⬆
La zi în cultură
Pagina 113
În competiţie cu mine însămi
În dubla mea calitate de mamă şi doctorand la Litere, raportez că sînt mereu în competiţie cu mine însămi şi, uneori, chiar mă autodepăşesc. Să fac referate şi research, să dau examene şi să fac proiecte academice ştiam şi înainte. În ultimele zece luni am învăţat, însă, cîte în lună şi în stele.
Să vă fac o schemă
Noul Woody Allen, Vei întîlni străinul din visele tale, începe cu un citat din Macbeth: viaţa e „o poveste spusă de un idiot, plină de zgomot şi de furie, şi care nu înseamnă nimic“. După cum publicul lui Allen a ajuns să ştie foarte bine, acesta e şi punctul de vedere al maestrului.
Reforma educaţiei. Modelul german
Nu doar România, ci şi Germania se confruntă cu tulburări legate de reforma educaţiei. Şi acolo, programul promis e încă foarte departe de a se îndeplini. Însă chiar şi agitaţia din jurul ideii centrale care l-a generat – Bildungsrepublik – e productivă.
Întoarcerea poetului risipitor
„Evenimentul literar al deceniului încă nu s-a produs, ci abia urmează. Dar e iminent“, scria Al. Cistelecan acum vreo şapte-opt ani într-un text în care anunţa al treilea volum de poezie, acesta, al lui Ion Mureşan, numit de critic „cel mai mare poet al României de azi“ (formulă folosită, sper, de dragul jocului).
Ora albastră
Să vedeţi ce face acest scriitor peruan ultramatur dintr-o coafeză! Ce personaj complicat, ce simbol dramatic (şi aproape naţional) al supravieţuirilor cu grele cicatrici pe suflet!
A cui e vina
Probabil că e vina mea. N-ar fi trebuit să merg la final de noiembrie 2010 la toate expoziţiile importante din Paris, la Pompidou (Arma“, Nancy Spero), la Palais de Tokyo (Sophie Calle), la Cinematecă („Brune/Blonde“), la Maison Hugo („Portrete de scriitori din 1850 pînă în zilele noastre“), la Maison Balzac (Louise Bourgeois) ş.a.m.d.
Sorin și Academia
19 decembrie 2006. Zi festivă. Academia Română înmînează premii. Fusesem rugat de părinţii lui Sorin Stoica să-i însoţesc. Se simţeau stingheri, singuri, într-un aşa cadru. Cum să nu. Ba chiar l-am luat şi pe Călin Torsan. De cum am intrat în Academie, am dat într-un hol care nu depăşea cu mult atmosfera unui hol de spital.
Sorin stîrnea
Sorin stîrnea, lucru rar, scriind despre subiecte banale. Nu mi-am imaginat niciodată că un text precum cel despre troiţa din Burluşi va genera un adevărat scandal, cu schimb de replici între instituţii, cu drept la replică, cu articole şi comentarii pe marginea subiectului, în toate revistele culturale importante şi în presa cotidiană.
Apropierea, Umilirea și Adam Ross
În orice anchetă privitoare la proza anului 2010, nu aş ezita să pun pe primul loc Amor intellectualis de Ion Vianu (Editura Polirom) şi Apropierea de Marin Mălaicu-Hondrari (Editura Cartea Românească), două romane - în sfîrşit - europene, în sensul sincronismului lovinescian, dacă această noţiune mai are vreo valoare şi mai spune ceva la această bulversantă oră Schengen. (Radu Cosașu)
Viața lor e un roman
Oare cît de mult contează povestea într-o psihoterapie? Cît de importantă este povestea de viaţă pe care cineva (ajuns, eventual, la un capăt de drum) se hotărăşte s-o împărtăşească, s-o desfăşoare, s-o expună în cele mai mici detalii intime, unui străin?
Gazetăria și (nu sau!) lumea specialiștilor
Pentru gazetar, specialistul este un ochelarist fanatic sau impotent, un megaloman monomaniac, un „pinguin“ visător, incapabil să măsoare anvergura, tainele sulfuroase şi provocările Realităţii. Un raft de bibliotecă bun să pui pe el borcane cu zacuscă.
