Regii shakespearieni şi cărţile lui Kieffer

Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Regii shakespearieni şi cărţile lui Kieffer jpeg

Despărţirea de o artă îndelung frecventată se produce lent, progresiv, traversînd etape succesive şi, mereu, pe fondul unei conştiinţe dureroase: arta decepţionează sau subiectul nu mai reacţionează? Dublă interogaţie: ea sau eu? Cu cîtă precauţie şi cîte ezitări mi-am diagnosticat simptomul maladiei ce, de un timp, mă ameninţă: aceea de a deveni „mauvais specta­teur“! În schimb, ca în iubirile tîrzii, surprize imprevizibile pot interveni şi astfel eroziunea neiubirii, virusul dezamăgirii îşi suspendă temporar efectul. Atunci intervine consolarea că totul nu e pierdut, că salvarea pasageră e încă posibilă. Aceasta-i experienţa trăită în aceste zile de început de an, cînd m-am întîlnit cu regi shakespearieni şi cărţi unice! Binevenit eveniment biografic.

Anselm Kieffer, artist german, propune o expoziţie, „Alchimia cărţii“, al cărei impact l-am resimţit alături de un prieten, José Sasportes, cînd împreună am intrat în sala de la Biblioteca Naţională. În inima acestei biblioteci imense, un plastician îşi expune „biblioteca personală“ şi face elogiul Cărţii mulţumită unor cărţi concepute ca opere plastice autonome, dispuse în vitrine sau aranjate în rafturi. Ele sînt însă supradimensionate, de neconsultat, constituindu-se, fiecare în felul său, în obiect ritual, mitic şi imemorial. Cărţi imense, cărţi deschise, dar pe care nu le poţi răsfoi, cărţi a căror materialitate vorbeşte, căci sînt făcute fie din plumb, fie acoperite de argilă sau scoarţă de copac; cărţi ce aparţin unui ordin figurativ propriu, monumental şi epic. Cărţi ce domină ca un totem o pădure ascunsă sau un peisaj imens, sau se asociază siluetei unor dansatoare. Aceste cărţi imaginare ne apar, acolo, în sala bibliotecii, ca o formă de rezistenţă azi, cînd cărţile reale îşi pierd puterea asemeni „vişinilor“ din livada lui Cehov.

Prezenţei exaltate a cărţilor li se adaugă însă şi amintiri sinistre legate de soarta lor în Germania hitleristă. Kieffer expune cărţi arse, carbonizate, evocări explicite ale nazismului care a iniţiat aceste incendii de tristă memorie. Kieffer face elogiul cărţii, dar totodată aminteşte şi tragedia ei. Un imn vizual şi o deplorare memorială – iată ce asociază artistul graţie cărţilor sale reunite în biblioteca lui „personală“, plasată sub semnul lui Paul Celan şi al marelui înţelept ebraic Luria, cel în a cărui complexă viziune cosmică Kieffer se recunoaşte. Cartea, pentru el, e un ajutor, un martor şi un însoţitor.

În seara aceea ceţoasă, la Biblioteca Naţională, am regăsit încrederea în arta plastică a cărei disoluţie începuse să mă tulbure sub presiunea mediatică a unor „staruri“ ca Jeff Koons, care cultivă deriziunea şi reciclează parodic figurile so­cie­tăţii de consum. Acest umor îmi e străin, îmi displace, mă înstrăinează de expoziţii şi săli de teatru. Arta pentru care totul e un banc mă descurajează. „Prea tîrziu“, cum ar spune Pintilie, ca să mă resemnez azi că ea nu e decît o glumă, că se reduce la reproducerea „valorizată“ a clişeelor ce se multiplică în lume la infinit. Această artă şi-a pierdut energia polemică a gestului inaugural efectuat de Marcel Duchamp – inflaţia l-a devalorizat –, ea nu-mi permite să mă confrunt nici cu îndoielile timpului, nici cu cele proprii. De aceea, indiferenţa se instalase pînă azi, cînd Kieffer mă reconciliază cu arta. Dar, citesc în catalogul expoziţiei, el însuşi a traversat refuzuri drastice în numele acelei modernităţi „conceptuale“, sterilă şi reproductibilă, care a dominat cîteva decenii, dar care acum îşi diminuează impactul. Aceasta îi permite să se impună ca un „erou al timpurilor noastre“. Al artei necesare.

