Am formulat cîteva întrebări pe care le-am adresat liceenilor din clasele mele. A ieșit un interviu interesant, din care spicuiesc aici cîteva răspunsuri.
Nu cred că predarea online poate suplini actul educațional desfășurat față în față. Din simplul motiv că prezența umană nu poate fi înlocuită de un ecran, iar această prezență este esențială pentru formarea umanului.
Avem, uneori, ca oameni, tare ciudate unități de măsură, neatenți la posibilele consecințe, pe care le tratăm cu ușurință. Poate nu se va întîmpla, nu are cum să fie așa rău, ne spunem.
Există o luptă pe care o duc unii dintre noi, și aici se numără destui dintre profesorii tradiționaliști, într-o formulă de tip medieval, împotriva demonului reprezentat de tehnologiile digitale.
Ești pus, uneori, în situații-limită, din care efectiv nu mai știi cum să ieși, pe care nu știi cum să le mai gestionezi și, din păcate, aceste situații, oricît te zbați pentru a le gestiona, se scurg spre deznodăminte previzibile: absenteism, eșec școlar, abandon școlar.
V-ați întrebat vreodată cum ar fi ca pentru diferite domenii ale existenței noastre să se activeze doar o parte dintre competențele și cunoștințele pe care le acumulăm de-a lungul vieții?
Unul dintre indicatorii civilizației este, fără îndoială, locul acela, nu degeaba spunîndu-se că civilizația începe de la budă, scuzați‑mi exprimarea, care la acest punct al discuției nu poate fi altfel decît așa cum arată în bună parte a ruralului românesc acest loc al intimității.
E o categorie de profesori care nu înțeleg empatia și care au, de fapt, un deficit de inteligență emoțională. Aici se poate lucra mult în spațiul formării profesionale a cadrelor didactice. Cursuri de formare care să conștientizeze profesorii că această inteligență emoțională e importantă, poate mai valoroasă în ordinea umanului decît calculele matematice sau construcțiile pasive prin care își educă științific elevii.
Una dintre primele chestiuni care a stîrnit interes este cea legată de „tăierea hîrtiilor“. Între profesori, și o spun de la firul ierbii, a generat mult entuziasm, ceea ce eu aș spune că e un semnal pozitiv.
Mi-e mai bine la catedră acum. Cînd am demisionat, nu știa decît un om, care m‑a susținut. Știu că toți ceilalți ar fi încercat să mă convingă să nu fac „o asemenea prostie“.
Sînt o mulțime de situații în care solicitările superiorilor, de la inspectori pînă la diverși responsabili, se constituie în forme de abuz, mai mult sau mai puțin conștientizat.
Evaluările naționale, dar și cele de la clasă, funcționează pe alte principii decît cele ale testărilor internaționale, ba chiar și în contradicție cu dezideratul asumat declarativ al programelor școlare.
Senzația de bine, de confort și de siguranță o oferă în mare măsură generozitatea interioarelor. Față de școlile noastre, înghesuite, cu săli mici și pe la subsoluri, adesea, cu coridoare asemenea capilarelor, lipsite majoritatea de cabinete pentru catedre sau de laboratoare, ce am văzut în această școală te lasă cu sentimentul grandorii, deși pînă la urmă e normalitate.
Am fost invitat, alături de colega mea din Bistrița, Monica Halaszi, la École Européenne Luxembourg II, în calitate de autori de manuale, iar eu și ca autor al romanului pentru copii Istoria lui Răzvan, pentru a ține niște ateliere de lectură și scriere creativă cu elevii români care învață în această instituție.
Tocmai au apărut programele noi pentru gimnaziu și ministerul anunță demararea procedurilor pentru licitațiile de manuale. Stai și te gîndești că fiul tău va avea de la anul manuale noi și ai vrea ca ele să fie cît mai bune, cît mai atractive, cît mai interconectate cu lumea lui sau, mai bine, cu lumea în care va crește și își va duce viața.
Chestia e că eu mă străduiesc. Dar înțeleg mai greu, am nevoie de mai mult timp, domnul diriginte are răbdare și tot explică, dar nu mi se fixează de tot în minte, apoi uit, iar acasă încerc din nou să înțeleg, mama mai încearcă să îmi explice, dar nu întotdeauna are timp sau nu știe și uneori înțeleg, iar alteori nu.