Cîteva numere și cifre
Pentru că anul cel nou nu a apucat încă să se învechească şi pentru că, în teatre, premierele din 2011 nu s-au delimitat încă în mod hotărît de reluările din 2010, profit de acest răgaz minim spre a mă mai ocupa puţin şi de treburile casei.
Spuma jazzului românesc?
Ca fan al genului horror, obişnuiesc să tresar, ori chiar să mă bucur cînd recunosc în filme elemente care rezonează cu ceea ce ştiu deja din cultura generală, cu clasicii recunoscuţi. Spre exemplu, atacul de la duş cu cuţitul de bucătărie ori asocierea vampirismului cu vinul sînt impregnate în conştiinţa colectivă.
Avem miau-miau şi avem hihihi
Azi a desenat cu creionul, ţinut pe rînd, în fiecare mînă, fiindcă nu era convinsă cum i-ar şade mai bine. A trasat linii pe caiet şi a rîs cu mare satisfacţie. I s-a părut fantastic că a reuşit să scoată sunete din clapele colorate ale pianului. Dacă o mai şi lauzi că ştie să bată din palme, you made her day!
Cum operează The Social Network
Săptămîna trecută am protestat împotriva unora dintre interpretările generate la noi de Reţeaua de socializare, interpretări care-l zugrăveau pe protagonist – Mark Zuckerberg, tînărul inventator al Facebook-ului – fie ca pe un membru tipic al unei noi-generaţii-fără-Dumnezeu, fie ca pe un nou tip de monstru, produs de epoca Internetului.
Principii fondatoare
O să ne ia ceva vreme să ne revenim după şocul provocat de adoptarea, în Ungaria, a unei legi care îngrădeşte libertatea presei. Adevărul e că prea ne-am obişnuit că aici, în paradisul nostru european, totul funcţionează după nişte principii bine înţelese şi mai ales bine aplicate.
Plagiatul lui PPDA
Patrick Poivre d’Arvor răspunde, într-o scrisoare deschisă, acuzaţiilor de plagiat ce i-au fost aduse de revista L’Express. Săptămînalul francez a tipărit o cronică intitulată „Patrick Plagiat d’Arvor“, în care prezenta numeroase exemple de copy/paste din cartea celebrului realizator de emisiuni tv.
Poșete cu David Lynch
Die Zeit explica într-un articol cum poti sa obtii bani pentru proiecte culturale. „La fel ca în muzica, si în lumea filmului a început sa se dezvolte micromecenatul. Înca se mai gasesc tricourile, poşetele de stofă şi afişele regizorului David Lynch. Chipul imprimat pe acestea este, se pare, un autoportret."
Insula misterioasă a cărților
În ceea ce priveşte piaţa de carte, nu există probabil nicăieri în lume atîtea asociaţii ale editorilor şi un alt minister al culturii mai inutile decît cele româneşti. Scriind la sfîrşitul lui 2009 despre efectele crizei resimţite din plin de piaţa de carte, deplîngeam o dată în plus lipsa de reacţie, de proiecte şi de strategii ale nenumăratelor asociaţii, uniuni şi federaţii ale editorilor români.
Mr. Peanut
Avem un cuplu: Alice şi David Pepin, 13 ani vechime în cîmpul căsniciei, 3 sarcini pierdute, ea alergică şi obeză, el visînd la moartea ei în accidente spectaculoase şi scriind în taină un roman. Apoi, într-o zi, ea e găsită moartă lîngă o farfurie cu alune (aliment la care era alergică rău).
Între comunism și democrație
Un apartament în care sînt îngrămădite obiecte ale vieţii încropite de dinainte de ’89: sticle de sifon, lenjerie intimă, bucăţi de mobilier chinuit-burghez, o maşină de spălat etc. Toate acoperite de un strat de bronz – trimitere la aura de „spoială“ a epocii ceauşiste; la monotonie; la uniformitate.
„Cinema-ul nu este pînă la urmă decît un alt gen literar” - interviu cu Andrei UJICĂ
"Toate naţiunile care ies dintr-o dictatură suferă pentru multă vreme de o traumă colectivă. Şi pentru că nici un psihanalist din lume nu are o canapea destul de mare încît să poată lua loc pe ea o ţară întreagă, arta (iar în zilele noastre mai cu seamă filmul) poate prelua din cînd în cînd această funcţiune."
