Domnișoarele din Brixton

Publicat în Dilema Veche nr. 900 din 8 – 14 iulie 2021
Domnișoarele din Brixton jpeg

● Bernardine Evaristo, Fată, femeie, alta, traducere de Adina Ihora, Editura Corint, 2021.

Trebuie spus de bun început că Bernardine Evaristo e o scriitoare foarte bună. Aproape excelentă. Și nu o zic pentru că a cîștigat Booker Prize în 2019, cînd juriul s-a făcut de rîs dînd dovadă fie de lașitate în fața puterii comerciale a celuilalt produs (Testamentele lui Atwood), fie cedînd în fața puterii „ideologice” a romanului Fată, femeie, alta (chiar, oare ce carte le-o fi plăcut de fapt?). Mai adaug că împărțirea marilor premii la doi scriitori îmi pare a fi o formulă în care unul dintre ei are de pierdut și că nu reușește altceva decît să întărească credința oricărui scriitor adevărat că premiile sînt niște prostii (atunci cînd nu ești tu cîștigătorul, vorba lui Kingsley Amis).

Lucrul care izbește la romanul lui Evaristo, imediat după șocul formal (lipsa punctului și a literei mari inițiale, frazarea poematică, accentul pus pe ritm în dauna aspectului formal conservator, toate alcătuind ceva ce Evaristo numește fusion fiction), este tocmai accesibilitatea lui. E un roman ce-și ridică bariere pe care le depășește aparent fără nici un efort: avem de-a face cu douăsprezece perspective ale unor femei de culoare din Marea Britanie, toate aflate la un băț (gest, pîlpîire a hazardului) distanță una de alta, cu vîrste cuprinse între 19 și 69 de ani, provenind din medii sociale diferite, avînd identități sexuale diferite.

Romanul se deschide cu seara premierei unei piese de teatru intitulate Ultima Amazoană din Dahomey, scrisă și regizată chiar de prima naratoare, o femeie pe nume Amma, care și-a construit întreaga carieră și imagine ca artistă lesbiană de culoare în teatre experimentale și independente. Numai că piesa aceasta va avea premiera pe scena Teatrului Național din Londra și va avea și succes. Bineînțeles că întrebarea ce planează deasupra acestui cadru narativ simili-autobiografic este „Și-a trădat Amma misiunea, devenind accesibilă?”. După o viață de „agitprop”, deodată vine cu o piesă fermecătoare, amuzantă și... accesibilă. Povestea Ammei (am să las întrebarea de mai sus fără răspuns, dat fiind că încă nu am reușit să răspund eu însumi sincer – merită să te trădezi pentru „succes”?) e urmată de alte 11, de la cea spusă de Carole, prezentată în momentul în care intră la Oxford, și pînă la cea a lui Hattie, în vîrstă de 93 de ani, care trăiește la o fermă pe care intenționează s-o lase spre administrare sufletelor ce-și caută identitatea (sexuală sau de gen, aici sînt niște discuții extrem de amuzante).

Între ele, o sumedenie de femei de culoare care reușesc să-și ducă viața în Londra contemporană (și nu numai, romanul abundînd în flashback-uri) fără a se lua prea în serios. Și aici stă chiar farmecul cărții: în umorul și lipsa de partizanat încruntat. E în cartea asta mai puțină politică decît te-ai aștepta, ba chiar aș spune că scopul (subtema?) lui Evaristo a fost să identifice „varianța” (statistică), dispersia, varietatea din varietate. Emblematică pentru atitudinea asta mi se pare povestea lui Dominique, cea care se îndrăgostește de o americancă pe nume Nzinga, o „constructoare de case vegană, nu bea, nu fuma, o feministă lesbiană radicală și separatistă care trăia și lucra pe pămîntul femeilor de pe întreg teritoriul Americii înainte de a pleca mai departe, o constructoare de case nomadă”, pentru a descoperi că numele ei de fapt era Cindy și-și sechestra și bătea în mod regulat partenerele, un personaj feminin născut din clișeul masculinității toxice.

Romanul lui Evaristo gravitează în spațiul liminal dintre proză și poezie. Iar dacă accepți această convenție, cel mai bine ar fi să scandezi frazele lungi ca pe versuri de Whitman și să cauți o cadență largă, epică și totuși una care să-ți permită să savurezi tangajul frazelor. În același timp, nu se poate ignora cantitatea considerabilă de witz injectat de Evaristo în roman: de la Penelope, cea care mai are puțin și urlă de fericire cînd e anunțată de fiica ei că urmează să se mute, laolaltă cu cei doi nepoți și cu soțul ei, în Australia și pînă la Yazz, al cărei gust „eclectic și imprevizibil trece dincolo de rifurile rock-ului electronic din preistorie, la A$AP Rocky, Mozart, Stormzy, Priests, Angélique Kidjo, Wizkid, Bey, Chopin, RiRi, Scot Joplin, Dolly Parton, Amr Diab”, toate aceste naratoare se autoironizează spumos, într-o risipă eclatantă de imagine, informație și elemente de cultură populară.

Prin intermediul Ammei, Evaristo și-a imaginat o posibilă traiectorie a propriei cariere: la începutul anilor ʼ80, pe cînd era pasionată de teatru, dar nu reușea să prindă nici un angajament, a înființat propria companie teatrală dedicată exclusiv femeilor de culoare, prima de acest gen în Marea Britanie. N-a avut succes. Însă acum, ca și în propria ficțiune, succesul a venit în urma publicării acestui roman polifonic, aparent înspăimîntător (într-o epocă a romanelor care „se citesc ușor”), însă, așa cum am spus, neașteptat de fermecător. Cine face doi pași în spate și contemplă acest tablou colectiv nu poate să nu se ducă cu gîndul la compoziția proto-cubistă a lui Picasso, Domnișoarele din Avignon.

Dacă a reușit ceva acest Booker bicefal din anul Nobelului aidoma de bicefal a fost să aducă în atenția lumii o scriitoare plină de talent și de inteligență, aflată la a opta carte.

Deși cred că a fost o traducere epuizantă (oralitatea, slang-ul, diversitatea mediilor în care se mișcă personajele), Adina Ihora i-a făcut față cu brio.

Bogdan-Alexandru Stănescu este scriitor. Este autorul biografiei Caragiale. Scrisoarea pierdută, Editura Polirom 2019.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.