Cuvînt înainte la o antologie

Publicat în Dilema Veche nr. 899 din 1 – 7 iulie 2021
Cuvînt înainte la o antologie jpeg

● Kiwi – antologia de proză scurtă, ediția „Sosiri/Plecări”, Editura Polirom, 2021.

Antologia Kiwi este proiectul meu solo după cinci ani în care am editat, împreună cu Florin Iaru și Cristian Teodorescu, revista de proză scurtă Iocan.

În cele zece numere ale revistei – apărută la Editura Vellant cu o frecvență semestrială între anii 2014-2019 – au publicat schițe și povestiri peste o sută de prozatori și prozatoare, jumătate dintre aceştia apărînd pentru prima dată „pe hîrtie”. În acești ani, aproape toți debutanții cu proză scurtă în volum au publicat mai întîi în această revistă care, de la un punct încolo, a acordat și Premiul Iocan pentru Cea mai bună carte de proză scurtă a anului – singurul premiu de gen de la noi.

Experiența, plină de nebănuite satisfacții, de aproape zece ani de cînd țin cu Florin Iaru cursul de creative writing (în urma căruia au debutat cu proză Diana Bădica, Tudor Ganea, Irina Georgescu-Groza, Simona Goșu, Alexandra Niculescu, Andrei Panțu, Ion Pleșa, Iulian Popa, Bogdan Răileanu și Anca Vieru, unii dintre aceștia ajunși între timp la a doua, a treia sau chiar a cincea carte), adăugată procesului de selecție a prozelor pentru Iocan, m-a făcut să fantazez la o colecție de povestiri pentru care autorii și editorul colaborează îndeaproape, fără presiunea timpului sau a lungimii textului.

Căci o antologie adevărată nu se face cu texte cerute și venite de-a gata – acela e doar un volum colectiv, de un anumit standard, asupra valorii prozelor căruia coordonatorul/editorul nu are suficient control. Invitația adresată scriitorilor de a contribui la sumarul unui volum colectiv se limitează la selecția numelor: e doar o invitație în alb, înaintea textului – o intenție ce nu lasă loc pretențiilor.

În cazul unei reviste, selecția funcționează între anumite limite: editorul alege cele mai bune texte dintre cele venite pe adresa redacției, situație care nu asigură întotdeauna un cuprins echilibrat valoric. Ideală ar fi, așa cum s-a întîmplat cîteodată și la Iocan, o anume proporție între scriitorii invitați special să publice în revistă și scriitorii invitați în mod public să propună texte spre publicare. Nu orice grupaj devine și o colecție.

Kurt Vonnegut, unul dintre cei mai neconvenționali autori de short stories din ultimul secol, își amintea într-un eseu confesiv cum, în anii ʼ50, pe cînd încerca să-și facă un nume publicînd proză scurtă în reviste, „editorii îi puteau spune unui scriitor cum să facă reglajul fin al unei povestiri, de parcă ar fi fost mecanici profesionişti, iar povestirea ar fi fost o maşină de curse”. Or, în ultimii ani am citit prea multe volume de autor ratate mai mult sau mai puțin – lucrate insuficient, cu imprecizii de limbaj și stîngăcii în formulări, cu surplusuri explicative, efecte involuntare și semnificații aleatorii sau, pur și simplu, cu o alcătuire defectuoasă a cuprinsului –, dar și nenumărate așa-zise antologii de proză scurtă, tematice sau de gen, nepermis de inegale valoric. De fiecare dată părea că autorii se grăbiseră și nici nu beneficiaseră de „reglajul fin” al unui editor înarmat cu răbdare și pricepere în arta genului scurt.

Se crede, în general, că proza scurtă evoluează doar pe pista de antrenament înaintea marii curse. Eu cred că proza scurtă este o cursă de viteză dificilă și spectaculoasă. Se crede, în general, că povestirile se citesc doar în așteptarea ori în lipsa romanului. Eu cred că povestirile n-au dus niciodată lipsă de cititori pasionați și fideli, doar că lipsesc editorii pe măsură.

Pandemia mi-a oferit ideea, cadrul și timpul necesare pentru a duce la bun sfîrșit această antologie anuală al cărei concept este inedit la noi: majoritatea povestirilor de față au fost gîndite, discutate și inițiate de-a lungul cîtorva tabere săptămînale, organizate pe cont propriu vara trecută în mijlocul naturii Olteniei de sub munte; textele fiind definitivate, după rescrieri și editări succesive, în lunile care au urmat. N-a existat nici presiunea timpului, nici a dimensiunii prozelor, întregul proces infirmînd două mari prejudecăți: că o proză scurtă bună se scrie într-un timp scurt și că pentru un subiect complex e nevoie de spațiu amplu. În plus, autorii au fost rugați să expună, în cîteva fraze, geneza și intenția povestirilor, asta în chip de exercițiu revelator pentru cît de complicat poate fi procesul scrierii unei proze și ce distanță străbate o povestire de la idee la realizare.

Nu toate prozele concepute în tabere au ajuns în acest prim număr al antologiei, dar rezultatele mi-au depășit, în primul rînd mie, așteptările. În plus, mi s-a confirmat faptul că, oricît de priceput ar fi mecanicul, mașina de curse este manevrată de șofer.