Cehov și Pași peste granițe
Cehov se potriveşte parcă cel mai bine cu vremea de afară. Nu contează unde deschideţi un volum vechi de schiţe şi povestiri. Şi nici de cîte ori le-aţi mai citit înainte. Puteţi să le luaţi în ordine sau la întîmplare. Efectul va fi acelaşi. Timpul n-a trecut niciodată peste Spovedania sau Olia, Jenia, Zoia, Jubileul meu, Viaţa în întrebări şi exclamaţii. (Ana Maria Sandu)
Negru
Trebuie să ai nervi tari ca să te-apuci să scrii o biografie a lui Caravaggio – nebunul nebunilor, cum îl numeau confraţii, scandalagiul cîtorva oraşe italieneşti care numai de scandalagii n-au dus lipsă, „Anticristul picturii“, cum i s-a zis şi pe vremea lui, dar mai ales mai tîrziu, cînd a fost recuperat.
Biserici de lemn și dorul de piatră
Oltenia nu a fost şi nu este o regiune alintată. Nici economic, geologic, politic şi social, nici arheologic, geostrategic sau financiar. Prin urmare, nici turistic, element vital în zilele noastre. În ciuda faimei Craiovei, „blazonul“ ţinutului în mentalul comun se compune din sărăcie şi ingeniozitate, mămăligă şi isteţime, iuţeală de mînă, oralitate pieţar-mercantilă, improvizaţie aiuritoare şi orgoliu cît cuprinde.
Întrebări spinoase la început de an
O corespondentă electronică, persoană „din meserie“, îmi adresează o caldă epistolă unde, pornind de la precizarea ce încheie constant rubrica de faţă spre a mă situa, cum ar veni, socio-profesional în ochii cititorilor, face o descriere umoristică şi, totodată, mişcătoare a meseriei de critic teatral.
Divertisment inteligent
De cînd se ştie, mashup-ul – cîntecul acela născut din coliziunea a două sau mai multe fragmente ale unor piese muzicale diferite – a fost o creatură care a avut mari probleme. Una dintre ele, legată de identitate, se rezolva de la sine atunci cînd alăturarea pieselor, de care vorbeam mai devreme, oferea noii opere sensuri surprinzătoare, nebănuite înainte.
„În altă parte”
De aproape doi ani, mă simt, cu foarte mici pauze, nesemnificative, nefericită în locul în care stau. Prin loc înţeleg blocul, cartierul, oraşul, ţara. Nu am trecut pînă acum prin multe locuinţe, iar ţările le-am schimbat pentru perioade determinate, pentru burse, lecturi sau vacanţe.
Împotriva ipocriziei
Preşedintele Barack Obama a promulgat în decembrie o lege prin care homosexualilor le este recunoscut dreptul de a se înrola în armata americană. E o lege istorică pentru că anularea acestor interdicţii se discută în parlament de mai bine de 17 ani. E una dintre promisiunile candidatului la preşedinţie Obama şi unul dintre cele mai sensibile puncte pe agenda sa electorală.
Ieșit din rînd
N-am apucat să scriu despre Reţeaua de socializare la vremea premierei sale, dar ţin să recuperez acum, o dată pentru că filmul urmează să-şi cureţe concurenţa la premiile Oscar şi în al doilea rînd pentru că aş dori să combat un pic excesul de „moralină“ din unele comentarii pe care le-a inspirat la noi.
Dacă nebunie nu e, poezie nu e! - interviu cu Nora IUGA
În urmă cu un an, în miezul unei ierni geroase, cenuşii, posomorîte, cu insule de zăpadă murdară şi îngheţată pe străzi, în inima Berlinului, la Galeria DAAD, sală arhiplină, la orele serii. Pe podium, în faţa publicului, Nora Iuga şi Mircea Cărtărescu.
