⬆
La zi în cultură
Pagina 59
Vîrsta independenţei
ANTi e dominat de prezența prea multor joint-uri pentru a trece dincolo de o afacere mai degrabă personală a Rihannei. E un downgrade voluntar și ANTicomercial care, cel puțin aparent, nu răspunde nici unor imperative/standarde pe care industria muzicală încearcă să le bifeze întotdeauna cu grație.
Doi scriitori buni
Mai întîi l-am văzut pe Le Clézio. Cei care mi-au zis de întîlnire au fost Yves, discretul și intelectualizatul profesor de literatură franceză de la Oedae, pasionat de critica fenomenologică și primul coleg cu care am vorbit odată ajuns în Coreea, și Séverine, tot de la franceză, traducătoare, timidă și la fel de retrasă.
Singură pe Drumul Mătăsii, Muzeul Țăranului Român, The Revenant
● The Revenant (Alejandro González Iñárritu, 2015), cu Leonardo DiCaprio, Tom Hardy – spectaculos, dar, excesiv și neconvingător, în ce mă privește. Cu excepția peisajelor, scenelor de trecere dintre momentele acțiunii, inedite și copleșitoare. Dar și pentru performanța actoricească a lui DiCaprio, precum și a lui Tom Hardy, personajul negativ. (Iaromira Popovici)
● „Ora de povești“ – un program al Bibliotecii Metropolitane care îi pune pe copiii mici față în față cu literatura. În fiecare prim
Subzistenţă pe subvenţie
Agitație mare în lumea literară după ce pe piața zvonurilor a apărut vestea că Ministerul Culturii nu ar (mai) vrea să subvenționeze revistele culturale, deși o lege intrată în vigoare anul trecut permite acest tip de sprijin financiar.
Regii shakespearieni şi cărţile lui Kieffer
Cu cîtă precauţie şi cîte ezitări mi-am diagnosticat simptomul maladiei ce, de un timp, mă ameninţă: aceea de a deveni „mauvais spectateur“!
„Am avut ghinionul de a nu aparţine nici unei generaţii“ – interviu cu Barbu CIOCULESCU
Familia are patru generaţii de intelectuali, pentru că Ştefan Cioc, străbunicul meu, a fost primul ţăran din Bălţaţii de Jos care a purtat pălărie.
Dimensiunea Solenoid (III)
Solenoidul devine agentul evadării într-o altă dimensiune. Tehnic vorbind, solenoidul este un producător de cîmp electromagnetic care modifică proprietățile spațiului din jur şi, implicit, percepția umană. Casa protagonistului este construită pe un solenoid care modifică cîmpul gravitaţional.
Discursuri coregrafice
Tolerat sporadic sub forma galelor sau a vreunui spectacol străin găzduit, dansul contemporan nu este încă o prezenţă firească pe scenele dramatice, deşi afinităţile sale sînt mai degrabă cu teatrul şi performance-ul decît cu baletul.
Un concert
Ca şi 8½, Youth cuprinde şi un plan oniric (coşmarul Lenei e un videoclip grotesc cu Paloma Faith, iar cel al lui Fred e o reverie cu Miss Univers într-o sală de concerte, care se afundă în apă), însă o latură fantastică e sugerată şi de coregrafierea personajelor.
Un (alt) mariaj născut în Paradis
Ea e Lhasa de Sela, o artistă dispărută prea devreme. El e Stuart Ashton Staples, un tip din Nottingham care se confundă cu un proiect muzical foarte particular în istoria indie pop-ului — Tindersticks.
Mersul pe jos face călătoritul frumos
Bună ziua, sînt Cristina și sînt dependentă de mersul pe jos. Mă pot plimba cu orele, de dimineața pînă noaptea, cu opriri, firește, în locuri de vizitat, terase, magazine sau altele. Dar la finalul unei zile „pline“, tot 15-20-25 (cred că n-am sărit de 30) de kilometri îmi înregistrează aplicația de pe telefon că am făcut pe jos.
Youth, Wolfpack şi Săptămîna Filmului Francez
● Nu merg foarte des la teatru. Dar am văzut de curînd Recviem la Teatrul Național. Textul semnat de Matei Vișniec e cinic și amuzant. Regizorul Alexandru Dabija duce ironia lui pînă în pînzele albe. Pe scenă e o desfășurare de forțe impresionantă. Scenografia îi aparține Irinei Moscu, coregrafia lui Florin Fieroiu, iar muzica Adei Milea. Istoria e o curvă. Iar noi o plătim, într-un fel sau altul. (Ana Maria Sandu)
● Pînă pe 28 ianuarie, la Cinemateca Eforie, Săptămîna Filmului Francez – invitat
„Cine nu ştie să aibă dezamăgiri nu ştie să aibă nici succes“ - interviu cu Mircea CĂRTĂRESCU
Stau la-ndoială: să mă apuc de o „jucărea“ care să placă la toată lumea (în afară de critici, firește) sau să las să treacă iar patru-cinci ani, să mi se odihnească mintea, să-mi schimb ideile și să scriu din nou ceva „monumental“, cum s-a zis de Solenoid?
