Marea trăncăneală

Publicat în Dilema Veche nr. 907 din 26 august – 1 septembrie 2021
Marea trăncăneală jpeg

● Florin Lăzărescu, Noaptea plec, noaptea mă-ntorc, Editura Polirom, 2021.

Candoarea lui Pavel Iovan, un muncitor în construcţii, poreclit „Moş Mistrie” şi aflat în pragul vîrstei de pensionare, este egalată doar de limbuţia sa, de slăbiciunea genuină pentru taifas. Drept urmare, obiectele, vieţuitoarele ori fenomenele care i se ivesc în cale sînt constant personificate, de la ceaţa care îl întîmpină dimineaţa, smulgîndu-i un resentiment („Întinde-te pîclă, că ai unde! Nu ţi-ar mai ajunge!”), şi pînă la găinile din propria gospodărie ori la broaştele rătăcite şi zărite prin subsolurile şantierului, care îi provoacă un acces de grijă paternă. Deşi neîmpăcat cu viaţa mizerabilă pe care este silit să o ducă, Pavel nu este vreun Ţugurlan. Vechiul refren lăutăresc, fredonat aici cu patimă, îi nuanţează bine poziţionările: „Rabdă inimă şi taci / Ca pămîntul care-l calci”. Şirul exasperărilor pe care le provoacă propensiunea sa către sporovăit este, într-adevăr, considerabil: „Mă scoate din minţi. Nu tace o secundă”, i se confesează soţia fiicei lor, Elena. Aceasta din urmă, deşi nelipsită de afecţiune, pune fără întîrziere diagnosticul: „Toată viaţa ai fost un bleg, i-ai lăsat pe toţi să-şi bată joc de tine”, adăugînd, în timpul cursei cu trenul: „Taci, tata. Taci şi dormi”. Vînzătoarea de la chioşc („Mai taci, măi, omule!”), şeful de şantier („M-ai înnebunit de cap, mai taci dracu’ din gură!”), hoţul de buzunare cu care se-mprieteneşte în drumul spre casă cu trenul („Mult îţi mai place să vorbeşti, nene!”) şi alţii contribuie activ la tot acest feedback prelungit, care începe să pară suspect, conspirativ. Este momentul să ne întrebăm dacă această mare trăncăneală nu echivalează, de fapt, cu o armă personală, defensivă, cu o replică.

Meşter priceput, cu vagi porniri religioase şi trăind iluzia unei relative independenţe, navetist o viaţă întreagă, Pavel este acel workaholic simpatic de care, deşi are atîta nevoie, ţara asta pare uneori că vrea cu tot chipul să se descotorosească. Necazurile lui cu Casa de Pensii, cu evantaiul pestriţ şi meschin al comisioanelor bancare, cu digitalizarea forţată, în faţa căreia un vîrstnic se simte neajutorat şi abandonat, pentru că nimeni nu este interesat să îl consilieze, fac din Pavel Iovan un personaj exponenţial şi extrem de recognoscibil. La o privire atentă, agitaţia lui verbală este o formă de a-şi gestiona fricile ori de a-şi croi un drum printre dramele celor din jur. Mărturia unui coleg mai tînăr de muncă, cu privire la mizeriile îndurate cît timp a lucrat la negru în Italia, este cu adevărat îngrozitoare. Aflăm, apoi, că un fost coleg de navetă s-a spînzurat din cauza imposibilităţii de a-şi plăti ratele la bancă, în timp ce un alt fost coleg de muncă, reconvertit profesional în paznic la o clădire de firme, întrebat cît cîştigă, răspunde: „Un căcat. Salariul minim, plus bonuri de masă”. Sărăcia şi frica de şomaj îşi spun cuvîntul. Vînzătoarea de la chioşcul gării lucrează cu o normă de 12 ore, ba chiar mai mult: „Azi mi s-a îmbolnăvit schimbul şi o să stau 24. (...) Ce să fac? Să mă plîng? Zic mersi că am de lucru”. Este, în fapt, şi drama lui Pavel, care, de-o viaţă-ntreagă, noaptea pleacă şi noaptea se-ntoarce: „Şi eu cui rămîn? Nu mai pot, sînt şi eu om”, îi spune funcţionarei tinere de la Casa de Pensii, care stă, în timpul discuţiei, mai mult cu ochii-n telefon, pe reţelele de socializare. Discursul manipulator al „boss-ului” de şantier, care se plînge ipocrit de condiţiile dintr-un „bemveu” de sute de mii de euro sau de braţul de muncă de care dispune pe şantier, adînceşte şi mai tare falia.  

Cartea este şi un roman al tatălui, conceput simetric: dacă în debut privirea nostalgică îi aparţine fiicei (Elena), în final percepţia pleacă din ochiul fiului (Tudor), un alter ego discret al autorului. Din păcate, partea a doua a cărţii şi, mai cu seamă, finalul înregistrează o scădere. Portretul tatălui se colorează de tuşe uşor forţate, suferă o idealizare neprevăzută, devine pe alocuri tezist. Simţi că se urmăreşte o racordare la un circuit înalt, ai impresia că se toarnă un videoclip la vreun hit precum „Tata” de la Timpuri Noi. Recunosc, m-aş fi aşteptat la un final tragic sau, dacă nu, măcar spectaculos. Nu a fost cazul, însă, pentru că impresia care rămîne este, în primul rînd, aceea a unui roman (voit) neterminat. E discutabil dacă importul unor strategii ale minimalismului cinematografic, pe care le întîlnim de pildă în producţiile „Noului Val” şi care întrerup de obicei acţiunea în chiar miezul ei, dau şi în literatură aceleaşi roade. Cititorul rămîne cu o mulţime de întrebări, nemaiştiind dacă Pavel se va reangaja, care este soarta interviului pe care l-a dat, care va fi reacţia lui „dom’ inginer”, care „avea bază în el”, la iminenta trădare, dacă şi cum se va răzbuna colegul arţăgos de pe şantier asupra sa etc. Hotărît lucru, Lăzărescu este mult mai degrabă dator cu o continuare decît cu tăcerea timp de (încă) şase ani, cum sugerează admirativ, de pe coperta a patra a cărţii, Tatiana Ţîbuleac.

Personajul creat rămîne, însă, memorabil. Şi poate că e momentul să dezlegăm această topică a „trăncănelii” de semantica peiorativă pe care i-a imprimat-o, din raţiuni politice, eseul lui Mircea Iorgulescu, apărut în 1988. Aici, trăncăneala este, pentru candidul Moş Mistrie, marea şi singura soluţie la îndemînă în faţa asalturilor relei credinţei, ale cinismului şi barbariei fardate, din minunata lume nouă a capitalismului sălbatic.

Adrian Mureşan este critic literar. Cea mai recentă carte: Vîrstele subversiunii. N. Steinhardt şi deconstrucţia utopiilor, Editura OMG, 2020.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.