Majoritatea scriitorilor prezenți în această antologie au publicat pînă acum doar în cîteva reviste în print sau online (unii o fac acum pentru prima oară: Bianca Dragomir), dar sînt deja calificați cu toții pentru cursa prozei: Ruxandra Burcescu și Ilinca Mănescu (care au deja romanele de debut aflate în curs de apariție la Humanitas, respectiv Nemira), Gabriel-Florin Macsim (pe cale să definitiveze primul său volum de proză scurtă), Aron Biro (un fel de veteran al volumelor colective de gen, avînd și el o carte de nuvele în lucru), plus Ada Aitonean, Andrei Dumitrescu, Ana Irina Lupu și Cristina Ștefan, remarcați cu fiecare text publicat. Cîțiva autori din antologie au debutat deja în volum, mai mult, au pregătite cărți noi: Isabela Brănescu (Turnul orbilor, proză scurtă, în pregătire la Junimea), dar și Ion Pleșa și Iulian Popa (cărțile de debut ale acestora, Antotimpuri care nu se repetă, Nemira, respectiv Guadalajara, Humanitas, fiind nominalizate la Premiul Iocan pentru Cea mai bună carte de proză scurtă a anului 2018).

Întrucît am avut privilegiul să fiu încîntat printre primii de scrisul lor și cum am învățat, la rîndul meu, cîte ceva de la fiecare, cu toții reprezintă pariurile mele literare.

Dar pe lîngă acești, mai mult sau mai puțin, new comers cu care am colaborat în taberele menționate mai sus, antologia are și cîțiva special guests.

În primul rînd, Adriana Bittel, doamna prozei scurte românești, cum am numit-o eu cîndva, care onorează antologia cu o primă proză scrisă după o pauză de aproape douăzeci de ani. Apoi, Răzvan Petrescu, cel mai original autor de proză scurtă de la noi, aflat acum în proces de definitivare a unei noi cărți de povestiri (intitulată Lista de așteptare), a cincea din carieră. Simona Goșu, al cărei remarcabil volum de proză scurtă de anul trecut (Fragil, Polirom) a fost deja nominalizat la două premii pentru debut. Tudor Ganea, arhitectul care, cu cinci romane publicate în tot atîția ani, unele premiate și deja traduse, este cel mai în formă prozator tînăr al momentului (romanul recent publicat, Cîntecul păsării de plajă, Polirom, adună cronici entuziaste). Și, evident, nu în ultimul rînd, Marin Mălaicu-Hondrari și Bogdan-Alexandru Stănescu, doi autori compleți: au publicat cărți de poezie și proză, deopotrivă premiate și traduse, fiind ei înșiși traducători remarcabili, primul avînd deja un roman ecranizat (Apropierea / Parking, regia Tudor Giurgiu), celălalt, editor admirabil, scriind eseuri literare cum puțini o fac la noi, biografia romanțată Caragiale. Scrisoarea pierdută, Polirom, 2019 fiind ultima lui ispravă.

Cele 18 povestiri ale acestor autori atît de diferiți evoluează, cum v-ați aștepta, pe un vast spectru al genurilor: de la evocarea nostalgică și confesiunea autoironică, prin realismul comportamental și conversațional, pînă la fabula religioasă, istoria alternativă și distopia SF. Povestirile au dialoguri extinse și creează atmosferă, au umor și absurd, senzualitate și violență, fantezie și paranormal, morală politică, tîlc ideologic, iconoclasm. Se desfășoară în perioada imediat postbelică, în timpul Revoluției din ʼ89, în plină pandemie de COVID-19 sau în viitorul probabil. Sînt plasate în fabrici comuniste, în mediul corporate, pe stadion, pe scara blocului, în sînul familiei, pe plajă, în stațiuni balneare sau în vacanțe exotice.

Tematic, abordează secretele și problemele de familie, violența domestică și cruzimea împotriva animalelor, nesiguranțele maternității și ale mariajului, antisemitismul și mercantilismul religios, dificultățile comunicării, singurătatea și infidelitatea, ratarea și dragostea, bolile grave și moartea, credința și damnarea, culisele politicii și imigrația europeană.

În ciuda unei palete atît de bogate de tonuri, stiluri și teme, în fiecare proză este vorba de o formă de sosire/plecare: în și din țară, familie, vîrstă, corp, relație, realitate, viață, canon, istorie – de unde și supratitlul acestei prime colecții.

Numită după o pasăre terestră cu un extraordinar simț al mirosului și care depune cele mai mari și mai grele ouă în raport cu mărimea corpului, această antologie își propune să arate, în vorbele aceluiași Kurt Vonnegut, că „există măreţie în proză scurtă, oricît de scurtă ar fi ea – uneori îți ia piuitul”.

P.S. Facebook.com/antologiakiwi & Instagram.com/antologia_kiwi

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Zalomir2 jpg
Florin Zalomir s-a sinucis: Motivul, dezvăluit de fostul său coleg de echipă
Fostul vicecampion olimpic a avut un destin tragic în viața personală.
bank
Două bănci prezente în România au fuzionat. Ce trebuie să știe clienții
Două bănci prezente în România au fuzionat, după derularea unui plan ambițios de integrare, care vizează active de 1,6 miliarde de euro, se arată într-un comunicat al celor două entități.
Soldati rusi in regiunea Herson FOTO Profimedia
1,5 milioane de uniforme militare rusești ar fi dispărut: „Nimeni nu poate să explice”
Parlamentarul rus al regiunii Zabaikalsk, generalul-locotenent Andrey Gurulev, a declarat că 1,5 milioane de seturi de uniforme militare au dispărut, relatează site-ul local Tayga.info.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia