Horia CORCHEŞ

Am fost determinat să mă gîndesc la motivele pentru care un elev ajunge să iubească poezia sau să se îndepărteze de ea.

În multe școli, primăvara se stabilea săptămîna Școala altfel.

Omul nu poate fi înlocuit de un ecran pe care zîmbește omul și căruia oricînd îi poți închide sonorul și imaginea, dîndu-i un fel de block.

O educație media consistentă, serioasă și empatică, atentă la factorul uman și la sănătatea socială.

Nu mă consider expert, dacă asta face lucrurile mai puțin dificile. Uneori sînt consultat, în diverse probleme.

Vocile lor sînt adesea puternice și influente, dar aduc deservicii principiilor educației consistente și coerente, echitabile.

Ironia, caterinca, bășcălia sînt instrumente sociale, fără îndoială, au un rol important în funcționarea acesteia și în evoluția ei.

Pentru acești copii, nu e suficientă întoarcerea la școală față în față. Îi vedem acum, prin aceste cifre îngrijorătoare, cît sînt de mulți.

Un director slab sau interesat este la mîna părinților influenți și a acestor cadre didactice – vedete – dumnezei.

Avem nevoie de un alt sistem de evaluare și am senzația că acum este un moment potrivit pentru a se demara un proces al acestei schimbări.

În școală, promovarea de către unii profesori a mesajelor de tip conspiraționist, a mesajelor care promovează frica în fața progreselor științifice, mi se pare inadmisibilă.

În debutul acestui an școlar s-a demarat procesul constituirii unui corp național de evaluatori care să corecteze la examenele naționale.

Vrînd-nevrînd, s-a început un amplu proces de digitalizare a sistemului de învățămînt.

Profesorii cu adevărat au trecut printr-un proces de metamorfozare, de reinventare totală.

Această infuzare a curriculumului unei specialități cu elemente de educație media nu înseamnă deloc o abdicare de la valorile intrinseci ale acestei specialități.

Era incapabilă să relaționeze cu elevii, practic se situa în fața clasei într-o cutie de sticlă, cu geamuri securizate.

Tezele sînt o reminiscență a unui sistem de evaluare învechit, tradiționalist și în mare măsură centrat pe conținuturi, nu pe competențe.

Impresia pe care mi-a lăsat-o vechiul model era că voia să epateze prin modernitatea viziunii sale.

Ajungînd să petrecem excesiv de multe ore în fața ecranelor, alienările nu vor întîrzia să apară, efecte psihologice și fiziologice.

Avem de-a face cu niște experiențe articulate, branșate la o retorică pedagogică, pe care o proiectează în spațiul virtualității, updatînd-o.

Învățămînt online nu înseamnă doar susținerea unor prelegeri în fața unor camere video.

Online nu e, oricum, oricît ne străduim, la fel ca față în față. Profesorii au avut și au încă o perioadă foarte dificilă de parcurs.

Acest fenomen al ingerințelor părinților în spațiul educațional instituționalizat devine mai acut, ca urmare a faptului că accesul lor la modul de desfășurare a activităților didactice este facilitat prin mutarea lor în online.

Răspunsurile tehnice există, însă ceea ce e mai complicat de realizat este gestionarea legislativă a acestora și reglajul instituțional, respectiv interinstituțional.

Parcursul este simplificat, scurtat: plătești cursul, primești pe șest atestatul.

Rap-ul este de fapt, prin chiar numele său – acronim de la Rhythm and poetry – o fomă de extremă actualitate a poeziei, caracterizată prin rostirea ritmată a rimelor (flow), prin jocuri de cuvinte, iar la nivel stilistic prin întrepătrunderea elementelor de discurs, de proză, de poezie și de muzică.

Mă pregăteam pentru această primă lecție mereu cu ceva surprinzător și care să presupună apropiere.

Un mecanism demolator ne caracterizează, fiind parcă deciși să nu construim, ci doar să dărîmăm.

Personal, am temerea că, de fapt, într-o lună-două ne vom întoarce complet în online.

Sîntem prizonierii orașelor, în mare măsură pentru că ruralul e atît de medieval încă, la nivel de infrastructură, de ofertă de viață și de educație, încît nu avem această opțiune.

Cine să se mai întrebe dacă nu cumva nu măririle în bloc ale salariilor sînt soluția, ci măriri poate diferențiate, pe principii de performanță și de complexitate a responsabilităților.

Uităm că disciplina Limba și literatura română e una cu rol decisiv în formarea spiritului identitar.

Modelul acesta deschide o perspectivă validă, dar că fără ajustări de nuanță va genera procente de promovabilitate mult mai mici decît cele de pînă acum.

O fi fiind limba română pîinea profesorului, dar nu e suficient să fii profesor de română pentru a putea să construiești profesionist un text, fie el și nonliterar.

Noutatea acestei perioade este apariția unui model de test pentru Evaluarea Națională 2021.

A fi vocal pe rețele sociale e totuși o pierdere de timp și denotă spirit cam adolescentin.

Liceul e despre acești copii, inteligenți adesea, dar de nota 6. Iar excelența e a școlilor doctorale și a universităților de top.

Uităm că nu evaluăm niște filologi, ci niște elevi cu diverse aptitudini, dar care trebuie să dovedească deținerea unor competențe.

Aș vedea transformate aceste centre de excelență în centre de sprijin diferențiat.

Avem pretenția de a ne da acordul cu privire la educarea copiilor noștri, aducînd pretextul absurd al pierderii inocenței ca argument.

M-am iritat din nou cu privire la abordarea semnificației titlului unui text liric, pe care profesoara le-o impusese.

Moșii Statler şi Waldorf, poziționați de regulă într-un balcon de unde privesc de la relativă distanță show-ul, sînt tipici pentru ceea ce înseamnă bîrfitul de pe margine.

De ce n-am face din acest ciudat ceva unic, tocmai prin neobișnuitul său devenind o amintire de neșters, o emoție a clipei păstrată altfel?

Timpurile acestea pe care le trăim sînt, o știm deja cu toții, de mirare.

Încet-încet, cred că tot mai mulți profesori au început să se miște, după propriile puteri, prin acest mediu online.

Singurătatea nu este un refugiu pentru cei care se tem de lume.

Elevii sînt mai abili în a comunica astfel decît profesorul.

Pentru că am făcut interviul cu elevii, m-am simțit apoi dator să fac unul și cu profesorii, pentru a vedea cum se raportează ei la contextul pe care îl trăim.

Am rămas dator cu partea a doua a interviului pe care l-am luat elevilor și cu o concluzie pe care cred că o pot trage.

În ideea oferirii unui suport de pregătire pentru elevi, ministerul, prin CNEE (Centrul Național pentru Examinare și Evaluare), a decis să publice un set de subiecte de antrenament, teste construite pe modelul celor de la examenele naționale. Consider inițiativa nimerită, oportună, ba chiar excelentă și dintr-un alt punct de vedere decît cel al menținerii elevilor în contact cu școala și al pregătirii lor pentru examene.