„Parisul e o sărbătoare“ îşi in­ti­tula, demult, Hemingway o carte care, zilele acestea, reapare: e convingerea ce o am acum, cînd refuz să-l părăsesc pentru invitaţii care şi-au pierdut atracţia, la Teheran sau Tokyo. Parisul mi-a permis să-mi reactivez atracţia pentru arta modernă pe care o crezusem epuizată, stinsă. Aceasta-i „sărbătoarea“ mea privată, căci după Alchimia cărţii a lui Kieffer am avut întîlnire cu Regii războiului a lui Ivo van Hove.

Dacă arta „conceptuală“ m-a deprimat, teatrul „postdramatic“ m-a descurajat: ambele practică un refuz comun al valorii cathartice, al implicării într-o dezbatere cu lumea, al dialogului intens cu realul. Ele se protejează prin ironie şi deconstrucţie, prin distanţă şi deriziune. Ambele privilegiază inteligenţa şi desconsideră emoţia. Ambele pledează pentru un exerciţiu de dezangajare considerată, iluzoriu, ca o soluţie de dezalienare şi purificare de sentimente suspecte. Artă a modernităţii impersonale. Azi, ea îşi pierde din autoritatea de ieri şi declinul ei mă invită să nu mă mai consider un desuet „antimodern“, ci, din contra, un partizan deplin asumat al artei ca terapie şi exerciţiu antidepresiv. Artă a gravităţii!

Ivo van Hove reuneşte trei Cronici shakespeariene – Henri V, Henri VI şi Richard III – sub titlul generic de Regii războiului. Refuzînd atomizarea fragmentară şi interdicţia naraţiunii constituite în dogmă a „postdramaticului“, el, dimpotrivă, concentrează evenimentele şi textul, ne permite să percepem aceste piese ca scenarii politice de o actualitate flagrantă. Pe de o parte, van Hove prezervă protocolul istoric al covorului roşu, al herminei şi al coroanei regale care, gigantică, apare pe un ecran video, simbol obsesiv al apetitului de putere, iar pe de alta face apel la imaginile moderne ale unui salon burghez sau ale unui spital, unde cadavrele regilor sînt etalate sinistru pe mese chirurgicale. Două durate, istoria şi prezentul, coexistă, dar totodată o egală violenţă asasină le asociază. Noi le sîntem martorii şi, consternaţi, urmărim disputele shakespeariene care coincid cu criza lumii moderne unde ideologiile au dispărut şi conflictele se rezumă doar la lupta pentru putere. Un sentiment de cruzime comună se impune: ieri şi azi, numai „coroana“ contează. Iar ea motivează asasinate, intrigi, conflicte. Dar la capătul acestor aventuri războinice, toate personajele revin, unul după altul, şi formează un cor ce psalmodiază, ca într-o slujbă gregoriană, virtuţile păcii. Regimul războiului se termină cu Richard al III-lea şi Anglia e pacificată, aşa cum noi am dori să devină şi lumea noastră. Cu această concluzie se încheie Regii războiului şi ea mă reconciliază cu teatrul care salută dorința-mi proprie pentru 2016: pace, pace, pace.

Ivo van Hove şi Kieffer se afirmă azi ca artişti ce redau artei statutul de experienţă umană şi nu doar de practică formală ce se reduce la ea însăşi şi, steril, interzice operei să suscite reacţii şi să instaureze un dialog intens cu cei ce o frecventează. După aceste două întîlniri recente mă reconciliez cu o artă ce mi se părea adesea doar simplu gratuită sau, mai exact spus, cu artiştii care, asemeni lui Kieffer sau van Hove, refuză să o trateze ca atare. Arta lor ne permite accesul la o plenitudine prea îndelung suspectată, cenzurată. De aici îmi provine încrederea recent regăsită.

Un ultim gînd. Îmi propuneam de mult să scriu aici despre „calul alb“, pornind de la imaginea lui sacră şi de la mitologia pozitivă care îi e asociată. Într-un alt Richard III, pus în scenă de Thomas Joly, cînd regele disperat îşi lansează apelul celebru: „Un regat pentru un cal“, apare macheta unui cal alb – sîntem la teatru! –, dar la sfîrşit – o ultimă imagine – el e întins mort pe scenă. Războiul ucide pînă şi caii albi. Cum să uiţi o asemenea concluzie? Cum să nu ţi doreşti pacea? Arta ne însoţeşte şi ne restituie intensitatea pierdută a vieţii.

George Banu este critic de teatru.

Foto: JanVersweyveld

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.