Aşteptînd Crăciunul în New York
D in titlu, e deja un clișeu. Știm deja cum e Crăciunul în New York din toate filmele, de la foarte vechi la foarte noi, știm bine cum arată Central Park-ul, ce se întîmplă în magazine, cum e atmosfera și cum ninge. În filme, inevitabil ninge. Eu tot aștept să ningă, dar cu trei zile înainte de Crăciun, se anunțau 15 grade.
Primul semn al Crăciunului l-am văzut în octombrie cînd, năucă de somn, m-am rătăcit într-o dimineață într-un supermarket uriaș fix pe la raionul cu decorațiuni. Cum nu era nimeni altcineva decît niște Moși Crăciun uriași, din plastic, care cîntau colinde, mi s-a părut un început bun de film de groază de categoria C. Înțeleg că de prin septembrie se tot așteaptă Crăciunul în supermarket‑uri, ba chiar că ar fi și niște magazine dedicate, deschise tot anul, pentru cei care nu vor să accepte că Moșul vine o singură dată pe an.
C înd m-am întors la New York în prima jumătate a lui decembrie, Crăciunul m-a izbit fix în față, multiplicat și clătinîndu-se: era SantaCon, o sărbătoare „tradițională“ în care cîteva zeci de mii de oameni se îmbracă în Moș Crăciun, reni, Crăciunițe, elfi sau orice altceva legat de temă („ugly sweaters“ se pun și ele) și merg din bar în bar. Un coșmar, spun localnicii, care s-au săturat încă de acum mulți ani de haosul bahic în alb și roșu, uneori și verde.
În general, New York-ul nu e atît de împodobit cum m-aș fi așteptat, cu o cantitate moderată de luminițe pe străzi și în parcuri. Frumoase, însă deloc complicate, copaci îmbrăcați în perdele de beculețe sau cîte o stea deasupra drumului, cu cîteva excepții notabile.
O mare parte din „spiritul Crăciunului“ newyorkez e dat de brand-uri. Un spectacol în sine sînt vitrinele marilor magazine, cu aranjamente elaborate, interactive. Dacă la Macy’s, pe care scrie mare Believe, accentul e pus pe personajele din desenele animate ale lui Charles Schultz din Peanuts, în special pe Snoopy, Bergdorf Goodman îl celebrează pe Swarovski, prin vitrine care-ți iau, la propriu, ochii, prin opulență și reflexii. Fațada de la Saks, pe Fifth Avenue, se transformă într-un ecran uriaș pentru un show de lumini, în timp ce vitrinele te trimit direct într-o lume feerică, dar de gheață, iar la Bloomingdale’s totul ține de un joc al perspectivelor. Peste drum de Saks, bradul de le Rockefeller domină prin înălțime (și lățime, de fapt), tronînd deasupra patinoarului, un alt simbol-clișeu al iernilor newyorkeze. Patinoar e și la Bryant Park, în mijlocul zgîrie-norilor și al unui tîrg de Crăciun cu tot felul de lucruri (aparent) handmade, la fel ca și la alte tîrguri, de exemplu cel din Union Square. Ca să nu mai spun că, cel puțin în Manhattan, cam toate barurile și restaurantele au cel puțin o ghirlandă și cîteva globuri în fereastră. Și în multe locuri, cum ar fi superbele Chelsea Market sau Central Station, sînt mici tîrguri sau decorații specifice.
Și peste tot oameni, mulți oameni, dintre cei mai diverși, care se înghesuie să vadă aranjamentele, vitrinele, bradul, patinoarele, să se pozeze cu tot ce era acolo (preferabil fără să dea nimănui cu selfie stick-ul în cap), să cumpere lucruri cu aromă de sărbători și să se bucure de luminițe.
Cînd ajungi prin Brooklyn însă, „la hipsteri“, în Bushwick sau Williamsburg, spiritul Crăciunului se mai domolește. Cum hipsterilor nu le plac prea mult excesele comerciale, aici am găsit ori ironii fine pe subiect, ori tîrguri de Crăciun în hale, unde cîțiva designeri locali își expuneau creațiile, multe foarte faine, sau selecțiile vintage, de la haine şi bijuterii la sosuri sau prăjituri.
E primul Crăciun pe care îl petrec aici și, cu siguranță, nu ultimul. Pentru Anca Fronescu însă, cu care m-am plimbat făcînd poze la toate detaliile posibile, e al optulea. Ce o aduce aici în fiecare an? „The Miracle on 34th Street, în care cred cu înverșunare. Dacă nu pot să merg în București, New York-ul mă face să mă simt ca acasă. Dacă crezi în povești, aici e locul unde se întîmplă. Lumea intră în vorbă cu tine pe stradă, nu te simți singur. Să fug dintr-o parte în alta, să cad pe gheață în Central Park, să merg la toate filmele vechi, să intru în The Plaza, să ascult colinde gospel… New York-ul are o efervescență doar a lui.“
C răciunul în New York e undeva între magic și comercial. Depinde foarte mult cum îl privești și ce cauți. E un oraș atît de dinamic, de agitat, divers și viu încît nimic nu are aerul linișit și cald pe care poate mulți îl caută de sărbători. Pentru mine, e fascinant.
Foto: C. Foarfă
