Acolo unde nu mai e trotuar, Palatul Noblesse, un șemineu cu pisică
La finalul anului trecut a apărut pe DVD
cel mai bun film românesc din 2015 și unul dintre cele mai bune din ultimii ani. Pe lîngă o broșură care include interviuri, cronici și un dicționar de arhaisme (știți ce înseamnă
aveți bonus și cele mai noi scurtmetraje ale lui Radu Jude,
și
Luați DVD-ul, e ca și cum ați avea un Urs de Argint acasă. (Luiza Vasiliu)
de Ana-Maria Callimachi (traducere de Lidia Grădinaru, Editura Corint). Urmaşă a boierilor Văcăreşti şi Măneşti, Ana-Maria Callimachi a trăit între anii 1892-1970 și a plecat în exil în 1940 în Marea Britanie, unde a şi apărut prima ediţie a acestor memorii despre Bucureştiul şi Parisul începutului de secol XX, perioada războiului şi, în general, despre viaţa şi moravurile aristocraţiei europene: „Interviurile matrimoniale, care implicau rangul, averea şi funcţia, erau chestiuni complicate, elaborate cu grijă pentru a permite gradul maxim de atractivitate şi succes. Dacă aveai cît de cît simţul umorului, se dovedeau deopotrivă distractive şi favorabile melancoliei… Cînd era vorba de franţuzoaice, bărbatul era de obicei fortăreaţa ce trebuia cucerită, domnişoarele fiind mai mult decît împăcate cu rolul lor de ofrande arse pe altarul matrimonial. Asta justifica aforismul lui Alphonse Karr: «Toate femeile ar trebui să se căsătorească, bărbaţii – niciodat㻓. (Marius Chivu)
Palatul Noblesse – centru de arte și evenimente. Monument istoric de curînd restaurat, această clădire dispusă pe patru niveluri, cu un număr de aproximativ 40 de camere, păstrează o bine temperată proporție de volum, culoare și design, toate conturînd o atmosferă calmă, de rafinat și ademenitor bun-gust. Situat într-o zonă a Bucureștiului aflată încă la răscrucea drumurilor încărcate cu amintirile și aromele Orientului, în proximitatea plină de legendă a Bisericii cu Sibile sau cu Sfinți, datînd din secolul al XVII-lea, acest centru cultural se vrea o alternativă la comercialul agresiv și găunos. După o vizită aici, cu siguranță veți scoate din raft Romanul adolescentului miop sau Dubla existență a lui Spiridon V. Vădastra. Parcă acum paginile de tinerețe ale lui Mircea Eliade au altă savoare. (Ruxandra Mihăilă)
de Shel Silverstein, ediție bilingvă (Editura Arthur, 2015). Pentru că mi-a redeschis apetitul pentru poezie într-un mod neașteptat. O poezie amuzantă și plină de fantezie, în care nimic nu este ceea ce pare a fi sau poate că este, dar pe dos. Și pentru că este vorba despre o traducere minunată a lui Florin Bican. De citit oricînd, nu doar în ultima zi a anului, înainte de a-ți pune dorințe pentru anul care vine, pentru că le vei regăsi pe toate în poeziile lui Silverstein! (Adina Popescu)
Un șemineu cu pisică. Am stat, de curînd, lîngă șemineul unor prieteni, în care ei au făcut un foc adevărat: au adus surcele, ba chiar lemne mai mari, pe care le-au spart, bărbătește, cu toporul. Apoi au adăugat bucăți din mobile vechi, picioare de mese sau de scaune, unele cu model. Focul creștea (în cadrul lui reglementar și bine delimitat) și eu mă uitam fascinată. Mai ales că în fața lui adăsta, din cînd în cînd, un perfect motan portocaliu cu alb, aproape rotund. (Iaromira Popovici)
