Absolventul Traian T. Coșovei

Publicat în Dilema Veche nr. 903 din 29 iulie – 4 august 2021
Absolventul Traian T  Coșovei jpeg

În urmă cu vreo zece ani (de fapt, nouă și jumătate), Dilema veche dedica un dosar instructiv „Hipsteriei” și hipsterilor. L-am citit atunci căutînd să-mi amintesc unde anume am întîlnit pentru prima oară cuvîntul în literatura noastră: chițibușerii de filolog. Mi-am bătut capul pînă mi-am adus aminte: la Mircea Cărtărescu, în Travesti (1994): „epoca bizară a rockului și a hipsterilor, a magnetofonului...”. Mulțumit cu răspunsul, îmi imaginam că i-am dat de cap o dată pentru totdeauna și că problema nu mai admite recurs. Pînă săptămînile trecute, cînd am descoperit din întîmplare un precedent cu mai bine de trei luștri mai vechi. În „lucrarea de diplomă” (azi spunem „de licență”) a lui Traian T. Coșovei, Generația „Beat” – o introducere, susținută la Literele bucureștene în 1978, termenul e utilizat și glosat în fel și chip. Prima dată la p. 9, într-un citat din Dorothy van Ghent: „A fi Beat înseamnă să aderi la o serie de principii și să ai o atitudine în fața lucrurilor, să fii hipster [...], să fii epuizat de energia de a rivaliza”. Mai încolo, la p. 18, tot într-un citat, de astă dată din Herbert Gold: „hipsterul renunță la societate, renunță la inteligență și crede că această renunțare e în favoarea emoției”. Și așa mai departe. Nu-mi propun să inventariez toate ocurențele. Mai spun numai că, parcurgînd bibliografia, Coșovei asumă o concluzie memorabilă: generația lui Ginsberg și Corso a avut curajul și nebunia ca, în plin secol 20, să afirme un mit și, în centrul acestuia, un tip de erou: „hipsterul angelic”.

Dincolo de aceste divagații mai curînd lingvistice, lucrarea în sine e de mai multe ori surprinzătoare. Nu prin subiect. Se știa (inclusiv fișele biografice care-i însoțeau volumele de poezie menționau amănuntul) că Traian T. Coșovei a absolvit facultatea cu o „diplomă” despre mișcarea Beat, așa cum se știe îndeobște că Mariana Marin a avut drept subiect literatura lui Virgil Mazilescu. Dar, ca și în cazul autoarei Atelierelor, prea puțini se puteau lăuda că au parcurs-o. Aș zice chiar că e „piesa lipsă” din dosarul adeseori clamat al influențelor Beat în poezia optzecistă. Nici criticii favorabili (Manolescu, Simion și ceilalți), nici detractorii (în capul listei: Eugen Barbu) nu se informaseră de la sursă atunci cînd stabileau, altminteri ritos și profesoral, că Ninsoarea electrică e îndatorată lui Ginsberg (iar nu lui Hart Crane ori lui Marianne Moore), respectiv că lunediștii „vin din Kerouac”. Ar fi rentat s-o facă, măcar pentru a ridica nivelul polemicilor care au vertebrat întregul deceniu al nouălea. În definitiv, cel puțin în pragul lui ’80, Coșovei știa cel mai mult despre tema în marginea căreia ceilalți se răfuiau în presa culturală cu inconsistentă dezinvoltură.

Prima surpriză ține de rigoare. Niciodată n-a fost Traian T. Coșovei mai sistematic în critica sa. Pornind de la un vers (1990) și La formarea ideilor (2005) conțin cronici colegiale, nu lipsite de subtilități, nici de empatie, dar cronici, nevertheless. Marcate, vrînd-nevrînd, de presiunea și accidentalul vieții literare. Aici, în schimb, în Introducerea aceasta, el fișează, trimite și organizează ca la carte. Din cele zece titluri ale bibliografiei, nu mai puțin de șapte sînt occidentale. Ceea ce, dacă ținem cont de epocă (repet, 1978), nu-i deloc rău: Thomas Parkinson, A Casebook on the Beat (Thomas Y. Crowell Company, 1961), Thomas P. Merrill, Allen Ginsberg (Twain Publishers Inc., 1969), Marcus Cunliffe The Literature of the United States (Penguin Books, 1963), Richard Howard, Alone with America (probabil ediția din 1969), Kenneth Tynan, Right & Left (Longman, 1967), Willis Wager, American Literature (London Press, 1969), John Brown, Panorama de la littérature contemporaine aux États Unis (Gallimard, 1971). Cîți alții vor fi avut, atunci, acces la ele? Li se adaugă, firește, Serge Fauchereau, cu Introducere în poezia americană contemporană (tradusă în ’74 la Minerva) și două studii ale lui Dan Grigorescu, îndrumătorul lucrării.

