Mitologia feminină a Parisului

Publicat în Dilema Veche nr. 620 din 7-13 ianuarie 2016
Mitologia feminină a Parisului jpeg

M arile oraşe se disting printr-o mitologie construită în timp, reper pe harta mentală a celor care le doresc: a le vizita înseamnă tocmai a avea acces la această mitologie, cu tot ce comportă ea ca prealabil cunoscut. Marele oraş nu invită la o descoperire ca Lima, La Paz, Bucureşti sau Phnom Penh, ci la o confirmare. Satisfacţia de aici provine din aşteptare… Văzînd recent expoziţii, citind cărţi, mi s-a impus cu evidenţă mitologia feminină a Parisului. Ea e modernă, urbană, asociată acestor eroine nocturne care au animat saloanele, au agitat teatrele, au sedus pietonii: nu soţiile, ci iubitele, amantele, prostituatele, ele formează curentul subteran care s-a afirmat, disident şi derutant, ca dublul rebel al rigorilor casnice, al austerităţii familiare, al protocoalelor tradiţionale. Mitologia feminină e una a nesupunerii, căci îşi are ca centru plăcerea. Ea se impune ca principiu de grup şi se constituie în regulă de comportament nu doar individuală, ci şi de vîrstă şi clasă. Mitologia feminină se impune ca versiunea alternativă a ordinii unanim acceptate pentru a deveni marca identitară a Parisului, capitală a sexului şi a viciului, încît, într-o scrisoare către soţia sa, pînă şi Bismarck, în vizită la Paris, se va simţi obligat, pentru a o linişti, să conteste „farmecele pariziencelor care nu sînt atît de excepţionale cît se spune“. Mitologia feminină a Capitalei depăşea graniţele Franţei şi era internaţional recunoscută. Aici au aventuri celebre prinţi ruşi şi bei turci, moştenitori egipteni şi nobili englezi: ca fluturii de noapte, se concentrează în oraşul curtezanelor şi al sărbătorilor reunite, în oraşul prin definiţie festiv. Totul îl opune Londrei sau Berlinului! 

Privesc o colecţie elveţiană reunită la Villa Flora, prezentată la Muzeul Marmottan nu departe de celebrul Bois de Boulogne, loc privilegiat pentru plimbări mondene şi aventuri improvizate. Impresioniştii sînt prezenţi aici, lor li se alătură şi succesori ca Félix Valotton sau Pierre Bonnard. Deodată, mi se impune revelaţia că pictorii aceştia care au părăsit atelierele pentru a se confrunta cu marea şi soarele, cu fluviul şi sala de teatru, sînt la originea unei mutaţii esenţiale: ei instaurează puterea femeii. A femeii cotidiene, seducătoare şi liberă, a femeii neataşate contractelor familiale, femeie spontană, eroină a clipei. Bărbatul a devenit personaj secundar, figurant în această lume unde şi-a pierdut centralitatea. Impresioniştii, de la Manet la Renoir şi Pissarro, sînt la originea acestei mutaţii. Cînd Germania se înarmează, Franţa se distrează şi atribuie femeii o importanţă niciunde egalată. 

Muzeul Orsay ne convoacă nu la o prezentare a femeilor simple, dezinvolte şi lipsite de umbră, ci la una a curtezanelor plasate în dubla perspectivă a „splendorii şi a mizeriei“. Glorie şi servitute a sexului care se expune graţie unor artişti de geniu ce nu ezită să-şi aleagă personaje cel mai adesea declasate, reduse la o condiţie marginală sau, dimpotrivă, adulate pe scenele pariziene ce se multiplică în a doua parte a secolului al XIX-lea, sub Napoleon al III-lea, el însuşi fervent partizan al curtezanelor. Ceea ce merită însă semnalat e că alegerea motivului erotic nu suscită dezbateri şi scandaluri decît atunci cînd un mare pictor novator îl tratează – Manet îndeosebi, Toulouse-Lautrec – şi rămîne fără consecinţă cînd e realizat de un pictor academic, fără asperităţi, nici veritabilă pulsiune. Pictura, calitatea ei plastică, disociază recepţia, căci ea e tumultuoasă cînd opera deranjează şi conciliantă cînd respectă codurile tradiţionale. 

