Poșete cu David Lynch
Die Zeit, (decembrie 2010)
„Micromecenat“ si „Crowdfunding“ sînt două cuvinte care ar trebui să intre în vocabularul managerilor culturali. Statul îți dă, dar nu-ți bagă în traistă: pentru a obține subvenții și finanţări publice e nevoie de fel de fel de dosare şi de eforturi logistice serioase, iar birocraţia funcţionează lent şi cu sincope. Aşa că mulţi producători/curatori/manageri caută soluţii alternative pentru proiectele… alternative.
Die Zeit explica într-un articol cum poti sa obtii bani pentru proiecte culturale. „La fel ca în muzica, si în lumea filmului a început sa se dezvolte micromecenatul. Înca se mai gasesc tricourile, poşetele de stofă şi afişele regizorului David Lynch. Chipul imprimat pe acestea este, se pare, un autoportret. În mod normal, tricoul costă 50 de euro, însa de Crăciun preţul a fost redus la 37,50 euro. Nu se ştie exact cîte o fi vîndut, de la jumătatea anului trecut, pe site-ul său lynchthree.com. Pe Facebook, acţiunea sa are 1062 de fani – ceea ce, pentru un regizor de talia sa, e o cantitate neglijabilă.
Cine cumpără un tricou nu e doar mîndrul proprietar al unui obiect de artă, ci şi parte a unui proiect mare. Din fondurile cîştigate astfel, Lynch vrea să-şi finanţeze a treia parte a filmografiei. În loc să ducă muncă de convingere pe la cine ştie ce director de studio hollywoodian, Lynch încearcă să zgîndăre masele de oameni. Mulţi oameni sprijină ceva ce consideră important – multe organizaţii umanitare funcţionează deja în acest fel. Între timp a devenit şi pentru artişti mai uşor să găsească finanţatori la nivel internaţional. Crowdfunding este democratizarea mecenatului“, spune Gregor Hopf, profesor la Hamburg School of Business Administration. „Strîngi donaţii fără să cerşeşti.“ Poate că nu e chiar aşa de simplu – un „cerşetor“ de rînd nu poate să spere că va strînge la fel de mult ca David Lynch – dar pentru un artist independent poate fi o soluţie. Totul e să nu devină prea dependent de cei care-l finanţează... Încurcate mai sînt caile artei...
