„Spiritul de persecuție“

Publicat în Dilema Veche nr. 910 din 16 – 22 septembrie 2021
„Spiritul de persecuție“ jpeg

„...vara în care America s-a îmbuibat de pietate, de puritate, cînd terorismul – care luase locul comunismului ca principală amenințare la adresa securității statului – era înlocuit de sexul oral, cînd un președinte viril, tînăr la vîrsta lui mijlocie, și o angajată îndrăzneață de douăzeci și unu de ani se hîrjoneau în Biroul Oval ca doi puștani într-o parcare, reînviind cea mai veche pasiune comună a Americii, tradițional poate cea mai înșelătoare și mai subversivă plăcere: extazul fățărniciei. În Congres, în presa scrisă și pe rețelele de televiziune, moraliștii pompoși de doi bani, turbați să acuze, să deplîngă și să pedepsească, erau peste tot, predicînd în ritmul fanfarelor: toți odată, cu frenezie calculată, cu ceea ce Hawthorne identificase în țara care abia se năștea atunci, demult, «spiritul de persecuție»; toți dornici să aplice ritualurile pure ale purificării prin care, în rîndurile executivului, erecția avea să fie tăiată din rădăcină, asigurînd o atmosferă confortabilă și sigură.“

Așa începe Pata umană, romanul din 2000 al lui Philip Roth (traducere de Cornelia Bucur, Editura Polirom), autor care nu o dată a surprins în ficțiunile sale Zeitgeist-ul vremurilor ce aveau să vină. Dacă Complotul împotriva Americii, ampla ficțiune alternativă publicată în 2004 și ecranizată anul trecut de HBO, avea să se adeverească, deopotrivă spectaculos și înspăimîntător, prin venirea lui Trump la Casa Albă, Pata umană surprinde „spiritul de persecuție“ instaurat în omenire în acest moment cînd neomarxismul, avatarul cultural al comunismului, este văzut, de unii, ca o amenințare la adresa securității sociale, în timp ce alții, moraliști de sens opus, practică „ritualurile purificării“ istorice la fel de „turbați să acuze, să deplîngă și să pedepsească“.

Pata umană este, fundamental, un roman despre rasă: viața profesorului de limbi clasice Coleman Silk, acuzat că a folosit un epitet rasist la adresa a două studente, deraiază și, în cele din urmă, este distrusă. Acuzația de rasism îndreptată asupra profesorului, a cărui reputație este automat distrusă, fiind constrîns la pensionare, pornește de la folosirea unui cuvînt: confruntat cu absența repetată a două studente pe care încă nu le văzuse în sala de clasă, profesorul întreabă cu ironie dacă aceste persoane există cu adevărat sau sînt niște „fantome“. Întîmplarea nefericită face ca cele două studente să fie de culoare, iar unul dintre sensurile secundare ale cuvîntului „fantomă“ („spook“ în original) să aibă o conotație peiorativă la adresa negrilor. Apărarea profesorului în fața decanului este inutilă, acuzația fiind mai presus de condamnare: „Mă refeream la caracterul lor eventual ectoplasmic. Nu e evident? Sînt două studente care n-au venit la nici un singur curs. Asta e tot ce știu despre ele. Am folosit cuvîntul în sensul lui primar, cel mai obișnuit: «fantomă», adică spectru sau stafie. Habar n-am avut ce culoare au... Uită-te la context: există sau sînt doar niște fantome? Acuzația de rasism e ridicolă. E fantasmagorică“. Profesorul ar putea demonta acuzația într-un mod sigur, dar asta ar însemna să dea pe față marele său secret și să fie aruncat într-o vîltoare încă și mai mare. Pentru el, rasismul, chiar și fantasmagoric, devine un rău preferabil. Acesta fiind un alt aspect al chestiunii rasei, pe care însă îl las în suspensie pentru cei care n-au citit încă romanul (sau n-au văzut nici ecranizarea din 2003, regizată de Robert Benton, cu Anthony Hopkins în rolul profesorului).

910 16 flannery oconnor jpg jpeg

                                                                Flannery O’Connor

În vara anului trecut, în urma unui articol din The New Yorker ce relua, pe valul mișcării Black Lives Matter, o discuție mai veche cu privire la corespondența de tinerețe a scriitoarei catolice sudiste Flannery O’Connor (1925-1964), unde aceasta folosise un limbaj și remarci considerate azi rasiste (cuvîntul „nigger“, printre altele), Universitatea Loyola din Maryland a retras, din precauție sau teamă de ostracizarea publică, plăcuța cu numele autoarei de pe holul unui internat, în ciuda faptului că opera ei conține cîteva faimoase parabole antirasiste. În urma gestului Universității de a da jos numele scriitoarei înlocuindu-l imediat cu cel al unei evangheliste de culoare pe nume Thea Bowman (1937-1990) – exemplu limpede de „extaz al fățărniciei“, de vreme ce ambivalența față de chestiunea rasei a scriitoarei era cunoscută de mai bine de o jumătate de secol, iar activismul religios al evanghelistei s-a desfășurat între anii ’60-’80 –, două sute de scriitori, profesori universitari și teologi catolici au semnat o scrisoare de protest: „Cum e posibil ca O’Connor, catolică devotată, să fie «anulată» de o universitate catolică și, efectiv, de propria ei biserică?“. Lasă că felul precipitat și improvizat, datorat unor constrîngeri contextuale, în care evanghelista a fost onorată doar printr-un scandal de „anulare“ al unei autoare de ficțiune denotă mai degrabă lipsă de respect și capătă o notă de ironie amară.