Alina a rămas însărcinată. Apoi a intrat în concediu de maternitate. Apoi a născut. A stat în concediu de maternitate doi ani. Apoi s-a întors din nou la serviciu, la școală. Pentru că Alina e profesoară titulară de limba și literatura română. Povestea pare simplă și banală. Dar să derulăm puțin timpul înapoi, să-l și accelerăm puțin înainte, pentru a vedea ce se ascunde în spatele acestei povești.
Copiii aceștia nu se joacă „de-a Dumnezeu“, așa cum o făcea admirabil fetița din romanul lui Dan Lungu, atunci cînd privea de pe acoperișul blocului mișcările oamenilor de jos, în timp
„Dă încoace caietul să văd“, mustrîndu-mă că nu am avut timp în ultima vreme să mă uit ce mai are prin el. L-a adus și mi l-a băgat sub ochi, deschis la ultimele pagini. Știam că ultimele dăți făcuseră, conform manualului, textul „Un păianjen care se crede Spiderman“, al Adinei Popescu, dar nu urmărisem ce avea în caiet. Istoria păianjenului îi plăcuse. Arunc privirea în susul paginii și… stupoare! Văd o mică schemă cu instanțele comunicării narative. Pînă aici, totul pare OK: conceptul e în pro
Alt minus la nivel curricular constă în absența, pînă în acest moment, a procedurilor de demarare măcar a constituirii unor grupuri de lucru care să redacteze programele școlare pentru liceu. Procesul trebuie să aibă sufucient timp la dispoziție pentru a ieși un document de calitate, dezbătut public și de specialiști. Nu mai spun că apoi trebuie scrise și manualele, proces care iar necesită timp. Faptic, mai e un an și jumătate în care aceste etape, cumulate, trebuie să se succeadă.
Eram într-unul dintre primii mei ani de profesorat cînd am fost scos în careu și mustrat. Făcusem, după cum dovedise scandalul iscat, o greșeală enormă și directorul mă pedepsea acum, pe mine și pe cei cîțiva elevi de alături, prin umilire publică. Era sfîrșitul anilor ’90, tocmai se revoluționa învățămîntul românesc, aveam programe noi, aveam manuale noi, aveam și entuziasme, iar eu nimerisem în acest liceu de top al Clujului cu naivitățile unui profesor aproape debutant. Aveam în spate doar vr
Absența pînă în acest moment a unor repere clare despre cum va arăta evaluarea de la sfîrșitul clasei a VIII-a pentru elevii care învață conform acestei noi programe școlare și care acum se află deja în clasa a VII-a. Neexistînd aceste repere, au început să se nască alți monștrișori, sub presiunea părinților și a media și cu sprijinul diverselor platforme educaționale mai mult sau mai puțin profesion
Şcoala e o instituţie ca oricare alta, în care beneficiari sînt elevii. Primăria e o instituţie în care beneficiari sînt cetăţenii. Aceştia intră pe aceeaşi poartă cu primarul, urcă aceleaşi scări cu el. Inspectoratul Școlar e o instituţie ai cărei bene
Preoţii rostesc rugăciunile sau slujbele, de regulă exclusiv de rit ortodox, deşi, după opinia mea, şcoala ar trebui să fie laică şi ca fapt, nu doar ca declaraţie legislativă, măcar pentru că nu toţi sîntem ortodocşi, iar cei ce nu sînt se pot simţi exc
Foarte interesantă în sine, cu activităţi şi discursuri diverse, atractive şi instructive, ziua petrecută la Şcoala Finlandeză din Sibiu mi-a ridicat totuşi mingea la fileu pentru a mă referi şi la un aspect pe care personal îl consider nefericit, dacă nu ch
Am fost invitat zilele acestea să mă întîlnesc cu elevi care au participat la Lecturiada elevilor 2019, concurs național înscris în Calendarul Activităților Educative Naționale al MEN, aflat în acest an sub semnul temei Istoria unui posibil viitor. În fapt,
Manualele. Anul trecut a fost un an negru. S-au impus (și cea mai afectată a fost clasa a VI a, unde elevii intrau în forță pe o programă nouă) manualele unice, sub monopol EDP (Editura Didactică și Pedagogică). Multe discipline au suferit grav, ajungînd la elevi manuale de proastă și foarte proastă calitate, cu greșeli semnificative din punct de vedere științific și cu aspect vetust. Cunosc bine situația, la clasa a VI-a am fost coautor al unui ma-nual de limba și literatura român