Mult zgomot pentru (mai) nimic?
E oarecum ciudat ca tocmai Ion Caramitru, fost ministru al Culturii și un manager de teatru care spune că susține performanța, să fie atît de refractar la schimbare. Reproșul principal e că noua lege ar aduce în posturile de conducere tot felul de neaveniți, că teatrele publice vor ajunge să fie conduse de ingineri.
Un nume de apărat
Cînd un bărbat sau o femeie iese din sfera privată pentru a intra în spaţiul public, fie al spectacolului, fie al literaturii, opţiunea pseudonim sau nu se impune de îndată. A opta pentru pseudonim înseamnă probabil a dori să-ţi protejezi viaţa privată sau să cauţi o ruptură de mediul familial.
Al cincilea mag
Niciodată nu-l voi mai întîlni pe Michel Tournier de această parte a liniei orizontului. A trecut dincolo marţi, 18 ianuarie. Se născuse pe 19 decembrie 1924, într-o vineri. Îl sunam ca să-l felicit de fiecare aniversare a sa, ba uneori şi de Sfîntul Mihail catolic, pe 29 septembrie.
Albumele muzicale ale anului 2015
După cum cînta Frank Sinatra, prin anii ’50, pe un ton hiper-melancolic, despre albumele lansate în pseudo-industria muzicală românească din 2015 – „It was a very good year…“
Dimensiunea Solenoid (II)
Aceasta este obsesia protagonistului şi ideea întregii cărţi: ieşirea din corp şi din lume.
Teatru pentru adolescenţi
Redescoperit în ultima vreme în România, teatrul pentru adolescenţi a fost ignorat mult timp chiar de instituţiile care ar fi trebuit să-l producă. Deşi unele teatre sînt destinate din titulatură „copiilor şi tineretului“, publicul vizat de strategiile repertoriale a fost, cu puţine excepţii, cel sub 8 ani.
Dispariţia
Mlaştina lui Alberto Rodríguez porneşte de la o intrigă detectivă noir clasică şi se concentrează mai mult asupra procesului investigării trecutului (prin rezolvarea unui puzzle) decît asupra elementelor de thriller, care servesc la crearea şi susţinerea pas cu pas a suspansului.
Metalul – încotro?
Materialul din 2013 (Sunbather) al celor de la Deafheaven a fost al doilea album metal inclus în primele zece poziţii ale topului de final de an din istoria publicaţiei online Pitchfork – busola indie a ceea ce se preconizează a fi viitorul mainstream muzical.
Cultura bucuriei iernii
Dacă nordicii sînt astfel reprezentativi pentru cultura bucuriei iernii, americanii ar fi reprezentativi pentru cea a rezistenței în anotimpul rece. Coreenii ar fi undeva la mijloc. Nici iarna, cînd frigul este extrem de pătrunzător, nici vara, cînd căldura iese ca un mic monstru insidios din toate crăpăturile asfaltului, nu îi bucură.
Sentimentul unui sfîrșit, Australian Open, What happened, Miss Simone?
● Documentarul înfiorător de trist (& proaspăt nominalizat la Oscar) What happened, Miss Simone?, despre mi-nu-na-ta Nina Simone. Îl găsiți, cît se poate de legal, pe Netflix. Prima lună e gratis. ;) (Luiza Vasiliu)
● Alice Walker, Culoarea purpurie, traducere de Iulia Gorzo, Editura ART, 2015. O poveste teribilă, tăioasă, despre durere și singurătate. E genul de carte care te va convinge că, dincolo de toate imperfecțiunile, trăiești în cea mai bună lume posibilă. Pentru că infernul e în altă
Cărţi şi lecţii de viaţă – dialog cu Dan C. MIHĂILESCU
La liceul „Jean Monnet“, unde eu credeam că sînt numai copii de bani gata, m-a întrebat un elev despre dialogul dintre Thomas Mann, Hermann Hesse și Ernst Jünger. Sau ce deosebiri/asemănări sînt între jurnalul lui Kafka și jurnalul lui Cărtărescu. Am rămas mut. Ei au o sete înfiorătoare de informație.