910 16 thea bowman jpg jpeg

                                             Thea Bowman

Cum am scris chiar în această pagină la vremea respectivă, biografa A.A. O’Donnell, autoarea unei cărți intitulate chiar Ambivalența radicală: problema rasei la Flannery O’Connor, unde încearcă să explice exact resorturile unei scriitoare capabile să scrie deopotrivă parabole antirasiste în ficțiune și scrisori cu gînduri rasiste în corespondența personală, a acuzat demersul incriminator din The New Yorker de „confuzie și iresponsabilitate“ prin felul în care a ales, în mod deliberat, să ignore aspecte ce fi echilibrat tonul acuzator: „Dovedește lipsă de interes în a înțelege complexitatea unei scriitoare care a fost greu încercată și de schimbările din epocă, și de propria conștiință; o scriitoare care și-a recunoscut în scrisori păcatele, ispășite prin ficțiuni antirasiste ce expun urîțenia și oroarea rasismului oamenilor în mijlocul cărora a trăit și chiar al ei înseși“. Ca persoană albă (de)formată de luptele unei culturi rasiste, conștientă însă de prejudecățile pe care (și) le-a demontat constant în propria literatură, Flannery O’Connor ar fi scriitoarea perfectă pentru vremurile în care trăim, considera biografa: „Anularea unei astfel de scriitoare ne arată sărăcirea imaginației, îngustimea minții, inabilitatea noastră de a înțelege complexitatea umană“.

Am evocat intriga romanului lui Roth (despre odiseea retragerii de pe piață a biografiei căruia am scris aici) și a „cazului“ O’Connor în siajul unei postări pe Facebook din vara acestui an a criticului literar și prozatorului SF american Samuel R. Delany (n. 1942): „Cînd limbajul este interzis, fie pentru că e urît, vulgar, ofensator, obscen sau încalcă standardele comunității, este un semn că unii indivizi, adesea nenumiți, cu mai multă putere triumfă asupra altora cu mai puțină… Vor exista întotdeauna oameni care, odată restricționați, vor încerca să spună aceleași lucruri, false sau adevărate, pe altă cale. Dar odată cu reducerea la tăcere întotdeauna se pierde ceva, fie și oportunitatea de a judeca cu propria minte. Orice persoană cu minimă educație literară poate alcătui o listă cu scriitori care, în timpuri și locuri diferite, au fost reduși la tăcere: Twain, Freud, D.H. Lawrence, Bataille, De Beauvoir, Henry Miller, Sade, Céline, Grace Metalious, LeDuc, Joyce… Scriu asta din postura unui scriitor norocos care însă, la un moment dat, a fost interzis dintr-o serie de motive, ba în Texas, ba în librăriile Barnes & Noble, și căruia, acum cîteva luni, editorul i-a transmis că două cuvinte, ce acum un deceniu n-ar fi ridicat o sprînceană, acum sînt considerate inacceptabile, iar schimbarea acestor două cuvinte s-a făcut fără ca «sensul» «poveștii» să fie «distrus»; dar scriu asta și ca unul care crede în ideea formulată de filozoful Jacques Derrida, cum că arta literară dobîndește putere politică prin existența ei ca instituție unde orice poate fi spus, citat, judecat, iar asta este o libertate ce merită protejată“.

Trăim vremuri curioase în care, pe de o parte, ideea că anumite cuvinte sînt vinovate, beneficiind de prezumția de incriminare a utilizatorului indiferent de context, a devenit o ideologie a persecuției; pe de altă parte, rețelele de socializare, prin natura lor, înlesnesc abuzul asupra adevărului și cuvintelor și totodată dețin pîrghiile prin care-și pot bloca utilizatorii, în urma unor denunțuri anonime, invocînd, pripit, necontextual sau arbitrar, „standardele comunității“. Or aceasta vine după experiența comună relativ recentă a unor totalitarisme care, controlînd limbajul și artele literare (interzicînd cuvinte, teme, idei, atitudini), încurajînd și recompensînd denunțul în numele aceluiași bine, adevăr și morală colective, au provocat umanității daune și traume încă nevindecate.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.