Mr. Peanut
● Adam ROSS, Mr. Peanut, traducere din limba engleză de Ioana Văcărescu, Colecția „Biblioteca Polirom”, Editura Polirom, 2010.
„Poate căsnicia să-ţi salveze viaţa sau este doar începutul unei lungi crime duble?“ Aceasta e întrebarea (pag. 447). Iar răspunsul e un „da“ continuu, de la început (pag. 9) pînă la sfîrşit (pag. 484). Un „da“ valabil cînd într-un sens, cînd în celălalt – aşadar perfect ambiguu şi ultrageneros ca suspans; un „da“ răsucit ca o bandă a lui Möbius, o perversiune a liniarităţii, ceva mai vicios decît cercul vicios.
Avem un cuplu: Alice şi David Pepin, 13 ani vechime în cîmpul căsniciei, 3 sarcini pierdute, ea alergică şi obeză, el visînd la moartea ei în accidente spectaculoase şi scriind în taină un roman. Apoi, într-o zi, ea e găsită moartă lîngă o farfurie cu alune (aliment la care era alergică rău). „Sinucidere sau crimă?“ – se întreabă cei doi detectivi care anchetează cazul. „Bineînţeles!“ – pare să fie răspunsul romanului, a cărui poveste creşte abracadabrant, alăturînd enigmei principale alte două enigme casnico-caznice (întrucît cei doi detectivi le au, şi ei, pe ale lor). Pare comic, dar nu e decît pe alocuri. În esenţă, e mai degrabă dramă mare şi o sondare vînoasă a subteranelor vieţii de cuplu. Suspansul va fi aici de-a dreptul hitchcockian, iar el va fi dublat de o ambiguitate pirandelliană, întreaga „realitate“ beneficiind, pînă la urmă, de prezumţia de nevinovăţie ficţională (mai ales odată cu apariţia bizarului personaj Mobius, pipernicit ca un gnom, diabolic ca un ucigaş plătit, dar preocupat cu adevărat numai de încheierea romanului lui David Pepin).
Nimic din acest Mr. Peanut nu te lasă să deduci că e vorba de un roman de debut. Totul, în schimb, te convinge că autorul său e un bun profesor de creative writing, uneori chiar charismatic.