Cîte ceva despre corectitudinea politică
Partea proastă e că raportul Active Watch consemnează numeroase abateri, derive și abuzuri. Partea bună: societatea civilă s-a mobilizat și a sancționat multe dintre aceste derive.
Anul teatral 2015
Cea mai mare dezamăgire a fost nu o creaţie, ci închiderea Teatrelor Nottara şi Foarte Mic, ca efect direct al Legii 282/2015. Situaţia e simbolic negativă pentru o Românie care nu preţuieşte arta și artiştii, unde totul se face de azi pe mîine, fără priorităţi reale, fără termene mediu şi lung.
Dimensiunea Solenoid (I)
Privind retrospectiv, multe din cărţile lui Mircea Cărtărescu au părut, la vremea lor, „capete de operă“, încununări de nedepăşit.
Jocurile foamei
Foamea noastră cea de toate zilele este un show-cină în care 40 de spectatori participă la un traseu performativ presărat cu jocuri de societate prin care pot decide asupra modului în care continuă spectacolul.
Omagieri şi relativizări
Drumul unei diligențe care transportă doi călători spre Red Rock – un vînător de recompense, John Ruth (Kurt Russell), şi prizoniera pe care o duce încătușată chiar de mîna sa la spînzurătoare, Daisy Domergue (Jennifer Leigh) – e printre puținele scene filmate în exterior, cu toate că exteriorul e de-a dreptul spectaculos.
Mistic & amarnic
În ciuda pasiunii pentru memorabilia nazistă, prin anii ’80, Lemmy era un englezoi hîtru care voia să aducă la zi decadenţa rock’n’roll, trecînd-o prin filtrul generaţiei punk şi prin experienţa cu droguri recreative acumulată în timpul mandatului petrecut în grupul hippie-rock Hawkwind.
South Beach, Miami, un fel de „cum ar putea fi Cuba“
Plouă în prima zi pe South Beach. Vreme de ianuarie, așa cum poate fi ianuarie la tropice, cu ploi scurte și o răcoare ce pare de-a dreptul caniculară după cele multe grade cu minus de la care veneam din New York.
Cum să nu-ţi pierzi minţile, Orbirea, Anul dispărut. 1989
● Recitesc Orbirea lui Elias Canetti (Editura Polirom, traducere de Mihai Isbăşescu, Iaşi, 2009). Habar n-am ce am înțeles din ea cînd am citit-o prima oară. Acum, și Kien, și Therese mă sperie și mă fascinează în egală măsură. E ceva atît de hipnotic în țesătura în care sînt prinși și în ura profundă care îi leagă, încît n-ai cum să nu te întrebi cum a putut un tip de 26 de ani să scrie cartea asta. (Ana Maria Sandu)
● O nouă premieră a lui Peca Ștefan, la Teatrul Mic, Anul dispărut. 1989, un
Cui îi e frică de Mein Kampf?
Nu cumva oameni cu simpatii de dreapta vor găsi în această carte noi argumente ideologice? – se întreabă unii comentatori. Nu li se dă apă la moară neonaziștilor, susținătorilor PEGIDA și xenofobilor de tot felul? Dar cartea a tot circulat, clandestin sau „pe față“, în aceste cercuri extremiste, în versiunile vechi.
Filmele anului 2015
Invitaților mei, critici de film, nu le-am propus să facă topuri cu cele mai bune titluri ale anului trecut, ci i-am rugat să se gîndească ce au păstrat, în minte și în suflet, dintre filmele văzute în 2015. Dacă le-ați ratat și vă conving că merită, recuperați-le.
Cum a ajuns Eminescu poet naţional
Eminescu este şi o construcţie, „într-un fel necesară, izvorîtă din complexele culturii româneşti“.
Plecarea lui Barni (II)
Tihna. „Unii au zis că i-a dat gata spectacolul. Am vorbit cu o fată care a văzut de două ori spectacolul. E OK, a zis prima dată. După o jumătate de an a venit iar şi era terminată, a plîns. În lunile alea în care nu jucasem, cu ea se întîmplaseră multe lucruri şi spectacolul a atins-o altfel.“
Misterele de bătrîneţe ale domnului Bowie
Cineva ar muri pentru gloria eternă a unei stele negre, altcineva – pentru pecetea albă pe negru a unui profet. Proaspătul album al lui DB ascunde în fragmentele din care e făcut surprinzătoarea frumusețe a unei planete locuite mereu de un singur om.
Baia comunală
Mult timp nu am intrat în saunele coreene. Mă mulțumeam să le observ din depărtare, semnalizate printr-un fel de emoticon: o linie orizontală deasupra căreia pluteau trei linii ondulate vertical, imitînd aburii.
