Sinteza epică

Publicat în Dilema Veche nr. 923 din 16 – 22 decembrie 2021
Sinteza epică jpeg

● George Volceanov, Un Shakespeare pentru mileniul trei: istoria unei ediții, Editura Tracus Arte, 2021.

În mai puțin de un deceniu, George Volceanov a reușit să ducă la capăt cele șaisprezece volume ale integralei Shakespeare pe care o inaugurase, din postură de mastermind, în 2010 cu Sonetele, Furtuna și, pe de altă parte, Hamlet (toate cele trei versiuni, masiv adnotate). O ediție de referință, fără discuție, ale cărei merite n-am să le reiau acum. S-a scris mult, uneori consistent, alteori doar analitic, despre ea. A fost recompensată cu premii (lucru care mă mișcă mai puțin, dar care are, socialmente, importanța lui), a intrat, în sfîrșit, în circuitele teatrelor. Destul cît, în cercuri concentrice, proiectul să aibă ecou și să ajungă, cum-necum, la cititorii pe care-i merită. Sau poate că sînt eu prea optimist.

Parcă înadins pentru a-mi susține entuziasmul, George Volceanov publică acum, complementar și retrospectiv, „sinteza epică” a acestei misiuni încheiate: o carte de aproape trei sute de pagini care reface preistoria, istoria (cu marile sau micile ei bătălii) și apoteoza celor nouă ani de travaliu. O numesc așa, cu formula consacrată de Călinescu, pentru că nu-mi pot reprima senzația că am parcurs de fapt un roman pasionant. De ce? Cum? Pentru că Volceanov știe să scenarizeze, simte momentele cînd încărcătura trebuie dezamorsată sau, dimpotrivă, detonată, e precis, fluent și oportun în frază. Are, în plus, tactul de a explica fără elipse și de a detalia fără risipe. Las deoparte ultimul capitol, „Promovarea și receptarea ediției”, fatalmente mai tehnic (orice epilog e, în somatica lui, tehnic) pentru a-mi rămîne timp să spun cîte ceva despre primele două, „Începuturile” și „Dialogul cu precursorii”. Se întîmplă rar ca dintr-o cazuistică atît de bogată cum e aceea pe care o propune George Volceanov aici să derive direct argumente, principii și pertractări necesare.

De la primele lecții de traductologie sub îndrumarea marelui anglist Leon Levițchi pînă la necesara despărțire de soluțiile locale ale mentorului, totul e de găsit aici, în dezvoltări succesive. În latura lui nostalgică (fiindcă există, da, și-așa ceva), „romanul” acesta e o continuă îndepărtare, în numele adevărului, de figura lui Levițchi. O secvență din carte se intitulează, semnificativ, „Un paricid literar”. E, îmi vine să zic, doar o sinecdocă: s-ar potrivi, subiacent, întregului. Un Shakespeare pentru mileniul trei stă, afectiv, pe încărcătura cu totul particulară din Bhagavad Gita. Volceanov a deprins tot ce era de deprins de la profesorul său, dar asta nu-l face să nu observe că transpunerile lui păcătuiesc în primul rînd printr-un prea acut „filologism”: sînt destinate esteților de bibliotecă, obișnuiți să deguste parfumul rarității lexicale, dar ignoră auzul (poate needucat, poate fragil) al publicului din sala de teatru. „Mă dumicam” sau „mă-ntorlocam” pentru „I’d divide” și „meet and join” sînt opțiuni cît se poate de neuzuale. Prea uzuală, în schimb și, simultan, improprie e, tot acolo, referirea la Zeus acolo unde Shakespeare însuși (care știa latină, dar mai puțină greacă) îl numise pe Jupiter. Mai dau un singur exemplu: replica unuia dintre groparii din Hamlet („We have many pocky corpses that will scarce hold the laying”) e echivalată de Levițchi și Duțescu prin imposibil-metaforicul „niște leșuri care nu mai fac față”. Amar, dar just, Volceanov se întreabă cui anume și, în fond, de ce o asemenea eroare cînd adjectivul „pocky” se referă cît se poate de explicit la sifilis.  

Totuși, dacă rezolvările găsite de Leon Levițchi sînt adeseori amendabile, ele nu umbresc admirația de fond pe care Volceanov se simte îndreptățit să i-o arate. Comparativ cu alți traducători, el greșește, măcar, mai puțin și mai onest. Detaliate aici, devierile acestora alcătuiesc un veritabil album teratologic, pe care autorul se amuză să-l prezinte în toată splendoarea lui. Cel mai rău iese Dan Amedeo Lăzărescu, taxat, pe bună dreptate, ca un desăvîrșit diletant. Nici alții, însă, nu se arată a fi mai vrednici. Tudor Vianu, de pildă, pare cu totul decuplat de așa-numita „maximă a stringenței”: nu poți (sau poți, dar cu ce rezultate...) să amplifici în traducere cu aproape douăzeci și cinci de procente numărul de versuri al originalului. E ca și cum un sonet ar avea, în loc de cele paisprezece rînduri știute, șaptesprezece, just like that. După cum nu poți (deși, iată, s-a întîmplat și asta...) să procedezi ca Dan Botta, care slavizează abuziv și inadmisibil în anii ’50 pînă și cele mai criante latinisme din textul shakespearian. Cum să faci din abbeys and priories „lavre”? Sau din legitimate – „pravilnic”? Sau din monsters – „iazmă zăticnită”? Fără îndoială, a avut și frica un cuvînt de spus, musca legionară de pe căciula lui Botta făcîndu-l poate mai obedient decît ar fi fost cazul în etapa revanșardă a comunismului românesc.

Dar discuția nu e ideologică, e pur și simplu profesională: Shakespeare a fost un imens creator de limbaj în cel mai nemetaforic dintre sensuri. Deține, ca să zic așa, patent pe mai bine de o mie de termeni din engleza actuală. De ce să arhaizezi un vizionar? Sub ce rațiune intelectuală să-i trădezi, în asemenea măsură, natura? Tot o trădare demască și teribilele pagini dedicate obscenităților și argourilor distilate de Shakespeare în piesele sale. N-are rost să le indic, cititorul se va bucura de ele și fără recomandarea mea. Ce sper, însă, e ca, făcînd-o, să renunțe la acel tremur ipocrit burghez care ține sub preș picanteriile marii literaturi, rezervîndu-și pentru spațiul public marile definiții, totdeauna pudibonde, înțepat metafizice și, vai, atît de inculte.

Despre suflul cărții, într-o singură respirație: îl prețuiam de mult pe excelentul traducător George Volceanov. Abia acum constat ce redutabil polemist poate fi.

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Cenaclul de Luni. Viața și opera, Pandora M., 2021.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.