă manieră de a aprofunda întrebările, prin intermediul personajelor și nu al conceptelor.

„Imaginarul este amantul nocturn al realității“, scrieți în Magnus și e o splendidă formulă a scrisului. Ce anume vă motivează pentru a decide subiectul unei ficțiuni?

Plec de la o imagine, niciodată de la un concept. Nu știu niciodată unde o să ajung. Punctul de pornire al romanelor mele este un fel de imagine mentală care nu dispare. Am scris un eseu despre asta, Les Personnages, ca să vorbesc despre fabrica ficțiunii, despre cum funcționează ea. Cum de o imagine vine și se prezintă imaginației, gîndirii – poate fi o imagine banală sau una foarte frumoasă –, dar ea devine criteriu în măsura în care se impune obsesiv. La un moment dat îmi spun că acea imagine atrage după sine un fel de concentrare, de cristalizare, și că ea poartă în jur o poveste. Am la dispoziție un singur mod ca să aflu dacă e adevărat, să încep să scriu. Nu știu unde o să mă ducă asta, nu am nici un plan, lucrurile se așază progresiv, din secunda în care încep să scriu. Totul e în cuvinte, am încredere totală în imaginar și, într-un anumit sens, în inconștient, care e foarte organizat, foarte structurat, cum spunea Lacan. Nu avansez în mod egal, sînt bufeuri de inspirație care mă traversează. Simți însă în interior dacă e coerent sau nu. Sigur, e nevoie să te oprești pe drum, ideile se acumulează, dar trebuie să te documentezi ca să nu vorbești pe lîngă subiect.

Scrisul dezvoltă o rețea care se creează, spuneți, pe parcurs. Dacă ne referim la Magnus, spre exemplu, întîlnirea personajului cu călugărul – în derularea cărții, acest episod a fost o surpriză.

Și pentru mine a fost o surpriză (rîde). Mi se întîmplă în toate cărțile. E vorba de scene unde lucrurile par să se petreacă în pofida modului cum înaintează intriga. Da, găsisem un bun ritm, credeam că lucrurile avansau într-o direcție, într-un sens anume, și deodată, ca și cum personajul ar avea propria sa voință, îmi scapă de sub control și face complet altceva. Călugărul e un personaj care vine dintr-o carte pe care am scris-o acum 15 ani – e prima oară cînd mi se întîmplă asta. E un personaj secundar pe care îl părăseam în Jour de colère, atunci cînd el ajunge la mănăstirea din Morvan. 15 ani mai tîrziu, în momentul în care sînt pe cale de a scrie romanul Magnus, personajul ajunge în Morvan, călugărul avea 18 ani în 1920, acum eram cu vreo 70 de ani mai tîrziu, și uite-așa călugărul a sărit de acolo în noua carte, după toți anii în care am scris toate celelalte romane. Și-a făcut apariția pur și simplu, eu știind de unde vine.

Vi s-a impus…

Mi s-a impus, m-a luat pe nepregătite pentru a mă conduce către dimensiuni pe care nu le-aș fi bănuit. E ceea ce-mi place cel mai mult la scris, această parte de neprevăzut care e legată de inconștientul nostru, un inconștient cultural. Scriitorul jonglează cu toate aceste componente, cu partea care ține de inconștient, cu cea care ține de voluntar, de documentare, dar neprevăzutul trebuie să știi să l accepți.

Povestea și destinul lui Magnus avansează întretăiate de poeme. Ce relație aveți cu poezia?

Iubesc poezia și descopăr poeți răsfoind cărți prin librării. Sînt volume care mă dezamăgesc, dar, dacă găsesc un singur vers care îmi place, e tot ceea ce contează. La fel și cu filmele, dacă ne rămîne o scenă sau o imagine care ne-a impresionat, atunci n-am pierdut timpul degeaba. Într-o zi l-am descoperit pe Roberto Juarroz, un poet de care habar nu aveam, m-a marcat foarte tare, am cumpărat apoi tot! La fel, Tranströmer, nimeni nu l cunoștea înainte de a lua premiul Nobel. Poezia lui mă emoționează profund, am cumpărat toate traducerile existente, noroc că a luat premiul Nobel! Îmi place să citesc peste zi măcar una sau două pagini de poezie.

Ați descoperit și poezia românească…

Puțin, da. 15 poeți români, în traducerea lui Dumitru Țepeneag, sau în reviste precum Seine et Danube. Spre exemplu, Benjamin Fondane, știu că e român, născut la Iași, dar a scris în franceză și a murit ca evreu…

Gherasim Luca vă spune desigur ceva…

Gherasim Luca are un loc aparte în ultimul meu roman. În ultima mea carte [Le vent reprend ses tours, Albin Michel, 2019] sînt mulți români…

De ce ?

Nu știu, nu mă întrebați de ce. Am depus romanul la editură chiar înainte de a veni la FILIT, iar personajul meu principal este un român. Așa că în Le vent reprend ses tours e vorba și de Benjamin Fondane, iar către sfîrșit îl evoc pe Gherasim Luca, un nebun, un geniu! Uneori, cînd sînt obosită, scriu pe Google numele Gherasim Luca și mă uit la un filmuleț cu el…

Paul Celan – vă pasionează și el?

Paul Celan e unul dintre poeții mei preferați, dar e cam greu să spunem că era român. Cernăuțiul mi s-a părut fascinant, e fabulos să vezi că au existat trei universități, una românească, una germană și alta de cultură ebraică, idiș. Acolo comunitățile trăiau împreună. Apoi a venit războiul cu atrocitățile sale, Shoah – cînd evreii au fost exterminați –, și asta s-a întîmplat în toate țările din Europa Centrală. Paul Celan vorbea și românește. Dar venind în Franța, limba aleasă a fost cea germană. Benjamin Fondane a scris în franceză. Știu că sînt români și că au fost marcați de o anumită istorie a României, dar în același timp nu și-au găsit locul în această țară pe care au părăsit-o din rațiuni diferite. Apoi țara de adopție i-a impregnat la rîndul ei. Dar ce mă interesează mai mult pe mine nu sînt românii din exil, ci mai curînd românii din România.

De unde vă vine acest interes? Ați trăit la Praga, cîțiva ani. Cum priviți azi la Europa Centrală și de Est?

N-o privesc într-un fel anume. De mică m-au interesat țările scandinave și țările din Est. Stepa, marile întinderi din Rusia mă făceau să visez, dar fără să le fi văzut în realitate. Sînt oameni care au o aplecare spre un tropism mediteranean sau sud-american, pe mine mă atrage Estul.

Ce luați de la Iași drept amintire?

O floare din cimitirul evreiesc.

Ați mai fost în cimitir și la precedenta venire la Iași. Ce impresie v-a făcut acum?

Cînd cunoști istoria pogromului – care s-a produs și în alte părți, nu doar în România –, e teribil. Cimitirul e un loc foarte frumos, cu vechile sale morminte, chiar așa, pierdute cu totul în vegetația care a luat în stăpînire totul. Nu mai există supraviețuitori care să se ocupe de ele, comunitatea evreiască a fost exterminată. Peisajul spune multe despre istorie, despre memorie – un loc devastat, magnific, scăldat în liniște. Simți că ceva tulburător apasă peste locuri.

interviu realizat și tradus din limba franceză de Cristina HERMEZIU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.