Mersul pe jos face călătoritul frumos

Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Supravieţuirea pe zboruri lungi jpeg

Prietenii cu care călătoresc mă urăsc. Mai mergem mult? Am ajuns? Putem să ne oprim? Uite o terasă! Unde mergem? Am obosit. Te omor! De ce nu putem lua taxiul? Măcar metroul… – spun unii dintre ei cu figurile alergate, pe care se citește o combinație interesantă între oboseală, lipsă de sens și dorința de a ucide pe cineva. Pe mine adică, bestia care îi aleargă prin oraș, pentru care mersul pe jos e cam singurul mijloc de transport acceptat (cu excepția bicicletei) și care, de obicei, n-are vreun scop fix sau obiective turistice musai de bifat. Ne plimbăm și noi pe aici, prin cartier, uite o străduță faină, hai pe acolo, habar n-am unde duce, ah, ups, nu mai am baterie să văd Google Maps. Și care are un simț de orientare care o face să găsească, de exemplu, singurele străduțe din Manhattan care au nume și nu numere și să încurce sistematic estul cu vestul. Un coșmar, firește, asta sînt.

Recunosc. Bună ziua, sînt Cristina și sînt dependentă de mersul pe jos. Mă pot plimba cu orele, de dimineața pînă noaptea, cu opriri, firește, în locuri de vizitat, terase, magazine sau altele. Dar la finalul unei zile „pline“, tot 15-20-25 (cred că n-am sărit de 30) de kilometri îmi înregistrează aplicația de pe telefon că am făcut pe jos. Marș, că dacă în restul timpului abia mă tîrăsc spre sala care e lîngă blocul meu, măcar în vacanțe să mă mișc mai mult.

Sînt un coșmar și cînd mă trezesc dimineața. Sînt gata înainte ca prietenii mei să apuce să se spele pe dinți și fac puppy eyes implorîndu-i să-și termine odată cafeaua aia. Nu funcționează, mai am de exersat. Cunosc un singur om care merge mai mult ca mine și n-ar sta locului și, din fericire, sîntem căsătoriți, așa că pot schimba rolurile și să-i spun că am obosit. Mă așez undeva și el se mai plimbă un pic să facă poze.

Nu înțeleg cum poți „simți“ un loc altfel decît luîndu-l la pas, fără un scop precis întotdeauna. Pentru că, dincolo de obiectivele la care ajungi bine-mersi cu autobuzul, sînt cartierele, străduțele, micile descoperiri de moment, o galerie de artă, un graffiti cît un bloc, o curte interioară plină de verdeață, oamenii care-și plimbă cîinii pe bicicletă sau o cafenea cu cele mai bune cupcake-uri din lume. Nu le găsești altfel sau nu știu eu cum. Apoi, e plăcerea mersului în sine, cînd te simți ca într-un videoclip unde se schimbă cadrele, oamenii, ritmul, cînd treci dintr-o zonă luminată puternic într-una umbroasă, cînd treci din zona comercială în cea rezidențială, cînd îți imaginezi poveștile oamenilor pe lîngă care treci sau auzi frînturi de conversație. E un dinamism pe care nu-l ai cînd te duci chitit și confortabil din punctul A în punctul B. Îmi place oboseala mersului, starea ușor alterată în care mă aruncă după un timp. Poate e de la endorfine, poate e de la plăcerea descoperirii, poate e de la bunul meu obicei de a nu-mi organiza lucrurile și de a nu plănui nimic și de a mă lăsa în voia străduțelor.

Mi-e greu, așadar, să înțeleg cum vrei să te oprești după jumătate de oră, o oră de mers lejer, cum preferi să stai într-un bar trei ore decît să explorezi cartierul, sau cum ai obosit cînd încă nici nu simt că mi s-au încălzit mușchii picioarelor. De aici și nepotrivirile de caracter cu unii dintre prietenii mei, nervii de înțeles ai lui A., care lua taxiul și eu mergeam jumătatea aia de oră pe jos în New York, picioarele umflate ale lui D. după o jumătate de zi în Istanbul, încăpățînarea lui I. la Paris de a se opri aici, acum, la terasa asta, teama altora că, dacă merg cu mine, o să le explodeze o venă în cap, frustrarea mea legată de mersul prea devreme acasă, glumele acide de-o parte și de alta sau multe altele, dar și bucuria ajungerii la un numitor comun. Ne oprim, bem o cafea, mîncăm ceva, dar apoi uite ce chestii mișto se văd acolo în zare, vreți să mergem? Uneori vor.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.