⬆
Carte
Pagina 4
Viața mea în film
Mama și tata s-au transformat în oameni cu proporții normale, iar ura infantilă și furia s-au dizolvat și au dispărut.
Basmele viitorului
Lem, în copilărie, descoperise că o cale de a scăpa de teroarea istoriei e să-ți creezi propriile lumi ficționale.
Amestecuri ficționale
E vorba de un amestec de biografeme, reflecții general culturale, mitizări psihanalitice, memorialistică discret deghizată, epistolar potențial și pură ficțiune.
Criticul, omul...
Cărțile lui Ion Vartic trasează în aerul paginii demonstrații care vibrează sonor, în evoluție și pe straturi.
Doi mari prozatori – în două lumi care se înfruntă
Thomas Mann ar reprezenta în acest binom canonul, pe cînd Lispector este alternativa care vine în forță pe turnanta recuperărilor.
Sinteza epică
Volceanov știe să scenarizeze, simte momentele cînd încărcătura trebuie dezamorsată sau, dimpotrivă, detonată, e precis, fluent și oportun în frază.
„Întrebări pestriţe” despre prezent şi trecut
Volumul lui Cristian Preda ne ajută să deslușim amploarea impactului revoluției asupra deceniilor care i-au urmat acesteia.
Despre traduceri și spiritul vremii
Mi-am propus ca la acest sfîrșit de an să divaghez de la practica mea obișnuită – survolarea poeziei românești contemporane – și să scriu despre unele traduceri care mi-au reținut atenția.
Icoane, privazuri, ferecături
Cel mai mult mă atrage, ca să zic așa, „ferecătura”: momentele cînd Ioana Bot formulează acut observații deconcertante, în răspăr (sau nu) cu tradiția critică.
Scriitorul și orașul lui (fragment)
Locuitorul își creează propriul oraș, care nu seamănă cu al celuilalt, iar rezultatul e de fapt echivalentul percepției sale asupra lumii.
Un veac de coșmar în Trans-Tristia
Vizitele/aparițiile alcătuiesc coloana vertebrală a unui parcurs biografic ce adună toate temele abordate de literatura lui Norman Manea pînă acum.
Jurnalul unui premiant
Aproape întregul tom se constituie ca un elogiu adus arhivei, biblioraftului şi altor adjuvanţi ai memoriei.
Betonul
Banalul fier-beton care ne înconjoară este prezentat drept instrument de bază al „capitalismului”, care a adus o seamă de prejudicii mediului, arhitecturii și traiului uman în general.
De la Rîm ne tragem
Un vademecum dublat, în subtext, de o meditație: așa s-ar defini scurt recenta carte a Alexandrei Ciocârlie.
Secretul unei mame
În toamna lui 2013, András Forgách afla că mama lui fusese colaboratoare, între anul 1978 și pînă la moartea ei în 1985, a poliției secrete comuniste maghiare.
Sfaturi pentru îndrumarea spiritelor
De rîs, ca și de miopie, nu trebuie să vă fie rușine. Rîsul este cel mai uluitor talent omenesc.
Mai presus de chimie, comuniunea
Romanul oferă un rulaj extrem de fin atît pentru o agendă feministă, cît şi pentru delectările unei abordări psihanalitice.
Un alt fel de jurnal de pandemie
Un veritabil îndrumar creștin într-o perioadă complet atipică.
O seamă de sugestii
Oricît de diverse i-ar fi preocupările, Oișteanu le acoperă prompt printr-o cazuistică bogată și relevantă, în ale cărei dedesubturi memoria și instinctul de selecție se îmbină potrivit.
Renunţarea la ghilimele
„Tristeţea luminoasă” a Flaviei Teoc fuge de stridenţe, restituie firescul emoţiei şi se-ncăpăţînează să creadă cu putere în licorile dulci-amărui ale poeziei de ieri şi de azi.
Mitologii alternative
Progresele științei empirice în domenii ce țin încă de necunoscut oferă răspunsuri teoretice care, la rîndul lor, ridică întrebări la un nivel și mai înalt de bogăție conceptuală și inteligență.
Empatia și tupeul mașinii
Capacității nelimitate a inteligenței artificiale îi lipsesc destul de multe.
Față în față cu trecutul
Acolo unde au pătruns, cele două totalitarisme au erodat rapid și adînc țesutul democratic al societății, precum un cancer galopant care lasă organismul fără replică.
