TÎLC SHOW

În urmă cu șapte secole, Prosecco era un cătun la marginea actualului Trieste, oraș precreștin, cunoscut pentru negustorie și cosmopolitism.

Puteam să fiu un fumător profesionist de opiu prăbușit într-o rînă prin hanuri orientale unde aș fi inventat cele mai fantastice versuri notate repede de un ins străin pe care îl văd neclar în aburul ăsta otrăvit.

Cei cîțiva care erau capabili să se exprime limpede și să nu ia la șuturi limba română s-au cam stins.

Unii presupun că oamenii de la munte, chiar dacă mai aprigi decît cei de la șes, ar avea totuși un simț civic sau moral ceva mai dezvoltat.

Emoționant, nu-i așa, să citești o partitură muzicală ca pe o electrocardiogramă a compozitorului.

Gherla a devenit astfel singurul oraș din secolul al XVIII-lea construit după un plan prestabilit și totodată primul oraș sistematizat de pe teritoriul României de astăzi.

Nu știu ce se întîmplă cu pantalonii ăștia nici lungi, nici scurți, dar ar putea deveni un simbol, o flamură a precarității naționale.

E o șansă rară să mai prindem și noi, aici, măcar începutul unui drum just pentru o societate europeană și să lăsăm în urmă, pentru cei care vin, ceva de care nu ne e profund rușine.

Trebuie să recunosc că, încă de la apariția ei, așa-numita „linie de demarcație Huntington” mi-a fost neplăcută.

Metafora COVID-19 în societatea noastră indică corespondența între cei care se îmbolnăvesc și cei care nu ascultă spiritul timpului.

Premiera istorică marcată: prima linie de cale ferată construită exclusiv de români.

Umplem terasele restaurantelor, vorbim gură-n gură despre „prostia asta de pandemie” și rostim, cu cel mai tîmpit aer triumfător, numărul de cazuri raportate în ziua cu pricina.

Unele treburi m-au purtat din nou, la vreme de pandemie, pe drumurile Germaniei. O țară în care Jeremy Clarkson spunea că „nu ți-ai face vacanța”.

Nu cred că poporul s-a „relaxat” nepermis, cred însă că mintea Guvernului stă tot mai mult la alegeri.

În 1868 a fost promulgată Legea pentru crearea unui port la Marea Neagră, cu denumirea Carol I.

Disperarea maicii mierlă și totala ei pierdere de sine m-au întristat cumva, m-au uimit și bucurat altcumva, ba chiar mi s-a făcut dor de maică-mea aia omenească.

Complicitatea a luat locul terorii. Interesul personal și supraviețuirea cît mai bună au devenit preocupările principale.

Care ar putea fi legătura între granițele statale fixate de om și limitele de circulație ale unui virus?

Lumina mistică a lucrărilor lui Gherasim s-a întîlnit cu piatra mitică a lui Gorduz și a ieșit un mare eveniment al acestui București.

Noile tendințe de la Paris au lăsat-o rece pe Regina Maria, recunoscută de altfel pentru eleganță, stil, bun-gust și pentru strălucirea ținutelor, iar acest lucru s-a întîmplat pentru că nu îi plăcea să urmeze strict moda, ci să poarte ce i se potrivea.

Ochii mei au stat jos, sau cel mult pînă la înălțimea ochilor tăi.

Ne-am obișnuit profund cu un fel de a fi, iar atunci cînd apare o zgîrietură cît de mică pe lentila prin care privim lumea, ne alarmăm peste poate.

În 1918, ca și astăzi, la ordinea zilei erau distanțarea socială, izolarea și carantinarea.

Suprimarea autonomiei oamenilor în raport cu arta este unul dintre cele mai cumplite atentate la adresa umanității însăși.

Astăzi, după aproape 60 de ani, vorbele lui Martin Luther King par încă valabile.

Ce faci în perioadele în care nu ți se întîmplă nimic? Nimic bun și nimic neapărat rău?

Uneori, pentru a le face bine semenilor, trebuie să te alegi chiar și cu oprobriul public.

Gripa spaniolă îi deruta pe oamenii de atunci, tot așa cum ne derutează astăzi coronavirusul, dat fiind că în unele cazuri se manifesta ca o răceală sau ca o gripă obișnuită, în altele provoca pneumonie cu efecte grave, chiar letale.

Statuile nu sînt, așa cum s-ar părea, motivul furiei acestor tineri, ci doar paratrăsnetul. În fond, de ce atîta violență?

Acum vreo 70 de ani, un pilot american care le ducea copiilor din Berlin bomboane, gumă de mestecat și alte dulciuri, cu avionul.

Că există și o lege din 2019 care obligă la colectarea selectivă, asta e chiar SF. Nimeni nu a anunțat nimic, nimeni nu știe nimic.

Publicul a dispărut. Ne-am mutat cu toții pe scenă.

Așa-numita „uzură planificată” nu e doar o bănuială neîntemeiată a consumatorilor nemulțumiți.

Doar un om terorizat își inventează culpe și iese în fața gloatei „revoluționare“ oferind o spectaculoasă autoflagelare, pe care o speră, în secret, expiatoare.

Actul membrilor Stării a Treia, deși fără valoare juridică, a rămas cunoscut în istorie ca „Jurămîntul de pe Terenul de Tenis”.

M-am apropiat întotdeauna de ceva nou cu neîncrederea țăranului în fața celebrei girafe.

Nevoia noastră de a-i identifica mereu pe cei care sînt de vină pentru starea proastă în care ne aflăm a primit cel mai frumos cadou în perioada asta.

„Gazonul”, cel care părea definitiv inaccesibil sărăciei noastre, a intrat de-a dreptul în cultura populară.

Orice propagandă – iar Scînteia excela la capitolul acesta – știe că este eficientă dacă e simplă.

Așa au ajuns și primele femei în spațiu, urmînd acest raționament al competiției pentru putere dintre cei doi poli, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică.

Geanta diplomat era o stare de spirit (taică-miu n-a avut, l-am bănuit de mică de o oarecare lipsă de ambiție) și purta în ea diverse: de la acte și Graalul publicului hăituit de funcționărime – dosarul cu șină – pînă la pîine cu salam.

Actul artistic e suspendat într-o zonă nodală a traseelor ființei umane, o zonă care nu e la fel cu un triaj dintr-o gară.

S-au inventat boli și s-au lărgit limitele de la care s-a stabilit că poate începe riscul.

Indiferent de ce citești, ai două variante, fie citești spre binele tău, fie spre răul tău.

Cunoscutul Plan Marshall a tot fost invocat de-a lungul istoriei în diferite contexte de criză.

Facem împreună șiberek și, cu siguranță, sîntem ultima generație din familia mea care mai face așa ceva.

Am descoperit că a sta pe gînduri poate fi ceva mai înfiorător decît amenințarea molimei care bîntuia străzile pustii.

Puterea metreselor regale în istorie nu e de neglijat. De-a lungul timpului a existat un fel de tradiție a acestor amante, ba chiar o adevărată instituție la curțile monarhilor europeni.

Adesea, criticii „din exterior” atacă ce face sau ce spune Biserica Ortodoxă Română invocîndu-L chiar pe Iisus Christos.

Talentul oratoric se hrănește și se exersează de la vîrste fragede, mai ales cînd te așteaptă un mare regat de condus.