Noi, cei de la 1800

Publicat în Dilema Veche nr. 905 din 12 – 18 august 2021
Noi, cei de la 1800 jpeg

● Dan Grădinaru, Istoria literaturii române. Epoca manuscriselor. 1775-1812, Editura Nord-Sud, 2020.

E foarte greu să scrii despre critica lui Dan Grădinaru: imediat ce te-a surprins și te-a convins (primul termen din binom e întotdeauna bine reliefat), autorul îți servește cîte o lapalisadă care te obligă să-ți suspenzi aprecierea și să-ți chestionezi rușinat verdictul. Nu se-ntîmplă de azi, de ieri și, cu siguranță, n-am pățit-o doar eu. Și monografiile Creangă și Dimov, și antologia „exuberantelor” lui Eminescu, și relativ recentul Calendar suferă de aceleași „denivelări”. Încît ajungi să te-ntrebi dacă nu cumva Dan Grădinaru o face dinadins, vrînd să testeze atenția comentatorilor cu renghiuri minuțios calculate. Să ajung la subiect: am pe masă o Istorie a literaturii române (încă una: genul e înfloritor) apărută la finele anului trecut și dedicată unui interval problematic și, tocmai de aceea, provocator. E anticamera pașoptismului. Sau, mai bine zis, vestibulul. Căci poeți de felul lui Pann sînt deja prea avansați pentru a intra în limitele acestei Istorii, iar un Conachi ține, conform sumarului cărții, de „interregn”. Criteriul e, așadar, mentalitar. Dar numai în măsura în care mentalitățile nu contrazic sociologia, adică atîta timp cît tiparul nu-și face simțită prezența, iar „autorlîcul” (ori „sarsailismul”, cum îl numea tot Heliade) nu viciază circuitul discret al manuscriselor.

Ideea e, fără-ndoială, interesantă. După cum interesante sînt reflecțiile lui Dan Grădinaru în marginea motivelor care au dus, pe nedrept, la deprecierea acestei epoci: lipsa edițiilor; extrem de rapida modernizare a literaturii noastre imediat după 1829; relatinizarea (preponderent: franțuzirea) limbii române, care a impus un sistem normativ exclusivist; dezinteresul pentru perioadă în general și, în sfîrșit, „tirania educației poetice” de care s-ar face vinovați cei mai mulți istorici literari. Să recunoaștem: din cinci argumente, trei sună valid, iar celelalte două sînt măcar în parte credibile. E clar că, privită dinspre metrica precisă a lui Alecsandri, poezia lui Beldiman pare pur și simplu primitivă. Dar, se întreabă autorul Istoriei, de ce n-am proceda invers? De ce nu l-am citi deci pe Bolintineanu dinspre Văcărești, de vreme ce, oricum, progresul cronologic e iluzoriu, iar lecturile în raccourci, seducătoare pînă la un punct, s-au banalizat?

În virtutea acestei observații, Dan Grădinaru propune o serie de repoziționări de o frapantă (și uneori exagerată) originalitate. E, printre altele, cazul reformei onomastice: Ienăchiță Văcărescu devine Ion, Alecu devine Alexandru, Budai Deleanu devine simplu Deleanu. Nu spun că raționamentul, explicat în preambul, n-ar fi corect (în definitiv, situația e aceeași cu a lui „George” Călinescu), dar e derutant să-mi închipui cum, după două secole de posteritate critică, nomenclatorul s-ar primeni așa, radical. Fleacuri. Greutate, în schimb, are pledoaria lui Grădinaru pentru „mai dreapta cinstire” a lui Alexandru Văcărescu, pe care el îl plasează direct alături de Eminescu, de Macedonski și de Nichita Stănescu. N-aș exclude ipoteza: omul are patos și elocință și e de-ajuns să ne amintim de „Paraskevi” (devenit celebru în interpretarea Mariei Tănase) ca să înțelegem că dosarul merită redeschis. E ceea ce face Dan Grădinaru preț de o sută cincizeci de pagini. Flotînd, cum anunțam, între decopertările cele mai remarcabile și curiozitățile cele mai ilare. Biografia e în general bine reconstituită. Abundentă și judicios orientată, documentația rezolvă o serie de episoade neelucidate. De pildă, acela al condamnării pe care a suferit-o Alecu Văcărescu în 1799. Grădinaru se mișcă expert printre afaceri de familie și oferă un scenariu plauzibil. Nu același lucru se poate spune despre metoda prin care aceluiași i se stabilește anul nașterii: dată fiind abundența metaforelor ignigene în versurile lui, istoricul literar convoacă probe astrologice: să fie 1766, patronat de Venus, sau 1764, stînd sub semnul lui Marte? Aici, știința, laică și sobră cum o știm, se ridică, dă „bună ziua” și pleacă.

Prea riguros nu e nici modul în care Dan Grădinaru îi atribuie aceluiași Alecu 50 de poeme în plus față de cele 26 îndeobște cunoscute. Și anume, fixînd cîteva caracteristici prozodice (destul de laxe), o tonalitate, o atitudine și o atmosferă. Astfel încît tot ce se produce în epocă în siajul acestor linii de forță i-ar aparține în realitate Văcărescului. Îi sînt datori, crede Grădinaru, inclusiv Ienăchiță și Iancu. Primul, în regim de featuring, al doilea, din mimetism filial. Cel mai prost iese Mumuleanu, denunțat drept „plagiator” și privit cu antipatie la fiece ocurență a numelui, fără, totuși, nici o dovadă că elegiile sale ar avea un alt autor.

În mic, schema se repetă și în celelalte capitole, mai consistente sau mai frugale. Portretele alegre și informate alternează cu devierile fanteziste (pronunția numelui lui Matei Milo e asociată cu aceea a unui fost fotbalist, Cyril Théréau) și cu inexplicabile scăpări bibliografice: deși pare că l-a citit pe Mircea Anghelescu, Grădinaru nu rectifică ce e de rectificat la Scavinschi și la Pralea; deși îl citează pe Mihai Mitu, uită să semnaleze descoperirile acestuia din recenta biografie a lui Budai Deleanu. Amicalmente, i-aș recomanda autorului să completeze secvența despre începuturile poeziei feminine românești cu datele furnizate de Ovidiu Papadima în 1963.

Pieptănată de un redactor bun, Istoria... aceasta i-ar putea interesa și pe cei care, necunoscînd epoca, nu știu să deosebească diamantul de hurmuz.

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Cenaclul de Luni. Viața și opera, Pandora M, 2021.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.