Un (alt) mariaj născut în Paradis
Tindersticks, The Waiting Room*, Lucky Dog/City Slang Records, 2016.
Întîi își face intrarea vocea bărbatului. Grea, joasă, ușor tremurată, dramatică. „Hey Lucinda, / You come out drinking with me tonight, / The summer is almost gone. / Hey Lucinda, / Time is running out. / Hey Lucinda, / Our time / Is running out.“ Răspunsul ei nu se lasă așteptat: „I’m getting tired / Of those guys, / Tonight I’m gonna stay home…“ Dialogul acesta, urmărit de picăturile cristaline ale unui glockenspiel, nu e o întîmplare. Ea e Lhasa de Sela, o artistă dispărută prea devreme. El e Stuart Ashton Staples, un tip din Nottingham care se confundă cu un proiect muzical foarte particular în istoria indie pop-ului — Tindersticks. Iar cîntecul dinainte, „Hey Lucinda“ pe numele lui, a fost înregistrat într-o primă formulă în 2009, cu un an înainte ca Lhasa să moară și cu șapte înainte de a fi pus pe un nou album al trupei britanice. The Waiting Room, cel de-al unsprezecelea ei disc de studio, are acum un duet de ținut minte, așa cum au fost cîndva „Travelling Light“ (cu Carla Torgerson), „A Marriage Made in Heaven“ (cu Isabella Rossellini), „Buried Bones“ (cu Ann Magnuson) și „Sometimes It Hurts“ (cu aceeași Lhasa de Sela). Dar, dincolo de tragismul vag cinic, atît de propriu lui Staples, cu care e cîntată „Hey Lucinda“, climaxul acestui LP nu e reprezentat de un anumit moment al lui (nici măcar de celălalt duet de aici, „We Are Dreamers!“, făcut cu Jehnny Beth, vocalista de la Savages), ci de modul în care Staples a produs albumul în relație cu felul în care au fost făcute aranjamentele orchestrale. Julian Siegel, saxofonist și clarinetist de jazz, dar și compozitor și orchestrator, s-a ocupat de asta, iar rezultatul este uneori răvășitor. Fără a fi jazzy în sensul strict al termenului, The Waiting Room împrumută destule lucruri bune din libertățile pe care acest gen muzical și le arogă. Dialogul muzical dintre foștii colegi de școală Staples și Siegel — de fapt, acesta este duetul esențial de pe TWR! — construiește și deconstruiește continuu atmosfera albumului, balansînd constant între drame serioase și kitsch cinematic noir, între discoteci și cîrciumi, ambele înecate în fumul tuturor țigărilor stinse în vocea lui Stuart, între minimalismul elegant și atmosferic din mintea liderului trupei și contrapunctul frugal al alămurilor picurate de Siegel în arhitectura pieselor.
* Fiecare piesă de pe The Waiting Room este însoțită de un scurtmetraj, ca parte a unui proiect comisionat de Clermont-Ferrand International Short Film Festival. Regizorii care au colaborat cu Tindersticks sînt Christoph Girardet, Pierre Vinour, Claire Denis, Rosie Pedlow, Joe King, Gregorio Graziosi, Richard Dumas și Gabriel Sanna, cîteva video-uri fiind făcute chiar de Stuart A. Staples. Filmele au fost arătate publicului în premieră pe 19 ianuarie 2016, la Rough Trade din New York, iar o versiune specială a albumului, care include și un DVD, a fost lansată pe 22 ianuarie.
Paul Breazu este jurnalist.
