Mitologii alternative

Publicat în Dilema Veche nr. 914 din 14 – 20 octombrie 2021
Mitologii alternative jpeg

● George Steiner, Nostalgia după absolut, traducere de Ciprian Jeler, Editura Humanitas, 2021.

Nostalgia după absolut reunește cinci conferințe susținute de George Steiner (1929-2020) în anul 1974 și străbătute de firul roșu al interogării „mitologiilor alternative” ale secolului XX, pe care intelectualul franco-american le analizează în calitatea lor de înlocuitoare ale religiilor în Europa occidentală. Ar trebui spus de la bun început că, dată fiind limitarea analizei la arealul cultural european, Steiner se va referi în principal la amurgul creștinismului/creștinismelor.

Și aș adăuga un caveat: deși sclipitoare, aceste cinci conferințe și-au pierdut oarecum din actualitate în jumătatea de secol trecută de la susținerea lor. În primul rînd, trebuie luată în considerare căderea Cortinei de Fier, care a eliberat religia de sub cenzura statului și care a dus la dezlănțuirea unor forțe cu o energie pe care și-o pierduseră în anii ʼ70-ʼ80. Această reînnoire a energiei sacrului „instituționalizat” este depistabilă nu doar în cazul creștinismului ortodox, ci și în zona credințelor neo-protestante și, mai ales, a celei musulmane, din ce în ce mai prezentă în miezul Europei. Iar această renaștere a religiosului în sfera publică și privată nu este una de fațadă, o „convenție socială”. Aș risca spunînd chiar că, în momentul actual, situația s-a inversat și că lipsa credinței este convenția pe care omul european cultivat doar o mimează. Cînd Steiner își susținea conferințele, în 1974, la cîțiva ani după semnificativul 1968 și imediat după afacerea Watergate, situația era cu totul alta și cred că poziția conservatoare (moderată) a lui Steiner se hrănește tocmai dintr-o proximitate cu atmosfera intelectuală de stînga a campusurilor universitare și a contraculturii.

Așadar, care sînt acele mitologii alternative pe care le portretizează Steiner? Înainte de a le aborda succesiv, trebuie lămurite condițiile îndeplinite de aceste „meta-religii” pentru a fi acceptate în „pentameronul” lui Steiner: în primul rînd, respectiva mitologie trebuie să ofere o viziune totală asupra omului și a rolului său în lume. În al doilea rînd, presupune existența unei distincte și pregnante revelații originale. În al treilea rînd, e nevoie de impunerea unui set propriu de mituri, metafore, a unui limbaj distinct.

Ideea de la care pleacă Steiner cînd propune aceste „substitute religioase” este că aceste sisteme politice, filosofice, antropologice et caetera utilizează concepte și „constructe alegorice” derivate din chiar viziunea religioasă pe care încearcă s-o înlocuiască. S-ar hrăni, așadar, dintr-o nostalgie după absolut lăsată în urmă chiar de „defuncta religie”. În cazul primei „mitologii”, a marxismului, Steiner pleacă în căutarea „păcatului originar”, cauza tuturor relelor, adică apariția sistemului de clase. Răspunsul lui Steiner, ingenios, este de a-l localiza pe Marx în cadrul romantismului german, căruia îi era comun mitul „copilăriei edenice” a omenirii. Marx nu poate spune care a fost greșeala originară, însă ceea ce contează este evoluția continuă spre un final al mîntuirii egalitariste. Cred însă că Steiner se grăbea în 1974 să infirme predicția marxistă despre „prăbușirea cataclismică” a capitalismului: am asistat în 2009 la o repetiție destul de reușită a prăbușirii și cred că dispariția resurselor planetei va duce la o reconsiderare forțată a capitalismului.

914 16 george steiner jpg jpeg

                                                         George Steiner

Document, imaginație, paradox

A doua mitologie analizată de Steiner este... psihanaliza freudiană, iar aici intelectualul franco-american nu face altceva decît în cazul marxismului, și anume planează pe deasupra „dogmei” și o bombardează cu niște truisme (lipsa dovezilor din zona neurologiei care să susțină structura tripartită freudiană a psihicului uman – pe care Steiner îl numește, eronat, „conștiință umană” – Eu, Se, Supraeu) care nu țin cont nici măcar de existența multiplelor psihanalize și cu atît mai puțin de experiența clinică ce stă la baza psihanalizei freudiene. Bineînțeles că obiecția adusă de Malinowski îi vine ca o mănușă și că evită obiecțiile aduse antropologului – că vorbim, în cazul indigenilor de pe insula Trobriand, pur și simplu despre o deplasare formală și că rolul de „tată” își păstrează forța, chiar dacă poartă masca „fratelui mamei”. Așa cum obiecția lui Malinowski pare hilară (pentru că autorul ei se face că nu vede rolul simbolic al Tatălui în propoziție), tot așa pare și următoarea afirmație a lui Steiner: „Multe dintre conjecturile lui Freud s-au autoîmplinit prin faptul că moravurile private și sociale s-au modificat pentru a satisface așteptările psihanalitice”. Teoria a creat organul, cum ar veni...