Decurgînd de aici, a doua calitate e că Traian T. Coșovei traduce. Din nevoie (poate și din plăcere). Dar e păcat că nici măcar după Revoluție poetul nu s-a gîndit să exploateze editorial aceste bruioane. Sigur, Ginsberg, Burroughs și Kerouac au beneficiat în cele din urmă de transpuneri în română. Însă mă gîndesc că n-ar fi stricat, în numele unui metabolism cultural sănătos, să-i avem și pe John Ciardi (p. 42), și pe Philip Whalen (p. 43), și pe Gregory Corso, plecînd de la mostre ca acestea: „Stau în lumina slabă, în strada întunecoasă / și privesc spre fereastra mea; acolo m-am născut. / Luminile sînt aprinse; alți oameni se mișcă înăuntru. / Stau învelit în mantaua de ploaie, țigara în gură / pălăria trasă peste ochi, în mînă cu un revolver. / Am traversat strada, am intrat în clădire / Lăzile de gunoi au încă același miros / Am urcat la primul etaj; Dirty Ears / mă întîmpină cu un cuțit”.

903 16 traian t cosovei 2 foto tudor jebeleanu jpg jpeg

Beatnicul generic

Ajung la a treia calitate majoră a lucrării: departe de a fi un mai mult sau mai puțin impresionist comentariu pe text, departe de a se rătăci în arborescențe analitice (curente chiar în critica de bună calitate a anilor acelora și cu atît mai scuzabile la un proaspăt absolvent de Litere), Coșovei dezvoltă, dimpotrivă, o traiectorie sociologică și psihologică. Astfel încît lucrarea trasează un portret-robot al beatnicului generic, ilustrat cu cazuri particulare și cu necesare nuanțări. Nu lipsește de aici conștiința orientării politice (cu radicalisme de stînga) a Școlii de la San Francisco. Lucru semnificativ, de vreme ce, s-a spus nu o dată, optzeciștii noștri știau prea puțin despre dimensiunea militantă a mișcării. Tot ce se poate. Coșovei, oricum, o cunoștea. „Dar, dacă din punct de vedere artistic, manifestările acestei generații sînt rezultatul unei stări de spirit, privită la o scară națională Beat Generation este un fenomen social, tot astfel cum valențe artistice, dar și sociale au avut și avangardele europene. A acorda însă importanță prea mare fenomenului social înseamnă să transformăm mișcarea Beat într-o contrarevoluție, lucru neadevărat”, scrie el încă din primele pagini ale dactilogramei. Pentru a-și continua, nu fără un anume umor subversiv, ideea ceva mai încolo:

„Beatnicii sînt în general apolitici, nu dintr-o suficiență politică, ci, mai curînd, [dintr-]o lipsă de interes. Politicianul îl atinge mai puțin pe beatnic decît polițistul din colț care îi confiscă doza de marijuana. Comunismul la care fac uneori aluzie este legat de ideea lor fixă a comuniunii sufletești, iar Ginsberg, în poemul America, își amintește despre o întrunire comunistă unde fiecare putea să vorbească liber, bucurîndu-se de atenția celorlalți” (p. 7). Frază scrisă într-o cultură care împlinea treizeci de ani de supraviețuire sub cenzură. Și mai neașteptată în context e nonșalanța cu care Traian T. Coșovei tratează raporturile beatnicilor cu drogurile. Desigur, e invocat în primul rînd Ginsberg, convins că „există o înțelegere tacită între guvern și Mafie pentru menținerea prețului marijuanei, cocainei, hașișului etc.” (p. 19). Tot din Ginsberg, un poem cît se poate de grăitor: LS.D. Apare și Corso, cu al său Under Peyote, apare și paseismul nițel caraghios și jucat al unora dintre beatnici, care regretă anul 1947, în care doza de hașiș costa doar 30 de cenți.