Cu ceva timp în urmă, doamna Andronescu, pe atunci ministru al Educației, a spus într-o emisiune cuvintele care i-au adus și demiterea. Toată lumea știe, reiau doar foarte scurt. Referindu-se la cazul tragic de la Caracal, a afirmat că „pe vre
Era o problemă faptul că semestrul I era segmentat de vacanța de iarnă? Nu, în mod cert. Vacanța de iarnă ținea două săptămîni, iar cea de primăvară de acum, din timpul semestr
Un cetățean german al cărui tată a făcut pionierat în voluntariat în România a decis pe la vîrsta maturității, cînd era un om de afaceri de succes în Germania, să-și vîndă afacerea cu cîteva milioane bune de euro și să se stabilească la noi în ța
Dacă procesul de selecție și de repartizare pe posturi ar funcționa echilibrat, pe baza notelor, descendent, s-ar ocupa posturile vacante. Sînt trei posturi, să spunem, cinci candidați, primii trei au note peste 5, le ocupă cei care au ob
Nu putem nega, desigur, capacitatea unor grile de a evalua cunoștințe, informații, care sînt la rîndul lor parte a curriculum-ului național, mai ales la unele discipline, cele care fac part
La bacalaureat, profesoara lor de latină a împărțit subiectele rezolvate în sala de examen, dar ei, cu care se certase înainte, nu i-a dat, lăsînd-o să se descurce. S-a descu
Am ascultat Metallica și am lălăit, am dat din capul meu acum chel și am bătut ritmul pe volan pînă la epuizare, cu volumul destul de ridicat, uneori la maximum, ca cocalarii. Doar că ei nu ascultă Metallica.
Cu aproximativ un an în urmă scriam un articol, „În contra perlelor de azi“, în care îmi exprimam rezerva față de show-ul din timpul examenelor pe care îl face presa folosindu-se de așa-zisele perle din lucrările elevilor. Vine acum timpul să spun cîteva cuvinte despre perlele profesorilor, nu din lucrări de pe la examene, ci din... cărți publicate de aceștia. Să explic.
Citind Disco Titanic, romanul lui Radu Pavel Gheo, a simțit atît de intens dorința de a vizita locurile în care se desfășoară acțiunea, mai ales pe cele din Croația, încît a încercat să ajungă acolo. N-a reușit întru totul, a petrecut vacanța ma
Presupun că mulți dintre cei ce citiți acest articol aveți senzația că sînteți fericiți, acum. Și dacă aveți senzația, înseamnă că și sînteți. Da, sînteți fericiți pentru că a venit vacanța, pentru că sînteți în concediu, e vară, nu aveți treabă și leneviți cu o
Există încă, fără îndoială, un entuziasm al elevilor, o deschidere a lor, un interes aparte pe care îl manifestă față de competițiile nonformale, care nu presupun etalarea unor cunoștințe, compilarea unor informații, regurgitarea unor clișee. Există o atrac
Mai întîi, certificatul cu calificative nu are absolut nici o relevanță, în nici un fel, în nici un domeniu. Nu reprezintă nici măcar un 0,01% în vreo situație de viață ulterioară. Apoi, ca s
În primii mei ani de profesorat s-a întîmplat să am o clasă de a V-a la unul dintre liceele de top ale Clujului. A fost un an foarte solicitant, în același timp un an de formare bună. Ce îmi aduc aminte de la o ședință cu părinții: un părinte care m-a ap
S-au încins zilele trecute rețelele de socializare ca urmare a mediatizării unui filmuleț în care o profesoară de limba și literatura română era umilită de o elevă și de mama acesteia. Filmul, o dramatizare în care joacă Medeea Marinescu, a adunat la ora la care scriu acest text peste 600.000 de vizualizări și peste 20.000 de distribuiri, deci vorbim clar despre un mesaj extrem de puternic, extrem de percutant, de influent. O lovitură de imagine, cel puțin pentru moment, cu sigur
O recentă vorbă a doamnei ministru Ecaterina Andronescu a pus iar pe jar spiritele, mai ales pe cele din lumea profesorală, dar nu numai. Vorba redeschide o dezbatere cam de cînd mă știu, privind plata diferențiată a profesorilor. E drept, doamna
Punem pe paginile noastre personale de Facebook sau de Instagram ori din alte rețele de socializare fotografii cu elevi în diverse ipostaze. Nu îi consultăm. Nu le cerem acordul. Uităm că, poate, lor nu le convine. Că poate nu le place cu