Un bilanț
2009 a fost anul în care Herta Müller a luat Premiul Nobel; 2010 a fost anul în care Herta Müller a fost, cu această ocazie, şi tradusă în limba română. Dar şi anul în care scriitoarea a vorbit publicului de pe scena Ateneului. (Dilema veche a dedicat acelei întîlniri dosarul din numărul 347).
Anul iepurelui
Finlandezul Arto Paasilinna publică într-un ritm aproape iepuresc, începînd cîte o carte cam în fiecare toamnă şi dînd-o gata odată cu topirea zăpezii. Anul iepurelui, roman al său de tinereţe, a apărut în mileniul trecut, iar de atunci încoace se menţine „în actualitate“ asemenea Crăciunului, beneficiind inclusiv de două ecranizări.
„Poezia este forma unei revolte”
"Rareori mi s-a întîmplat să scriu cu cineva în casă. Pînă şi cineva care doarme în altă cameră e prea mult. De cîteva ori, pe vremea Catafaziilor, dimineaţa, sora mea mă întreba dacă am scris noaptea, pentru că visase straniu. Îmi povestea visul. Eu tăceam. Îi arătam un fragment din poemul cel proaspăt. Era aproape identic cu povestea visului ei"
Filozofia vinului și The Social Network
În prag de excese bahice, vă recomand Filozofia vinului scrisă de Massimo Donà (Editura ART), care rescrie istoria filozofiei europene din perspectiva relaţiei cu vinul, de la sărbătorile dionisiace, prin carnavalescul rabelaisian şi romantismul revoluţionar, pînă la existenţialismul francez şi dialectica marxistă. Destupaţi o sticlă de vin bun, aruncaţi CD-ul cu colinde şi citiţi minunăţia asta de cărticică, la luminile bradului. (Marius Chivu)
Epifanii
Pentru un scriitor care îşi (tran)scrie biografia spirituală, poezia e una dintre puţinele opţiuni posibile. Pentru poeta Magda Cârneci, biografia spirituală intitulată FEM – intens-personală şi generos-generică, scrisă în peste zece ani, cu nenumărate variante şi presărată, în diverse forme, în toată opera sa de pînă acum şi care va apărea curînd la Editura Cartea Românească – a luat forma prozei.
Două inconștiențe. Una dulce, alta amară
Pe 13, la 8 dimineaţa, arpantam în sala de aşteptare la analizele trimestriale de sînge. Proastă programare, mi-am spus: să te duci la descusut sîngele taman după ce, cale de două zile, ţi-ai serbat ziua de naştere! Oroare!!! Păi, cum să nu te biciuiască, nenorocitule, zeul Colesterol şi nimfele trigliceride?
Unde sînt zăpezile...?
Nu demult, într-o discuţie despre frumoasele vremuri de altădată cu un nostalgic declarat – deşi, în teatru, nostalgicii sînt aproape la fel de numeroşi ca şi în afara teatrului, „frumoasele vremuri“ arată, pentru oamenii scenei, cu totul altfel decît pentru ceilalţi –, unul dintre subiectele ivite pe tapet a sunat cam aşa: „Ehei, cum era atunci cînd numele unui actor se confunda cu numele teatrului!...
Banjo dadaist
Noul album al lui Buckethead, Spinal Clock, mi-a provocat o serie de cugetări transcendentale pe seama noţiunii de „nişă“, ca fenomen socio-cultural. Tehnic vorbind, nişele se definesc prin raportare la majoritatea poporului suveran ce încearcă să conserve un statu quo.
„Colac peste pupăză”
Ar fi interesant de aflat dacă pe Andrei Pleşu îl intrigă sau îl amuză «Simona Ionescu», piesa formaţiei Aeroport, difuzată în ultima vreme decent de des pe Radio Guerrilla. Nu de alta, dar este piesa mea. Între timp a devenit, bineînţeles, a noastră – Aeroport constînd nu numai din mine, dar şi din Luca Dinulescu, Cristian Văraru şi Ştefan Ciucă.
Retro-futurism
Lansat în 1982, filmul Tron avea ca protagonist un programator de jocuri video (Jeff Bridges) ce devenea, la propriu, ostatecul programelor pe care le crease. Acestea din urmă erau reprezentate ca nişte nenici îmbrăcaţi în costume mulate, cu modele de dungi fosforescente ce încercau să trimită la ideea de reţea informatică.
