Jocurile foamei

Publicat în Dilema Veche nr. 622 din 21-27 ianuarie 2016
Jocurile foamei jpeg

Foamea noastră cea de toate zilele. Text: Peca Ştefan; regia: Ana Mărgineanu, Radu Apostol; scenografia: Gabi Albu; coregrafia: Carmen Coţofană. Cu: Katia Pascariu, Sabrina Iaşchevici, Sebastian Marina, Vio­rel Cojanu, Raul Stănulescu (la vioară). Centrul de Teatru Educaţional Replika.

Regizorii Ana Mărgineanu, Radu Apostol şi dramaturgul Peca Ştefan au lucrat împreună în spaţii şi formule de producţie diverse. Printre altele, Mărgineanu şi Peca sînt autorii proiectului „Despre România, numai de bine“, o serie de spectacole care scanează realitatea provinciei (Poveşti adevărate complet inventate despre Baia Mare, Cinci minute miraculoase la Piatra Neamţ, Tîrgovişte de jucărie, Sfîntul din Sfîntu Gheorghe). Radu Apostol li s-a alăturat într-un alt proiect, In­side, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Cel mai recent spectacol al celor trei creatori, Foamea noastră cea de toate zilele, funcţionează ca un joc în care sînt chestionate probleme sociale şi artistice. Preferinţa artiştilor pentru folosirea jocurilor ţine nu numai de dinamizarea show-ului, ci şi de accesibilizarea subiectelor care ies astfel din sfera teoretică.

Foamea… este un show-cină în care 40 de spectatori participă la un traseu performativ presărat cu jocuri de societate prin care pot decide asupra modului în care continuă spectacolul. Aflat la intersecţia intervenţiei culturale cu teatrul documentar, Foamea… este inspirat din realităţile categoriilor defavorizate şi, după propria mărturie a autorilor, destinat acestora. Subiectul principal (aparent) tratează ceea ce titlul descrie: foamea la nivel global. Datele statistice arată o irosire uriaşă a mîncării în lumea civilizată în acelaşi timp cu înregistrarea foametei (malnutriţie şi moarte prin inaniţie) în zonele defavorizate. Două sute de milioane de tone de alimente sînt aruncate anual la gunoi, în timp ce, potrivit Naţiunilor Unite, 21.000 de persoane mor zilnic de foame la nivel mondial. Pe acest fundal (care nu este explicitat), spectacolul creează un personaj „real“ care încearcă o utopie: inventarea unei pastile care vindecă foamea. Septimiu Bazilescu Ariston are o aură mitologică: colaborator al americanilor, dar şi al lui Ceauşescu (cu care lucrează la raţionalizarea alimentelor, unul dintre coşmarurile comuniste), a avut o viaţă personală tumultuoasă. Legenda este amplificată de petele albe din biografia sa şi de un testament misterios la citirea căruia sînt invitaţi familia, prietenii şi publicul. Autorii i-au creat lui Bazilescu „credibilitate“, prezentînd în „materialitatea“ lor documente scrise, declaraţii audio şi video, martori (în mediul online există cîteva interviuri cu personalităţi reale – Mircea Toma, Corina Şuteu, Oana Pellea – care l-au „cunoscut“ pe Bazilescu). Personajul beneficiază de o existenţă validată din mai multe surse, iar asta „confirmă“ implicit şi munca sa la idealul eradicării foametei. Deja se ştie că, la finalul spectacolului, Bazilescu se dovedeşte a fi, totuşi, o ficţiune. Astfel, subiectul principal este în întregime ficţional. Documentarea reală făcută de creatorii spectacolului a vizat un alt subiect: oamenii care şi-au pierdut locuinţele în sectorul 4 din Bucureşti (chiriaşii evacuaţi din casele naţionalizate şi retrocedate). Cele două teme converg într-una generală, sărăcia, care apare în spectacol tangenţial în firul narativ principal şi în interludiile de rupere a convenţiei. Este însă acesta subiectul principal al spectacolului?

Se pare că nu. Constructul identitar al personajului Bazilescu este dublat de un construct performativ. Tema foametei este ficţionalizată într-o poveste cu iz telenovelistic: amoruri ilicite, drame familiale, spionaj, dictatori şi filantropi (şi cu actori buni: Sabrina Iaşchevici într-un rol de aristocrată snoabă, Sebastian Marina într-unul de alcoolic frustrat, Katia Pascariu este fata bună de la ţară, iar Viorel Cojanu, servitorul loial şi descurcăreţ, toţi atingînd asumat melodrama). Cu un personaj „real“ care se dovedeşte ficţional şi cu o temă documentată în realitate, dar deghizată gros într-o poveste hiperteatralizată, Foamea… pune în discuţie, de fapt, definirea şi instrumentele teatrului documentar în peisajul teatral general. Un scurt intermezzo în convenţia spectacolului prilejuieşte o dispută: teatrul documentar, social, independent versus teatrul oficial, conservator şi bugetat de stat. Ceea ce se confruntă sînt percepţiile asupra celor două tipuri de teatru, beneficiile fiecăruia şi instrumentele de lucru (în teatrul documentar, ficţiunea poate „juca“ realitatea sau o mistifică? Este nevoie de un realism „curat“ sau simbolurile aduc aceeaşi valoare artistică şi fără proba verităţii? Este mai important demersul/mesajul social decît autenticitatea reprezentării?). Tema teatralităţii în teatrul documentar se accentuează la final, cînd actorii strîng decorul şi îşi schimbă costumele la vedere, cu un firesc care deturnează atenţia publicului de la gestul în sine, iar scena cu personajele sale se transformă, din spaţiu de joc, în spaţiu de dezbatere. Practic, scena este deteatralizată şi actorii, degrevaţi de personaje, invită publicul la o discuţie despre spectacol. Teatrul dispare, lăsînd loc realităţii, ceea ce repune în discuţie relaţia dintre artă şi societate, modul lor simbiotic de existenţă, măsura în care „se hrănesc“ reciproc. De altfel, pe tot parcursul spectacolului, ieşirile regizate din convenţie, teatralitatea asumată a poveştii, identitatea „reală“ a ficţionalului Bazilescu fac ca focusul să fie exact pe delimitarea între documentar şi ficţional.

Anunţat ca o serie de zece reprezentaţii, cu posibilitate de reluare, Foamea… este un spectacol complex ca structură, cu un format accesibil, însă oarecum confuzant. Rămîne de văzut în ce măsură spectatorul percepe mizele spectacolului, dar şi aceste percepţii diferite ale receptorului se subsumează, la rîndul lor, temei centrale, a investigării relaţiei dintre documentar şi ficţiune.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: A. Bulboacă

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.