Basmele viitorului

● Stanislaw Lem, Ciberiada, traducere de Ioana Diaconu-Mureșan, Editura Curtea Veche, 2021.

Am citit prima oară Ciberiada într-o ediție veche, de la Editura Albatros, pe care am găsit-o întîmplător în mica bibliotecă a unchiului meu. Se întîmpla în alt secol (ba chiar mileniu), într-o iarnă cînd îmi amintesc că fusese o problemă cu lemnul și cărbunele, așa că dîrdîiam cu toții într-o singură cameră încălzită iluzoriu de un reșou care stătea să-și dea duhul. Se apropiau sărbătorile, nu se găsea de mîncare, era frig și afară ningea necontenit. Era 1987 sau 1988. Citisem toate cărțile accesibile mie din acea bibliotecă, așa că-mi rămăsese să aleg între un roman cu un titlu straniu, Calpuzanii, și Ciberiada, pe care am ales-o atunci pentru că am dedus, interpretînd ilustrația copertei, că ar fi un soi de roman istoric.

Nu era așa ceva, ba chiar s-a dovedit a fi o culegere de povestiri ce aveau ca protagoniști doi ciudați pe nume Trurl și Clapauțiu (nu cred că am înțeles atunci că ar fi vorba despre doi roboți), doi inventatori neliniștiți care se află în permanentă concurență și care străbat spațiul, confruntîndu-se cu regi nebuni, prințese mofturoase și isterice, poeți închipuiți și... propriile mașinării pline de ifose, de personalitate, de multe ori transformate în dușmanii creatorilor lor. Pe atunci (aveam 8-9 ani) mi se întîmpla adesea să caut în cartea pe care o citeam un refugiu din calea discuțiilor celor mari și, mai ales, să folosesc acea carte ca pe un scut împotriva cuvîntărilor lui Ceaușescu, cuvîntări ce căpătau amploare și frecvență în preajma sărbătorilor de iarnă. În casa bunicii mele nu se prindeau bulgarii, ca acasă, așa că nici cele 15 minute de Flintstones de seara nu-mi puteau lumina zilele. Nu puteam ieși din casă, așa că am preferat să intru în Ciberiada și-n lumea nebună a lui Lem, care în acele circumstanțe părea luminoasă și fermecătoare ca un basm.

Nu știam atunci că și Lem, în copilărie, descoperise că o cale de a scăpa de teroarea istoriei e să-ți creezi propriile lumi ficționale. După mai bine de trei decenii am redescoperit basmele tehno ale lui Lem (într-o nouă ediție și o nouă traducere), de data asta învestindu-le cu o capacitate la fel de numinoasă de a mă primi în lumea lor ca refugiu din calea unui alt fel de teroare. Universurile robotice ale lui Lem au trăsăturile spațiilor concentraționare ale secolului trecut, dar aduc la lumină – sau pun în discuție – și hibridizarea monstruoasă a rațiunii absolutiste cu tehnica ridicată la rang de religie. Povestirile lui Lem rătăcesc prin domeniile epistemologiei, ontologiei, behaviorismului și metafizicii, lăsînd tehnologiei rolul de pretext al înstrăinării lecturii. Oricum ai da-o, Ciberiada își păstrează trăsăturile de operă a gîndirii critice, de o inventivitate neștirbită în timp. Roboții și oamenii lui Lem, ciberarmăsarii și Electrobarzii lui schimbă replici istețe, discută teme filosofice de importanță majoră, schimbă datele universului pocnind din degete, rescriu de la zero poezia lumii (și istoria ei), umblă din planetă-n planetă în încercarea de a-și vinde talentele, luptînd și dovedind prin istețime regi ce poartă trăsăturile inconfundabile ale unor tirani foarte familiari nouă. De altfel, strigătul disperat al lui Trurl, inventatorul încolțit de propria mașinărie care deformează adevărul („Doi și cu doi fac patru și doi ori doi fac tot patru! Poți să stai în cap, să transformi munții ăștia în praf și pulbere, să înghiți toată marea, să iei tot cerul și să-l dai pe gît, mă auzi?”) nu e foarte diferit de esența orwellianului 1984.

Personajele principale ale volumului, cavaleri în halate albe de laborator, sînt Clapaucius și Trurl: semiroboți, vrăjitori ai inventicii, posesori ai unor diplome de omnipotență perpetuă, ei sînt mereu gata să creeze mașinării care să-i ajute (și cîteodată să le pună bețe-n roate) cu problemele de care se izbesc în călătoriile lor prin univers. De exemplu, în cea de-a șasea expediție a lor, turbați la vestea că-n univers ar exista alți doi inventatori-aventurieri asemănători, pornesc la drum, gata să-i provoace pe acei parveniți, doar pentru a descoperi că zvonurile se refereau chiar la ei. În altă povestire, cel mai mare (electro)bard al tuturor timpurilor este construit și programat de divinul Trurl după model biblic: „Construi deci o mașină care modela haosul și un spirit electric ce zburătăcea prin el deasupra unor ape electrice, apoi adăugă parametrul luminii, după care pe cel al strănebuloaselor...”. Bardul electric se va dovedi însă dușmanul numărul 1 al barzilor de meserie. Aproape toate personajele volumului sînt roboți, creaturi din metal și circuite, o metodă de a distanța, de a înstrăina spațiul literar de lumea „reală”.

Spre deosebire de marea masă a cărților SF, lumea ficțională a lui Lem nu este una a viitorului, ci o alternativă satirică a ei. Fabulele lui Lem au un parfum de basm ce ține mai mult de acumularea unor detalii pe care alt scriitor probabil că le-ar fi ignorat, decît de o vetustețe datată. Basmele lui Lem își au rădăcinile atît în gravitas, cît și în ridicol, un echilibru pe care-l mînuiesc cu o dexteritate uimitoare. Nu pot să-i găsesc acum un echivalent, nici măcar un gen proxim. Forțînd puțin comparația, aș putea spune că Ciberiada e un soi de Alice in Wonderland sci-fi. Amuzante, inteligente, pline de witz și agudezza, aventurile lui Trurl și Clapaucius au calitatea rară de a-și prinde cititorul într-o capcană a oglinzilor, de unde însă lumea se vede cu mai multă limpezime decît prin ecranul unui device contemporan. Mi-aș dori enorm să fie tradus și volumul borgesian de cronici fanteziste la cărți inexistente scris de Lem în 1971.

Nu pot încheia fără a lăuda traducerea Ioanei Diaconu-Mureșan – nu-mi amintesc nimic despre calitatea vechii traduceri, dar cea de acum este impecabilă: de la prima la ultima pagină ea oferă o plăcere lingvistică a lecturii ce ține de ritmul ca de basm al frazei, de o imponderabilitate stilistică demnă de marii povestitori.

Bogdan-Alexandru Stănescu este scriitor. Cea mai recentă carte publicată: volumul de poezie Adorabilii etrusci, Editura Charmides, 2021.