Spuneam că Generația „Beat” – o introducere realizează un portret-robot. Sintetic, el arată așa: „Duși puțin la frizer, ținuți sub duș, dezbrăcați de blue-jeans, catarame, sandale și bărbi, beatnicii suferă de un «mal du siècle» al lumii moderne. Priviți cu atenție, sufletește au trăsături romantice, filosofic sînt un mixaj de existențialism sui generis, neocreștinism și budism Zen, iar intelectual sînt niște post-suprarealiști mai puțin onirici, mai puțin dotați cu mijloace proprii de investigare – de unde folosirea drogurilor –, dar avînd meritul incontestabil de a păstra contactul poeziei cu realitatea – cheia marii poezii contemporane. Dincolo de aspectul lor de guerilleros, dincolo de exuberanța lor juvenilă, dincolo de «jocul» scenic puțin actoricesc și «farseur», beatnicii sînt niște introvertiți psihic pe care se grefează o structură afectivă caracterizată prin instabilitate și depresiune. Franchețea lor e cuceritoare; ei pot fi socotiți niște indivizi plini de ingenuitate, dar care caută să-și ascundă copilăria prea apropiată sub bărbi imense” (p. 5).

Detaliat preț de șase capitole, el capătă degradeuri utile și își șlefuiește eventualele asperități. Ca, de pildă, aceea care îi contrapune pe beatnici burghezilor de rînd (square), definitiv vinovați de a-și fi tocit disponibilitățile emoționale. Opoziție esențială, cu atît mai mult cu cît cele două medii interferează, iar intrușii trebuie depistați: destui dintre mărginiții banali, dintre funcționarii cuminți își asumă, „turistic”, „în week-end”, identități de împrumut și ies din confortul cotidian pentru două-trei zile dedicate „experiențelor tari”. Zen Beat versus Zen square, în termenii lui Allan Watts. Adică naturalețe versus instituționalizare.

Un alt exemplu se leagă de chestiunile care țin de aerul confuz (în toate sensurile: ideologic, comportamental, etic, imagistic) al mișcării. Coșovei vede aici o consecință, nu un program: de vreme ce realitatea e ea însăși haotică, impactul acestor idealiști cu ea conduce, inerent, la contradicții și incongruențe. Aceștia „trăiesc un proces de «desensibilizare», de pierdere a sensibilității, dar caută un sens afectiv al existenței; sînt marcați de o criză a identității, dar vorbesc despre o comuniune spiritual-afectivă a «personalităților»; se retrag în natură (teoretic), dar cîntă monstrul citadin care îi și înspăimîntă, dar le și oferă un spectacol grandios de care se simt atrași; beatnicii caută un sens, o «logică» a existenței, dar în același timp se retrag într-o altă realitate cu ajutorul drogurilor” (p. 32).

Soluția? „Dezangajarea” și „dezafilierea” din societate. Țel existențialist, spune Coșovei. Și nuanțează imediat: nu fără a ține cont de contactul continuu cu lumea obiectelor, pe jumătate tactilă, pe jumătate caleidoscopică și, de ce nu, magică. De aici înclinația spre ezoterism și spre religiile orientale (care au parte de cîteva pagini mai curînd aerate). Cît despre stilistică, inovațiile sînt minuscule. „No ideas, but in things”, conchide poetul, abil, pe urmele lui William Carlos Williams.

Încă inedită, motiv pentru care am și ținut să pun în circulație cîteva paragrafe mai substanțiale din ea, lucrarea aceasta e de fapt mai puțin un manifest (așa crezusem cîndva, pentru că aceasta e marota curentă) și mai mult o exuvie: scriind despre beatnici, Traian T. Coșovei traversează o experiență și o lasă în urmă.

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Cenaclul de Luni. Viața și opera, Pandora M., 2021.

Foto: Traian T. Cosovei; credit foto: Tudor Jebeleanu

958 16 Avanpremiera jpg
Librarul din Florența
Vespasiano n-a făcut el toate cele 200 de manuscrise pentru biblioteca abației din Fiesole, așa cum avea să susțină. Cosimo a cumpărat 20 dintre ele printr-un alt librar florentin, Zanobi di Mariano.
p 17 jpg
O dispariție
Însă această fetiță nu reprezintă, în film, doar tropul copilașului gingaș care e de ajuns să respire pentru a emoționa durabil.
958 17 Breazu jpeg
Un bricolaj reușit
Așa se face că cel mai proaspăt release, Boulder Blues, înregistrat între 2020 și 2022 în Israel, Marea Britanie, Mexic și Germania – locurile în care trăiesc astăzi cei nouă componenți ai grupului și muzicienii invitați la conceperea noului album –, conține toate detaliile plastice amintite
AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.