Maestru al contrapunctului, Steiner face însă și o afirmație demnă să șteargă toate aproximările de pînă la ea: „Cărțulia Dincolo de principiul plăcerii este unul dintre cele mai extraordinare documente ale istoriei imaginației tragice din Occident”. Spre deosebire de viziunea optimistă marxistă, eschatologia freudiană este una mai mult decît sumbră: în urma dialecticii Eros-Thanatos, cel din urmă se va dovedi mereu învingător – dorința umană cea mai profundă este aceea de a se cufunda în imobilitatea veșnică – „odihna morții”.

A treia mitologie, și conferința cu care Steiner m-a pierdut total, este cea a antropologiei structurale a lui Claude Lévi-Strauss. Nu reușesc să pricep, nici la cea de-a treia lectură, de ce această antropologie, rămasă din păcate undeva pe rafturile prăfuite ale facultăților umaniste, ar sta ca „mitologie” umăr la umăr cu marxismul și psihanaliza... Diferența de impact dintre cele trei sisteme de gîndire este atît de mare încît cred că și autorul Antropologiei structurale și-ar dori să facă parte din alt set de conferințe. Lévi-Strauss este privit mai curînd ca un cititor de mituri și ca interpret al codurilor lumii: pentru el, omul este un animal dezechilibrat, care pășește șchiopătînd și distruge cele mai mici rămășițe ale Grădinii Edenului, acolo unde le mai găsește – măcelărește popoare primitive, taie pădurile și incendiază savanele, aflîndu-se mereu în căutarea adevărului. Este paradoxul melancolic ce stă la baza gîndirii lui Lévi-Strauss: căutarea adevărului vine la pachet cu distrugerea acestuia.

Ultimele două conferințe susținute de George Steiner și reunite în volum sub titlul Nostalgia după absolut sînt dedicate unor fenomene complementare: pe de o parte obscurantismul, isteria și lipsa rațiunii din credința în astrologie, în new age, în OZN-uri, ocultism și pseudoștiință. De cealaltă parte, încrederea nezăgăzuită în știință, transformarea acesteia în noua religie, care-l scotea din minți pe Nietzsche. Aici Steiner vine cu o idee absolut splendidă, care merită citată integral: „Progresele gîndirii matematice, progresele științei empirice în domenii ce țin încă de necunoscut oferă răspunsuri teoretice care, la rîndul lor, ridică întrebări de un grad și mai înalt de complexitate, la un nivel și mai înalt de bogăție conceptuală și inteligență (...). Antimateria sau stelele neutronice sînt ipoteze de lucru la fel de profunde și de elegante precum marile compoziții muzicale; omuleții verzi cu urechi ascuțite sau imitarea, de către ventriloc, a vocilor dragilor noștri dispăruți sînt pur și simplu o plictiseală”. Credințele „alternative”, contracultura, pseudoștiința și antiraționalismul sînt semnele unei regresii și ale fugii de adevăr. De cealaltă parte, poate că nici adevărul științific nu mai are calitatea tămăduitoare pe care i-o presupuneam, în condițiile nașterii certitudinii unei apocalipse „reci”, lipsite de fior religios.

Este cu siguranță ceva ce nu a răzbătut în cronica mea: căldura pe care Steiner o pune în descrierea acestor mitologii (cu excepția celei de-a patra, a iraționalului neo-medieval), chiar și în portretele intelectuale realizate acestor întemeietori de religie. În Nostalgia după absolut se simte aceeași energie a interpretării codurilor și ideilor pe care am găsit-o în Errata sau în Moartea tragediei: o elegie lipsită de defetism. Foarte bună traducerea lui Ciprian Jeler.

Bogdan-Alexandru Stănescu este scriitor. Este autorul biografiei Caragiale. Scrisoarea pierdută, Editura Polirom 2019.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.