Ce mai rămîne din povești
Richard Kearney își manifestă constant încrederea în apariția unor posibilități narative alternative, care vor prelua funcțiile poveștii (mitice, mimetice, cathartice, practice și etice) pe alte căi, în alte medium-uri, prin forme noi de expresie.
Citate și idile
În jurul balurilor se țese, în chip norocos, o rețea de amănunte circumstanțiale dintre cele mai interesante.
Havana și dublul său
„Măști” e un roman care poate satisface atît cel mai pretențios cititor de literatură polițistă, cît și pe cel care caută o aventură intelectuală.
Trăirea pătimașă a biografiei
E un volum frisonant, puternic, dezvoltat pe o paletă largă de sentimente, de la violență verbală controlată la duioșie.
„Spiritul de persecuție“
Odată cu reducerea la tăcere întotdeauna se pierde ceva, fie și oportunitatea de a judeca cu propria minte.
Ultimele nopți de dragoste...
„Sergiu Vladimir” nu e altceva decît un pseudonim abil (în sensul că preia pe copertă identitatea ficțională a protagonistului) îndărătul căruia se ascunde ceva mai cunoscutul eseist și filosof Petru P. Ionescu (1903-1979).
Poezia românească extrem-contemporană
Avem de-a face cu un mix de atitudini, discursuri și registre sau, pe scurt, cu o poezie multimodală, unde transgresarea și înregistrarea efectelor depășirii granițelor dintre genuri, discipline și mijloace media reprezintă acum o miză principală și chiar o normă.
Marea trăncăneală
Impresia care rămîne este, în primul rînd, aceea a unui roman (voit) neterminat.
Unde se duce Soarele la culcare
Una dintre calitățile acestui roman este tocmai lentoarea și parcimonia cu care Ishiguro detaliază această lume foarte probabilă a viitorului.
Lansări de carte în epoca post-online
Lansarea fizică are farmecul ei, care nu poate fi reprodus sau compensat online.
Noi, cei de la 1800
Dan Grădinaru propune o serie de repoziționări de o frapantă (și uneori exagerată) originalitate.
Umor fantasy într-o fabulă teologică
Introspecţiile funcţionează intermitent, însă există şi momente cînd unitatea ansamblului suferă.
Filosofia lui Blecher
Kant spunea că Hume este cel ce l-a trezit din letargia concepțiilor comune, „dogmatice”.
Durata fatală
Poezia lui Vlad Berariu (n. 2001) lasă să se întrevadă unele povești fondatoare, mai mult sau mai puțin extrase din experiența directă cu lumea.
Absolventul Traian T. Coșovei
Lucrarea aceasta e de fapt mai puțin un manifest și mai mult o exuvie: scriind despre beatnici, Traian T. Coșovei traversează o experiență și o lasă în urmă.
Decupajele traumei
Asumată la persoana întîi, vocea aparţine unei femei vulnerabile, traversînd un interval nedefinit al crizei.
Aaron Florian și cele două trepte ale patriotismului
„Patriotismul patologic”, cum îl numește Aaron Florian, nu este așadar atît unul „de țară”, cît de regiune.
Domnișoarele din Brixton
E un roman ce-și ridică bariere pe care le depășește aparent fără nici un efort: avem de-a face cu douăsprezece perspective ale unor femei de culoare din Marea Britanie.
Eredități
Omul era un spectacol vivant. Amator în (mai) toate cîte le-a practicat, a avut totuși harul prizei la public.
Cuvînt înainte la o antologie
Proza scurtă este o cursă de viteză dificilă și spectaculoasă.
Scoțienii noștri
De unde și pînă unde interesul scoțian pentru minoritățile exotice din estul Europei?
Critică şi empatie
Modul aparte în care autoarea însăşi se raportează la ceea ce numim astăzi teorie critică i-ar pune pe gînduri atît pe partizanii dogmelor literare, cît şi pe cei care fug de ele, iar acest fapt reiese din însuşi (sub)titlul cărţii.
Transa lucidității
Poezia lui Andrei Doboș din Carst pare că își alimentează vigoarea dintr-o anumită stare de echilibru, de așezare, de pace, din plăcerea de a observa lucrurile mărunte.
Păsăroiul vopsit
Sinuciderea lui Jerzy Kosinski (1933-1991) își are originea în succesul acestui prim roman al său.
Caleidoscopul stricat
Quichotte îmi pare a semnala sfîrșitul unei epoci, un fel de rămas-bun pe care Rushdie și-l ia de la o abordare a literaturii care i-a adus renumele.