Întrebări spinoase la început de an

Publicat în Dilema Veche nr. 360 din 6 - 12 ianuarie 2011
Un adjectiv complicat jpeg

O corespondentă electronică, persoană „din meserie“ (pe care o cunosc de multă vreme şi o întîlnesc relativ des, dar cu care apuc să vorbesc mai serios doar în mediu virtual, printre slide-show-uri amuzante – ce ştia Brecht despre alienare, distanţare ş.a.m.d.?), îmi adresează o caldă epistolă unde, pornind de la precizarea (întrucîtva comică, mi s-a mai spus) ce încheie constant rubrica de faţă spre a mă situa, cum ar veni, socio-profesional în ochii cititorilor, face o descriere umoristică şi, totodată, mişcătoare a meseriei de critic teatral şi încheie cu îndemnul-somaţie ca nu cumva s-o abandonez vreodată. 

Acum cîteva seri, un artist important şi foarte pătrunzător (cu care, din motive superficiale, în fond, şi ţinînd mai degrabă de non-comunicare, m-am aflat multă vreme în relaţii cam ţepene) mă întreabă, spre sfîrşitul unei convorbiri agreabile şi de reală substanţă, brusc, dar deloc agresiv: „Mai are sens, în ziua de azi, critica de teatru?“. (Şi adaugă gînditor, oarecum pentru sine: „Nu-i vorbă, nici teatrul...“, fără să încheie propoziţia.) „Nu“, am răspuns eu dintr-un foc; apoi m-am oprit, am reflectat o clipă şi am nuanţat: „În orice caz, nu aşa cum s-a făcut pînă acum“. Chiar, ce rost îşi mai găseşte la ora actuală („în condiţiili actuale“ – cum zicea în cuvîntări Cel mai iubit fiu al poporului) un discurs fatalmente incomplet şi subiectiv despre o artă care, la rîndul ei, îşi caută din ce în ce mai febril receptorii? Mai mult, ce (mai) este un critic de teatru? Ce face sau ce ar trebui el să facă spre a da rost prezenţei sale în marginea unui univers care-i este deopotrivă foarte aproape şi infinit departe, familiar şi străin, îmbietor şi ameninţător? Sînt întrebări pe care, în ultimii doi-trei ani, de cînd pofta de a-mi schimba radical „ocupaţia“ mă vizitează tot mai des, mi le-am pus în fel şi chip, fără a izbuti să le răspund – să-mi răspund – tranşant. Ori, măcar, convingător. Ele revin, tot mai insistent(e), odată cu mansiunea pe care mi-a oferit-o (faute de mieux, ca să spunem aşa) Senatul Uniunii Teatrale din România – simpaticul nostru UNITER –, pe care am acceptat-o sub rezerva limitării ei la un singur an şi pe care mă întreb şi în clipa de faţă de ce mi-am asumat-o: aceea de director artistic (şi, în primul rînd, selecţioner unic) al Festivalului Naţional de Teatru – multîncercatul nostru FNT. 

Trebuie spus că obiceiul de a instala critici în fruntea celei mai importante reuniuni teatrale din ţară e motivat de specificul însuşi al acestei meserii: prin „fişa postului“ (job description, pentru francofonii mai tineri din patria noastră cea francofonă), un critic este presupus a vedea tot timpul spectacole, drept care, atunci cînd ocaziunea o cere, el poate produce mult mai repede şi mai eficient decît alţii liste de titluri – or, se ştie, un festival constă preponderent din spectacole. În acest punct încep şi complicaţiile: cum trebuie să se comporte acum criticul, „ca un critic“ sau ca un om de teatru – un creator – căruia îi revine o misiune creatoare, aceea de a isca la viaţă, din nimic, ceva cu o existenţă (fie şi limitată la numai cîteva zile) autonomă şi, pe cît posibil, semnificativă? Mai concret-pedestru: trebuie ca programul festivalului să conţină doar spectacole „ratificate“ de judecata lui „specializată“ ori omul „are voie“ să deschidă selecţia – implicit, atenţia publicului – şi spre opere „imperfecte“, dar susceptibile, spre exemplu, să dea naştere la dezbateri? Făcînd asta, demisionează oare criticul din funcţia sa de nomenclator public al valorilor scenice? Sau, punînd problema puţin diferit: mai poate criticul să instituie anumite criterii de judecare a vieţii teatrale atunci cînd procedează la o imersiune neprotejată în chiar adîncurile acesteia? Asemenea întrebări riscă (îmi dau seama foarte bine) să pară nu doar inutile, ci şi false, inventate în scopul egoist de a „cauţiona“ o alegere, o situaţie sau o poziţie; privite însă calm, serios şi cu un ochi îndreptat spre realitatea noastră teatrală de fiecare zi, ele pot să provoace la reflecţie pe o temă, în acelaşi timp spinoasă şi dureroasă: relaţia dintre moralitate şi eficienţă (eventual, excelenţă) în artă. Şi anume, nu în general, sub specia eternităţii, ci, „punctual“, astăzi, acum, aici. 

Desigur, odată ce am lansat provocarea, corect este să-i şi răspund; răspund astfel (încerc, măcar) şi persoanelor pe care le-am evocat la început. Cred că, în clipa de faţă, a fi critic de teatru nu înseamnă să intri, important şi încruntat, în sala de spectacole, să priveşti ce se întîmplă pe scenă cu severitate şi convingerea că tu ştii mai bine ca oricine cum ar trebui să arate respectiva întîmplare, să pleci acasă mut şi ţanţoş şi să emiţi apoi verdictul definitiv – model care a funcţionat ani îndelungaţi şi care a avut, indiscutabil, anumite rezultate. Cred că, admiţînd că iubeşte teatrul şi îi vrea binele, criticul poate (ba chiar are datoria) să se implice îndeaproape în viaţa intimă a spectacolului, spre a încerca apoi să comunice specificul, esenţa, manifestările (bune şi rele deopotrivă), unicitatea – dar în primul rînd fragilitatea şi farmecul ei –, celor ce ştiu puţin sau nimic despre toate acestea şi care, în vîltoarea traiului cotidian, le uită sau le ignoră. Cred că un critic poate fi director de festival (sau de teatru, sau de revistă teatrală, sau de... rubrică) numai cu această condiţie. Cred că numai încercînd să fie el însuşi artist, criticul are voie să vorbească despre artişti şi, mai ales, despre artă.  Alice Georgescu este critic de teatru.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.