Necunoaşterea aproapelui

Publicat în Dilema Veche nr. 555 din 2-8 octombrie 2014
Necunoaşterea aproapelui jpeg

Două evenimente „biografice“ – e drept, cu implicaţii „politice“ – au agitat peisajul mediatic al Franţei. Dacă azi le citez, scopul nu e nicidecum informativ – pe cine, de altfel, la Bucureşti, l-ar interesa? Motivul provine din sensul descoperit prin apropierea lor, făcută într-o seară, la sfîrşit de vară. Nu cu satisfacţie, ci cu resemnare şi decepţie. Invitaţie la luciditate!

Nicolas Sarkozy şi-a ataşat un prieten consilier, Patrick Buisson, cunoscut pentru strălucirea analizelor, dar şi pentru apartenenţa necamuflată la ideile de extremă dreapta. Alături de fostul preşedinte, el i-a sugerat proiectul unei radicalizări a poziţiilor sale şi, cum adesea politicienii sînt manipulaţi de oamenii din umbră, locatarul de la Elysée s-a modificat şi s-a afirmat – spre surpriza electoratului clasic de dreapta – din ce în ce mai explicit ca partizan al poziţiilor lui Buisson. Sarkozy nu ezită şi îşi clama în meeting-uri spectaculoase noul program, cu o aroganţă care i-a agasat pe înşişi partizanii lui, dintre care mulţi l-au şi abandonat, permiţînd astfel lui François Hollande să fie ales. Buisson l-a convins şi l-a deviat de la poziţia general adoptată de dreapta, şi Sarkozy părea aproape de nerecunoscut sub influenţa „prietenului“ sfătuitor. Eşecul nu i-a fost direct imputat şi s-a spus chiar că dacă ar fi durat încă o lună campania plasată sub semnul strategiei lui, ar fi condus la victorie. Buisson rămînea în intimitatea fostului preşedinte...

La început de vară, o bombă a explodat: am aflat că prietenul indispensabil a procedat la actul abject de a înregistra, pe sub mînă, toate conversaţiile cu Sarkozy: un spion afectuos! De fiecare dată, el punea în funcţiune telefonul mobil şi astfel conserva vorbele, argumentele, deciziile luate în cercul cel mai restrîns. Buisson nu era infiltrat ca agent străin în comunitatea preşedintelui, el era garanţia securităţii ei. Demascat, el părea a fi un Tartuffe care cîştigase încrederea lui Orgon, dar care, ca şi modelul său molieresc, nu se sfia să-l supravegheze şi să acumuleze probe compromiţătoare contra stăpînului devenit dependent de străinul adorat. Cînd am aflat trădarea, mi-am imaginat surpriza lui Sarkozy, care nu e un tandru: a avut ca prieten un şarpe! Şi nu a ştiut, nici nu a bănuit. Necunoaştere a aproapelui...

Un alt scandal a tulburat şi a exasperat Franţa: cartea fostei maîtresse timp de opt ani a lui François Hollande. Fiecare preşedinte cu trădarea lui, politică sau erotică. Valérie Trierweiler, ziaristă la Paris Match, s-a preocupat de sănătatea lui Ségolène Royal, „prietena“ lui Hollande care, din principiu, nu se căsătoreşte. A vizitat-o la spital, insistent, atît de frecvent încît i-a întîlnit partenerul şi, progresiv, a reuşit să i se substituie. Exit Ségolène! Valérie o înlocuieşte. O nouă relaţie se constituie şi Hollande nu o camuflează, încît chiar în ziua instalării la Elysée, Valérie este omniprezentă şi se afişează fără rezerve, nici reticenţă. Iată noua „primă doamnă a Franţei“. Puţin timp mai tîrziu, ea va face prima gafă politică, exprimînd, ilegal, afilierea sa la candidatul socialist care se opunea lui Ségolène. Război de femei! Imaginea sa, de la început, e compromisă, şi mai puţin de o lună după aceea, cu ocazia unei vizite în provincie, o doamnă îi va şopti lui Hollande: „Noi n-o iubim, domnule preşedinte.“ Noi, poporul francez...

Hollande, în ciuda aparenţei sale de „grăsuţ“, pare a fi erotic dependent şi presa de scandal va dezvălui relaţia sa ilicită cu o actriţă locuind lîngă Elysée – avantaj neneglijabil – la care se ducea noaptea pe scuter, cu casca pe cap. Valérie va face o criză, va lua somnifere şi va sfîrşi pentru cîteva zile la spital, fără „a fi spart nimic din vesela Eliseului“ – preciza un comunicat de presă. Hollande va asuma şi va anunţa public ruptura.

