Amestecuri ficționale

Adrian G. ROMILA
Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
Amestecuri ficționale jpeg

● Ion Vianu, File din arhiva indiferenței, Editura Polirom, 2021.

Cîteva cuvinte-umbrelă sînt semnificative pentru mecanismele narative ale lui Ion Vianu. Ele se regăsesc chiar în unele dintre titlurile cărților sale și dau seama de un anume mod de a concepe ceea ce autorul sclipitorului eseu din Amor intellectualis ar numi „literatură”: caiete, foi volante, arhivă, paramnezii. E vorba de un amestec de biografeme, reflecții general culturale, mitizări psihanalitice, memorialistică discret deghizată, epistolar potențial și pură ficțiune. Fragmentarismul polimorf e cel care domină, pentru că proza sa dezvoltă un discurs original, în spectrul de gen de la noi, adică un epic lipsit de rigoare cronologică și de obsesia mimesis-ului prea denotativ, dar înțesat de sapiențial, de evocare retro, de oniric și de experiențial din zona expresionismului bine dozat. El însuși a dezvăluit-o, cînd a încercat să definească paramneziile: „închipuiri luate drept amintiri, amestec de închipuiri cu amintiri”. File din arhiva indiferenței (din nou, iată! – file, arhivă) nu face excepție stilistică: e un diptic ce reunește două dintre romanele sale mai vechi, Paramnezii (2005) și Necredinciosul (2008). Puse laolaltă între aceleași coperți, cele două texte recomandă cel mai convingător genul prozastic ambiguu de care vorbeam mai sus.

În primul roman avem de-a face cu notații cvasi-diaristice extinse pe șaisprezece capitole, aparent fără legătură între ele, ca și cum ar fi niște schițe separate. Întîlniri cu unii dintre cei trecuți dincolo (tatăl, un prieten mort în detenția comunistă, cîțiva alpiniști care și-au asumat fatalitatea cucerii unei înălțimi) și cu cîteva personaje pitorești, pe fondul unor „sincope” tanatice, al unor ședințe de psihoterapie și al unor amintiri puternice dau substanța acestor însemnări de întinderi și conținuturi variate. Patru tipologii exotice se desprind, între altele, din paginile romanului: G., un negustor de vinuri rafinat, incapabil să împace bucuria vieții cu spectrul imprevizibil al disperării și al morții; Djamil, un bătrîn savant cosmolog de origine nord-africană, devastat de homosexualitate reprimată, de cinism social și de agnosticism programatic; Adolphe, tînărul discipol al lui Djamil, marcat iremediabil de întîlnirea fizică și intelectuală cu maestrul său; Socrate, un copil supradotat, cu posibilitatea unui strălucit viitor. România ante- și post-Revoluție, timpul, dispariția, despărțirea, călătoria, credința, posibilitatea unui destin și a unui „dincolo”, mitologia biblică, exilul, corespondențele onirice sînt tot atîtea teme de reflecție pentru un narator îmbibat de scepticism metafizic și imense acumulări livrești (că veni vorba, Regele David dansează e un splendid eseu despre valențele existențiale ale lecturii). Toate stau sub semnul aceluiași mecanism montaignesc de aglutinare a ceea ce se scrie și se raportează la sine, la realitate, fiindcă, de la un moment încolo, ceea ce contează nu mai e clipa de față, ci indiscernabilele din spectacolul „cinematografului interior”: „Nu visăm numai cînd visăm. Unele dintre faptele noastre sînt vise. Unele fapte ce ni se par inutile, chiar absurde”; „Sînt făcut din acele resturi, din zdrențele întîmplătoare a ceea ce s-a petrecut cu mine într-o zi, ele se vor desface, ca și trupul meu. Printr-o minunată întîmplare ce se numește prezent, zdrențele, resturile rămîn împreună. Acest lucru, improbabil, inutil, unirea resturilor, se numește viață. Poate că mă amăgesc, e o iluzie; sigur e o iluzie”.

Al doilea roman continuă atmosfera rarefiată a decorului elvețian din primul (munte, lac, orășel cochet de vile), dar e mai coerent narativ. Pus sub semnul amoralismului absolut (tradus printr-o „răceală” existențială programatică), el pare un fel de upgrade la Gide, cel din Pivnițele Vaticanului, și deopotrivă la Dostoievski, cel din Însemnările unui nebun. Abia acesta confirmă sensurile indiferenței din titlul dipticului, căci personajul, un fost funcționar de bancă devenit confesor, descoperă într-unul dintre prietenii săi un alter ego, o oglindă, un dublu care-i bulversează toate valorile. Ambii, medic și pacient, presupus bolnav și potențial vindecător, trec prin experiența nihilismului, a ataraxiei, a singurătății, a alcoolismului cronic, a erotismului vagant și a sinuciderii. Prelungita lor ședință de psihanaliză (nu e clar, pînă la urmă, cine pe cine tratează) se transformă într-o uriașă povestire izvorîtă din gura unui necredincios al zilelor noastre. A nu face nimic, a trăi din stipendii și din extorcarea informațiilor despre ceilalți, a duce sexualitatea la ultimele ei limite (inclusiv aceea a morții) sînt multă vreme scopurile vieții celor două personaje. Chiar dacă, în final, o radicală schimbare de curs pare să așeze lucrurile în convenționalul eticii de familie, naratorul încă interoghează natura întunecată a omului contemporan. „Aparțineam, unul și altul, rasei necredincioșilor, a curvarilor, a celor ce iubeau fără plăcere, se apropiau de femei numai pentru a-și dovedi că erau liberi, că nimeni nu va reuși să-i înlănțuie. Știam de mult, fără să-mi fi mărturisit, că nimic nu poate să schimbe firea unor astfel de bărbați, pînă la sfîrșit.”

Amestec de epic și gnomic, de diaristic și ficțional, de glose și proză, cu dense inserții psihanalitice, File din arhiva indiferenței decupează un perimetru imaginar inedit, am spus-o deja. Chiar dacă reprezintă o reeditare, paramneziile lui Ion Vianu își păstrează aura de spectacol stilistic și intelectual.

Adrian G. Romila este scriitor. Cea mai recentă carte: Efectul întîrziat al pasiunilor de tinerețe, Editura Junimea, 2020.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.