„Întrebări pestriţe” despre prezent şi trecut

Publicat în Dilema Veche nr. 923 din 16 – 22 decembrie 2021
„Întrebări pestriţe” despre prezent şi trecut jpeg

● Cristian Preda, De ce aţipesc parlamentarii? Şi alte întrebări pestriţe despre politica românească, Humanitas, 2020, 148 de pagini.

Sînt cel puţin două foloase mari pe care cititorul le poate avea parcurgînd volumul De ce ațipesc parlamentarii? publicat recent de politologul și profesorul Cristian Preda. Are ocazia unei recapitulări a istoriei noastre recente, una în care evenimentele politice sînt doar pretexte pentru o jalonare mai clară a anilor scurși după 1990. Iar în al doilea rînd, se poate familiariza cu o grilă practică de interpretare a unui prezent care nu a apărut din neant, ci este de cele mai multe ori efectul direct al unor decizii perfect identificabile de către cei ce au ochi să le vadă.

În acest ultim sens, dau exemplul revoluției din 1989 și a felului în care s-au luat hotărîrile atunci, și anume cu o irepresibilă dorință de delimitare de trecut. De ce credeți că noi alegem președintele prin vot universal, ci nu prin Parlament, cum fac ungurii sau cehii, de exemplu? Cristian Preda arată că am vrut astfel ca președintele să nu mai fie votat de Marea Adunare Națională, precum Nicolae Ceaușescu, ci să fie ales și să răspundă „în fața poporului”. Dar deși ales prin vot universal, nici președintelui nu i-am dat puteri ca într-o republică prezidențială normală, căci nu voiam, zice-se, să riscăm să repetăm ce am pățit cu același Ceaușescu. Tot așa, de ce avem un Senat care se suprapune în atribuţii cu o Cameră a Deputaților? Pentru că am dorit ca noul Parlament să nu semene cu Marea Adunare Națională, ci să reînnoade tradiţia antecomunistă, presupusă a ne reprezenta mai bine. Aceste decizii de recul ne-au marcat pînă azi, iar volumul lui Cristian Preda ne ajută să deslușim amploarea impactului revoluției asupra deceniilor care i-au urmat acesteia.

Cartea e gîndită ca o suită de răspunsuri, de cel mult şapte-opt pagini fiecare, la întrebări punctuale care ne-au venit de multe ori pe buze, dar pe care n-am stat poate să le cercetăm mai îndeaproape, lipsiţi fiind de instrumentarul conceptual necesar; a făcut-o în schimb Cristian Preda, cu umor de multe ori, cu exemple unde era cazul, dar şi cu un minim de trimiteri la sfera politologiei, cît să nu exceadă totuşi posibilitățile unui cititor obişnuit. De pildă: A fost sau n-a fost revoluție? Ce regim avem? E România stat de drept? De ce au apărut atîtea partide? Cine-i de dreapta și cine de stînga? Cît de influentă este presa? Şi, desigur, întrebarea de pe coperta cărţii: De ce ațipesc parlamentarii? – una şugubeaţă în aparenţă, dar cît se poate de serioasă în fond.

Argumentaţia autorului este punctată de definirea unor termeni şi de evocarea unor contexte; ea curge în succesiuni închegate, care conduc lectura în mod firesc de la un paragraf la altul. Ceea ce nu înseamnă că nu e loc de reflecţie. Aş zăbovi asupra a două astfel de momente, conştient fiind că ele se leagă în principal de propriile mele obsesii. Una dintre afirmaţiile intrate în uzul public este cea privind întreruperea de către comunism a tradiției modernizării prin occidentalizare. Mulţi sînt convinşi că, în cazul României – dar nu numai al ei –, comunismul a întrerupt procesul, fie el şi asimptotic, de aliniere la valorile occidentale. După 1989, s-a vorbit de reintegrarea României în Europa, după ocolul istoric reprezentat de perioada comunistă. Cu toate acestea, unii politologi, printre care, de pildă, Philippe Braud, citat și în cursurile de la facultate ale profesorului Cristian Preda, enumeră şi regimurile marxiste printre cele ce considerau statul de tip occidental ca fiind unul de succes. Sigur, orientarea acestuia era greşită, scopurile trebuiau înlocuite, dar, în esenţă – acceptau pînă şi comuniştii –, el reprezenta soluția optimă, modelul suprem de guvernare. De aici ar rezulta supraviețuirea unei minime direcţii de modernizare prin occidentalizare chiar și pe timpul regimurilor marxiste, cum a fost şi cel românesc.

O altă temă de reflecţie poate porni de la o altă butadă, şi anume că iniţial exista un oarecare entuziasm nemimat în legătură cu idealurile comuniste, entuziasm care s-a topit apoi pînă la a dispărea cu totul în ultimul deceniu de comunism est-european. Însă entuziasmul la care ne referim este relativ; se raportează el la liderii comunişti sau la populaţie? Este el cuantificabil? Cum ar putea fi măsurat? Poate fi comparat cu alte manifestări de acelaşi gen? Studii mai recente – de pildă, cele ale profesorului german Lutz Raphael – au scos în evidenţă o diferenţă între înflăcărarea ideologică de la nivelul populaţiei în cazul nazismului şi fascismului, pe de o parte, şi cea asociată comunismului, pe de altă parte. În sensul că, dacă în Germania şi Italia tentativa de convingere s-a făcut treptat şi într-o perioadă mai lungă, în URSS (dar şi în România) ea a fost comprimată şi exercitată cu mai multă violență. Rezultatul a fost că adeziunea angajantă la regim a fost în primul caz mai răspîndită şi mai trainică, în vreme ce în celălalt a fost mai formală şi de circumstanță.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.