Acolo unde nu mai e trotuar, Palatul Noblesse, un șemineu cu pisică
● La finalul anului trecut a apărut pe DVD Aferim!, cel mai bun film românesc din 2015 și unul dintre cele mai bune din ultimii ani. Pe lîngă o broșură care include interviuri, cronici și un dicționar de arhaisme (știți ce înseamnă „ișchiuzarlîc“?), aveți bonus și cele mai noi scurtmetraje ale lui Radu Jude, O umbră de nor și Trece prin perete. Luați DVD-ul, e ca și cum ați avea un Urs de Argint acasă. (Luiza Vasiliu)
● Un șemineu cu pisică. Am stat, de curînd, lîngă șemineul unor prieteni, în c
Orbánizarea Poloniei
După haiderizarea Ungariei urmează orbánizarea Poloniei. Derivele populismului de dreapta capătă accente tot mai alarmante în Europa. Ultimele evoluţii din Polonia arată cît de rapid, cît de dramatic se poate transforma un stat democratic odată cu ascensiunea la putere a unui partid naţionalist-conservator.
Mitologia feminină a Parisului
Mitologia feminină e una a nesupunerii, căci îşi are ca centru plăcerea. Ea se impune ca principiu de grup şi se constituie în regulă de comportament nu doar individuală, ci şi de vîrstă şi clasă.
„Nimic nu e mai important pentru artist ca îndoiala“ - interviu cu Jón Kalman STEFANSSON
„Citeam tot timpul, eram complet absorbit de cărți. E minunat să te pierzi într-o carte și să descoperi acolo o lume nouă. Multe dintre rudele mamei sînt artiști, dar cei mai mulți dintre ei, din nu știu ce motive, nu mi-au fost aproape în copilărie.“
Colecţii de voci
Mă limitez doar la a‑mi afirma, pe de o parte, plăcerea cu care îi ascult pe aceşti scriitori citindu-şi singuri prozele şi, pe de altă parte, speranţa că astfel de CD-uri vor cîştiga tot mai mulţi fani.
Plecarea lui Barni (I)
Îl cunosc doar de cinci ani, dar, în mintea mea, Bányai Kelemen Barna este lipit bine de teatrul mureşean. „Da, sînt din Tîrgu Mureş, născut acolo, crescut acolo, facultate tot acolo şi din 2006, după ce am terminat facultatea, direct la teatru, tot în Mureş“, unde „repertoriul e vast, şi operete, şi comedii.“
Top 5 filme nedistribuite
Cele pe care le enumăr aici au rulat în România, în cel mai bun caz, o dată sau de două ori într-un festival, într-o proiecţie Les films de Cannes à Bucarest sau Bucharest IFF.
Convenţional
Coldplay își dorește apăsat să nu care cumva să semene cu ea însăși, cu Radiohead sau cu U2, sfîrșind prin a obține efectul advers și făcînd din aparent neconvenționalul A Head Full of Dreams un album mai mult decît convențional.
Aşteptînd Crăciunul în New York
Crăciunul m-a izbit fix în față, multiplicat și clătinîndu-se: era SantaCon, o sărbătoare „tradițională“ în care cîteva zeci de mii de oameni se îmbracă în Moș Crăciun, reni, Crăciunițe, elfi sau orice altceva legat de temă („ugly sweaters“ se pun și ele) și merg din bar în bar.
J&B Blending Spirits
Într-o lume în care globalizarea este piatra de temelie, J&B Blending Spirits propune alăturări de personaje, concepte, situaţii inedite, spectaculoase, pline de savoare, dar pe care existenţa cotidiană nu le-ar aduce contextual în acelaşi loc.
Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor, „Egal. Artă şi feminism în România modernă“, Marea carte a inumanității
● Acum doi ani, Simona Tache și Mihai Radu și-au adunat textele din Cațavencii și au publicat Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut. A ieșit un volum amuzant, un ping-pong în care clișeele de gen sînt aruncate cu multă ironie în aer. Acum revin cu Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor (Editura Trei, 2015). Am zis c-o răsfoiesc puțin și am trecut de jumătate. (Ana Maria Sandu)
● „O sensibilitate specific feminină nu există în artă pentru simplul motiv că inteligenţa şi arta
„Alteritatea este contrariul barbariei“ - interviu cu Marie-Christine SARAGOSSE, preşedintre-director general la France Médias Monde
Astăzi, RFI are drept slogan „les voix du monde“, e un radio care se deschide asupra lumii, asupra Europei, asupra Celuilalt.