Democrație și Hochkultur...
De mai bine de-o lună, Tagesspiegel îşi provoacă cititorii ediţiei electronice să răspundă la următoarea întrebare: „Trebuie subvenţionate biletele la operă?“. Îndrăzneţul demers investigativ a născut şi o dispută culturală pe marginea legitimităţii întrebării. De fapt, ceea ce li se impută jurnaliştilor de la Tagesspiegel e chiar faptul că lansează o asemenea întrebare în spaţiul public.
Concluzii după FNT
Nu ştiu dacă discuţiile despre Festivalul Naţional de Teatru au ajuns la vreo concluzie. În orice caz, multe dintre criticile aduse selecţionerului ating cam acelaşi punct, anume noul şi mai ales relaţia noastră cu noul din teatru. Editorialul Cristinei Modreanu din cea mai recentă ediţie a revistei Scena.ro pune în discuţie tocmai aceste tensiuni.
Marele Kamo
Am scris săptămîna trecută despre volumul de poezie al lui Nicu Vladimir (1950-1995), unul dintre cei mai mari, dar şi cei mai necunoscuţi folkişti români, rămas fidel pînă la capăt underground-ului, şi închei incursiunea mea în literatura artiştilor cu autobiografia lui Béla Kamocsa, un muzician, din fericire, notoriu, nu doar prin rolul său de membru fondator al trupei Phoenix, dar şi ca animator al peisajului muzical.
Pușca de vînătoare
Să dăm textului ce e al textului, iar lui Visu tot ce e de vis în lectura acestui text, şi s-o spunem din capul locului: e o bijuterie de proză, într-o minunăţie de lectură. Puşca de vînătoare a fost publicată în 1949 şi tradusă la noi în 1969, iar în 2000 a fost aleasă să inaugureze colecţia „Cartea de pe noptieră“ de la Humanitas.
„Aș lua-o oricînd de la început” - interviu cu regizorul Constantin POPESCU
"Proiectul acesta a fost autist încă de la început. Ştiam, de cînd lucram la scenariu, că am să fiu atacat, că nu toată lumea o să fie de acord cu modul în care am decis eu să văd şi să prezint lucrurile. De-a lungul anilor însă, am învăţat să înţeleg că unele opinii critice mă ajută. Cel mai tare îmi doresc însă ca filmul să treacă testul timpului."
„12 poveşti pentru Crăciun“ şi Poemul invectivă
După ce ani în şir cu greu am reuşit să găsesc şi să citesc versurile din perioada avangardistă a lui Geo Bogza, iată că de curînd au fost strînse într-un volum: Poemul invectivă şi alte poeme (Jurnalul naţional, Editura Litera Internaţional, prefaţă de Paul Cernat). O bucurie personală şi un eveniment literar. (Ana Maria Sandu)
O femeie prea puternică
În august 2009, scriitoarea franceză de origine senegaleză Marie Ndiaye spunea, într-un interviu din Inrockuptibles, despre Franţa lui Nicolas Sarkozy: „Cred că această Franţă este monstruoasă. Faptul că noi am ales să locuim la Berlin (scriitoarea, soţul ei, scriitorul Jean-Yves Cendrey, şi cei trei copii ai lor – n.m.) nu este străin de acest sentiment."
Cît mai mult în tot mai puțin
Cu toate că le cunosc foarte bine riscurile, de cînd mă ştiu am fost dornic să citesc, dar şi să fac, antologii. Multum in parvo mi s-a părut întotdeauna un principiu atrăgător şi eficient, chiar dacă implică selecţii subiective, nedreptăţi, absenţe de neiertat, decupaje tendenţioase.
Genealogie
Cred că unul dintre cele mai interesante subiecte de posibilă dezbatere – atît cît mai este posibilă dezbaterea astăzi, în România, fără batere, adică fără bătaie – de cap, de joc, de cîmpi, de apă în piuă, de pumni în piept, sau chiar, în maxilar (în maxilarul altora, fireşte) – ar fi acela al generaţiilor de regizori.