E xpoziţia, alături de capodopere, dezvăluie impactul corpului feminin în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, graţie noii tehnici ce se impune: fotografia. Ea demultiplică imaginile, asigură promovarea comerţului venal şi publicitatea locurilor de rendez-vous. Fiecare curtezană îşi comandă o carte de vizită unde îşi expune senzualitatea fără a mai fi obligată să se adreseze unui pictor, fiecare patroană de bordel propune clienţilor virtuali un catalog fotografic pentru a-și putea selecționa partenerele. Şi astfel, prin generalizare, tabloul erotic eşuează în imagine pornografică. Despre rolul tehnologiei în generalizarea sexului s-ar putea scrie un eseu, căci astfel se trece de la „aura“ corpului unic la multiplicitatea seriei obţinute prin „reproducere mecanică“, pentru a relua termenii celebri ai lui Walter Benjamin. Ceea ce pictorii au exaltat, fotografia a deteriorat. 

Catherine Autier consacră un admirabil volum aceleiaşi „mitologii“ pariziene, unde se instaurează o adevărată ierarhie a curtezanelor, de la cele mai puţin gradate, les pierreuses, afiliate muncilor manuale şi obligate să-şi completeze veniturile prin comerţul sexual, la „marile orizontale“, conform unui termen bine cunoscut în epocă, cele care profită de protecţia miniştrilor şi chiar a regilor – Ludovic al II-lea al Belgiei sau Micul Napoleon, cum, ironic, îl desemna Hugo pe Napoleon al III-lea. „Cînd te culci cu un burghez eşti o curvă, cînd te culci cu un prinţ eşti o favorită“ – conchide una din eroinele experte ale acestei lumi. „Favorita“ nu îşi reduce însă rolul la simplul exerciţiu erotic, ci se converteşte într-o „femeie de influenţă“, care intervine în deciziile politice sau accede la secretele puterii. Cea mai celebră va fi Mata Hari, acuzată de spionaj şi împuşcată fără un proces demn. Curtezanele reputate sînt precursoarele soţiilor de preşedinte. 

Un loc privilegiat pentru acest comerţ – dincolo de instituţiile specializate supuse unui strict control al poliţiei – e teatrul şi toate variantele sale de spectacol, de la Moulin Rouge şi Folies Bergère la diverse café-concert sau săli de revistă populară. Actriţa e cel mai adesea asimilată unei curtezane şi acceptă să se consacre alternativ celor două activităţi: cînd pe scenă, cînd în pat. De altfel, Bordenave, în Nana de Zola, îşi prezintă teatrul, cu un cinism asumat, ca mon bordel, unde înalţi demnitari sau modeşti spectatori îşi caută şi găsesc motive de satisfacţii. Teatrul se constituie însă şi într-o sursă de seducţie, ca o „valoare adăugată“ curtezanelor celebre care, toate, în ciuda unor calităţi artistice mediocre, caută să se afişeze pe un platou. Veleităţi teatrale menite să le exacerbeze reputaţia, cert, dar trebuie recunoscut totodată că „marile orizontale“ se disting printr-un veritabil apetit spectacular care le e propriu: ele nu disimulează nimic, și, fără rezervă, afişează totul. Şi corpul, şi actul… Parisul epocii nu refulează „sexul“, aşa cum Michel Fou­cault a confirmat-o într-un text revelator: cenzura e absentă. 

Curtezanele privilegiază noaptea permisivă, noaptea festivă, pentru exercitarea practicii lor. „Ziua dorm, iar seara mă duc la teatru, apoi începe viaţa“ – mărturiseşte una dintre ele. Mitologia feminină a oraşului e indisociabilă de cultul nopţii şi de abandonarea utilului în favoarea plăcerii gratuite, eliberată de constrîngeri practice şi de imperative stricte. Noaptea se asociază sexului şi formează astfel cuplul bifrons pe soclul căruia se constituie mitologia feminină a oraşului. E ceea ce confirmă Antoine de Baecque în cartea intitulată Nopţile Parisului.

A ceste vestale erotice, ale căror biografii şi parcursuri le descoperim, se refugiază deseori într-un adevărat cult religios, ca şi cum ar vrea să-şi răscumpere păcatele, să se reconcilieze nu cu societatea care le exclude, ci cu cerul care le acceptă. Marii Magdalene ce îşi deplîng soarta nu dinaintea crucii, ci a rugului incendiar ridicat în numele plăcerii ca deviză generală. 

Curtezanele se tem de maternitate, care le perturbă practicile, şi se consacră obstinat elaborării celor mai periculoase tactici contraceptive. Ele nu nasc sau, atunci cînd nu pot evita sarcina, îşi abandonează sistematic progeniturile. Ele trebuie să fie autonome, fără ataşamente familiale sau obligaţii filiale. Ele nu pot îmbătrîni, sînt condamnate la tinereţe. Un destin implacabil.

George Banu este critic de teatru.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi