Citate și idile

Publicat în Dilema Veche nr. 912 din 30 septembrie – 6 octombrie 2021
Citate și idile jpeg

● Adrian-Silvan Ionescu, Baluri în România modernă: 1790-1920, Editura Vremea, 2020.

Nu sînt, cred, singurul tentat să așeze acest eseu al lui Adrian-Silvan Ionescu la frontiera istoriei literare. Măcar pentru ultimul capitol, „Mascarade și umor”, care conține o selecție bogată (chiar dacă, se va vedea, incompletă) din beletristica și publicistica secolului al XIX-lea. Sînt numeroși scriitorii români care au atacat tema, fără-ndoială suculentă: predispune la alternanțe de perspective, deschide calea psihologismului, captează un mediu și o societate (în funcție de care „ochiul” poate fi admirativ sau ironic), descrie rigori și abateri, se pretează comparațiilor lesnicioase, în special cînd e vorba despre travestiuri și impersonări. Mai mult decît atît, în jurul balurilor se țese, în chip norocos, o rețea de amănunte circumstanțiale dintre cele mai interesante. Adrian-Silvan Ionescu le extrage țintit din gazete uitate (unele, totuși, accesibile pe Internet în format digital) ori din manuscrise inedite, consultate la Biblioteca Academiei sau în fondurile Arhivelor Naționale. E un merit, îmi vine să spun, definitiv. Sau, în orice caz, greu recuzabil.

Exemple? O scrisoare a lui Al. Cristofi către Christian Tell (1854) care pune în evidență mai bine ca orice pamflet ambiguitățile morale ale lui Heliade Rădulescu. Și totul de la un banalissim fes, pe care, ca înalt funcționar otoman ce devenise, poetul avea obligația de a-l purta: „D. Eliad spunea că Omer dînd un bal la București el a fost silit să nu meargă fiindcă nu știa ce costum să pue. Cu costumul de paharnic, zice, ciocoii era să zică: vezi, a venit la cele dintîi; de mergeam cu uniforma turcă, era să zică lumea că sînt turc; astfel am hotărît mai bine ca să nu merg”. Și mai spectaculoasă e reconfigurarea profilului lui Mișu Văcărescu (Claymoor), îndeobște tratat drept invertit notoriu, poate și din rațiuni așa-zicînd profesionale. „Ocupațiunea mi-a schimbat sexul”, scria sub o caricatură de C. Jiquidi reprezentîndu-l pe faimosul cronicar monden drapat într-o rochie decoltată. Despre calamburul pe cît de ușurel, pe-atît de grosier care-i pocea acestuia ultima silabă a pseudonimului nu e cazul să mai amintesc. Folclorul urban al epocii clasase, oricum, cazul. Cu atît mai prețioasă e mărturia pe care o convoacă Adrian-Silvan Ionescu, desprinsă din jurnalul încă nepublicat al lui Alexandru Socec (fiul marelui librar). La întrebarea acestuia din urmă, Mișu Văcărescu ar fi oferit o variantă într-atît de nemăgulitoare încît merită a fi luată în serios: contractase, la 18 ani, o boală venerică extrem de păcătoasă, care a presupus tratamente îndelungate și care, în cele din urmă, după ani de traumă psihică, a ajuns să-l paralizeze. „D-atunci l-a cuprins o frică așa de mare de a se face de rîs – ca impotent – încît a rămas într-adevăr impotent”, explică, plauzibil înduioșat, tînărul Socec.

Altminteri, tocmai empatia pe care o pun în mișcare „personajele” cărții lui pare să-i lipsească lui Adrian-Silvan Ionescu. Îi pot înțelege poziția: Baluri în România modernă debutează cu cîteva pagini foarte personale despre relația autorului cu aceste foarte codificate deghizamente. Copil fiind (avem și probe fotografice în acest sens), el practica în familie mici regii de gen, echipîndu-și jucăriile favorite pentru spectacol. Descoperise lumea aceasta, cu fascinația ei cu tot, odată cu carnavalul de la Palatul Pionierilor. Îmi e totuși greu să trec pe lîngă cuvintele nefericite pe care Ionescu le alege pentru evoca dificultățile întîmpinate în organizarea unui bal din 1980: cum manechinele profesioniste de la Casa de Modă „Venus” se mișcau, spune autorul, greoi în ritmurile muzicii de salon, a preferat să apeleze la prieteni „cu bună extracție genealogică”. Nu-i nevoie, îmi închipui, să fii doctrinar pentru ca aceste rînduri să-ți zgîrie privirea. E o chestiune, în definitiv, de stil: ereditatea nu-i o calificare în sine. Și nici un „supliment” la umanitate. La fel, găsesc că e prea neutră, ba chiar de-a dreptul amuzată relatarea morții în flăcări a unei tinere la un bal din 1878. În ce mă privește, mi-a amintit de un cutremurător episod din Craii de Curtea-Veche. Pentru Adrian-Silvan Ionescu, scena e prilej de inadecvate reverii (de altfel, tot ce vine în atingere cu balurile pare să-i suspende spiritul critic eruditului cercetător și să-l împingă spre elogiu și evlavie). Idilismul acesta ar putea fi, de altfel, contracarat chiar cu mostrele furnizate de autor: e greu de spus de ce o societate altminteri mimetică, de un aristocratism dubios și vicioasă pînă în măduvă ar fi superioară celei instrumentate azi în cluburi și lounge-uri (cum se arată încredințat Adrian-Silvan Ionescu). E iarăși discutabil că vorbele buruienoase aruncate peste umărul partenerei de dans (v. p. 203) ar fi configurat numaidecît o „elită”. Și așa mai departe.

Rămînînd însă la chestiuni filologice, mă nedumerește absența din inventarul de aici a romancierilor postpașoptiști de tip Bujoreanu sau Radu Ionescu, după cum nu înțeleg de ce autorul îl amintește doar pasager pe N.T. Orășanu: ar fi avut la dispoziție, din același, serialul Misterele mahalalelor sau Cronica scandaloasă a oraşului (1857-1858), excelente reportaje tipologice de bal (opt la număr: „Pomul verde”, „Herasca”, „Bilcek” ș.c.l.). Altundeva (p. 205), Iorgu Caragiali e transformat într-un neverosimil „Iancu”. Simplă scăpare de condei, fără îndoială, pentru că, altminteri, trimiterea bibliografică la Cornea, Nestorescu & Constantinescu e riguros exactă.

În fine, cartea se ridică totuși deasupra scăderilor ei, atîtea cîte sînt.

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Cenaclul de Luni. Viața și opera, Pandora M., 2021.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.