Iată însă că Valérie publică acum o carte devastatoare, denunţînd dispreţul unui om de stînga, Hollande, pentru săraci „fără dinţi“, descriind obsesia sa mediatică, pe scurt, furnizînd imaginea unui personaj mediocru, secundar, lipsit de program şi viziune. Revanşă fără precauţii, nici menajament. Cartea fascinează şi exasperează, căci Franţa părea străină acestui amestec de viaţă publică şi privată, frecvent mai degrabă în peisajul politic american. O experienţă inedită!

Ceea ce tulbură, din nou, e „necunoaşterea“ aproapelui... cum a putut Hollande să se lase sedus de un personaj al cărui oportunism ni s-a părut tuturor flagrant de la prima sa apariţie publică? De unde vine această orbire? Nu din iubire... ci dintr-o iraţională relaţie bazată pe o strategie subtil exersată. Şi, la rîndul său, Sarkozy cum a putut să se încreadă în Buisson ca în cel mai apropiat colaborator? Cum se motivează aceste două diferite – dar similare – accidente care confirmă ceea ce e cel mai grav: necunoaşterea aproapelui? Poate că o asemenea descoperire e pentru oricine una dintre cele mai dure constatări, căci se prăbuşeşte astfel o afecţiune ce-şi revela, dureros, înşelătoria. Aproapele e un necunoscut! Pe Chirac l-a trădat Balladur, „prietenul de 30 de ani“. Sarkozy şi Hollande, fiecare în felul său, au trăit şi ei aceeaşi experienţă. Aceea a încrederii nerespectate, a disimulării, a revelării unei feţe ignorate, nebănuite a celui mai intim partener. După o asemenea decepţie, victoria scepticismului se impune.

Exemplele sînt numeroase, exemple recente, exemplare şi emblematice. În Germania de Est, cazurile abundă, căci soţiile şi-au denunţat soţii, surorile – fraţii: aici, spre deosebire de cazurile iniţial evocate, intervine însă determinismul unei presiuni politice. Necunoaşterea celuilalt capătă o dimensiune existenţială, şi mai gravă atunci cînd nu o determină decît motive personale, şi nici o motivaţie politică nu o justifică. Ea e atunci consecinţa unei nebănuite mizerii umane cu care trebuie să coexistăm, pe care sîntem invitaţi să o acceptăm. Cîtă durere aceasta implică! Am resimţit-o cînd prieteni apropiaţi au încetat brusc să-mi scrie, cînd au dispărut, ei, pe care-i credeam cei mai fideli. Cu timpul – din nefericire – m-am acomodat şi acum admit doliul acestor relaţii ce-mi confirmă „necunoaşterea aproapelui“.

De la viaţă ajung mereu la teatru. Şi astfel îmi amintesc toate incertitudinile ivite din „necunoaşterea“ actorului apropiat. Şi totodată din „revelarea“ unui alt adevăr, nebănuit, imprevizibil. Radu Penciulescu îmi povesteşte că el, prietenul lui Victor Rebengiuc, l-a distribuit, la debut, în amanţi eleganţi şi prinţi melancolici, dar că, mai tîrziu, Lucian Pintilie şi alţi regizori l-au invitat, dimpotrivă, să joace personaje rustice, uneori grosolane, brutale. Radu se înşeală, nici un regret nu poate interveni: Rebengiuc nu a confirmat niciodată „necunoaşterea aproapelui“ ca om, dar şi-a descoperit „pluralitatea“ ca actor. La rîndul meu, cum să nu mărturisesc seducţia exercitată de Marcel Iureş la ora cunoaşterii, în Caligula, şi apoi surpriza de a-l vedea schimbînd registrul şi stilul? Orice mare actor se poate descoperi graţie unui regizor care „vede“ în el posibilităţi ascunse: Pintilie în Rebengiuc, Alexandru Dabija în Iureş. „Necunoaşterea aproapelui“ nu coincide în viaţă şi în teatru: decepţia unei afecţiuni în viaţă e diferită de revelaţia unei dimensiuni nebănuite de joc.

Cum să trăim însă cu spectrul acesta: „necunoaşterea aproapelui“? 

George Banu este profesor de studii teatrale la Universitatea Sorbonne Nouvelle şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. A publicat, între altele, Livada de vişini, teatrul nostru (Editura Nemira, 2011).

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.