Sînt pe cealaltă parte a străzii, trec prin dreptul privirii lui, știu că mă observă, e atent, stă în poartă vigilent și nu-i scapă nici trecerea mea. Ne pîndim reciproc, eu știu asta, nu știu dacă și el știe. Pentru mine e un joc, pentru el e un job sau poate doar un sens pe care îl dă zilei, săptămînii, nu îndrăznesc să cred că înseși vieții. Mai merg vreo două sute de pași, pînă spre capătul străzii, printre elevii tot mai buluciți pe trotuarul îngust: două licee de centru, față în față, Univ
Maria nu predă cum trebuie, că a verificat caietele elevilor și ar fi trebuit să îi pună să conjuge mai multe verbe (vreo 20-30) ca să își formeze automatisme. Că nu ar fi trebuit să predea analogic, ci descriptiv, adică obligatoriu să ia fiecare t
Ce nu trebuie făcut? În afară de ce spuneam mai sus, evitarea victimizării, a acuzelor sau a mesajelor care generează panică, nu ne arătăm mușchii și nu facem pe creatorii de bareme. Mai precis, chiar dacă avem rezerve față de unele abor
Mi-am propus să vorbesc despre fericire și despre frumusețe. Frumusețea aia care există ca o secvență scurtă, un flash în ansamblul unei zile, al unui an sau al unei vieți.
Nici la clasa a VIII-a lucrurile nu stau mai bine, dincolo de încurcătura cu Heine. La fonetică s-a dat despărțire în silabe a unor cuvinte, adică nivel de clasele primare și fără nici o legătură cu ceea ce se face în gimnaziu. La familia lexicală în barem se d
La subiectul III se cere ca la redactarea compunerii despre Cum te ajută spațiul familiar și cel necunoscut în înțelegerea lumii din jurul tău? să se interpreteze un eveniment din fiecare din cele trei texte-suport. Pe lîngă faptul că cerința conține o nouă greșeală gramaticală, prepoziţia corectă fiind dintre și nu din, în textul C nu este prezentat nici un eveniment, acesta conținînd informații cu privire la împărțirea cercetașilor pe grupe de vîrstă și la caracterizarea grupei aparținînd t
Li s-a cerut elevilor să își imagineze că sînt un personaj din text, Gregorovius, și să redacteze un ghid de călătorie pentru unul dintre prietenii lui care ar vizita unul dintre orașele pomenite în text. Se pomeneau Parisul – în care Gregorovius și prietenii săi se chiar aflau, Ofir – oraș biblic, atenție, despre care nu se știe exact unde a fost situat, astăzi inexistent! –, Parana și Matto Grosso, care de fapt sînt regiuni federative din Brazilia, nu orașe, Marsilia. Elevii aveau de ilustr
Cînd le dorim ceea ce ne dorim nouă și cînd îi vom feri de ceea ce ne ferim noi, atunci vom împlini legea adevăratei iubiri.“ E ca în postările de pe Facebook, cu cartoline roz, roșii sau oranj, pe care găsești înțelepciunea lumii. Nu mai zic de fo
Elev fiind, nu-mi aduc aminte să fi trecut prin vreo experiență de simulare a examenelor. Singurele simulări de care îmi amintesc se petreceau acasă. Nenea Mitică, profesorul cu care lucram la română, devenit prieten de familie, îmi pregătea cîte un plic c
Săptămîna europeană a alfabetizării media, peste tot, în martie. Un proiect european de anvergură, necesar, dar care, ce noutate, se desfășoară oarecum după ureche, fără existența unor cadre de alfabetizare în domeniu a profesorilor. Însă trebuie, vor, nu vor, să propună pentru săptămîna
Personal, m-am săturat pînă peste cap de excelențe. Știu destule clase de excelență prin țara asta, cu ore și norme plătite, dar n-am auzit de niște clase de recuperare a elevilor cu întîrzieri în asimilarea cunoștințelor și în formarea competențelor.
Un copil la sfîrșitul clasei I nu știe vreo chestie de prin programa școlară. Și rămîne repetent. Vă repet. Ceea ce nu știe și e în programa aia școlară în mod cert intră în tiparul ăla narativ de care vă spuneam mai sus. Poate fi acolo inclus, e
Profesoara de acum, cea cu cazul „foot“, nu va avea de îndurat opresiuni, căci evidența adevărului e incontestabilă. În fapt, nu există nici o diferență între cazul ei și al profesoarei cu filmul sau cazul meu cu diavolul din detalii, care doar ce n
„Luceafărul“. Nu tu un vers, nu tu un alt titlu de poem. Am văzut scene comice tare, de n ar fi penibile, din acest registru. Căci, nu-i așa, important e să omagiem. În fine, tot în anii aceia am adunat și am centralizat cu sîrg activitățile care se desfășurau prin școli, pentru că ministerul solicita această informație anual. Îmi imaginez că acolo, la centru, cineva stătea și punea cap la cap activitățile din toate școlile națiunii și le citea rînd pe rînd, ca să vadă care e mai interesantă.
Pe locul 3 ca urgență aș pune problema lecturii. De ce? E un subiect mult dezbătut. Că se citește, că nu se citește, că cine, de ce, cum etc. Președintele a declarat anul 2019 anul lecturii. Eu nu pot să nu observ, am făcut o mai detaliat într-un articol
Părinții agresorilor. În unele cazuri, aprobă agresiunea și chiar o întrețin. Cu mentalități de vechili, care trebuie să își dezvolte aria de influență, perpetuînd-o prin urmașii lor. Rapace, vorace, cu orice preț, prădători lipsiți de scrupule în relațiile sociale, profesi
Copilul tău începe să fie tot mai nesigur pe el și în noua clasă. Are o motivație tot mai scăzută pentru învățare, dezvoltă comportamente reactive, pentru prima dată are și el o reacție de agresivitate la o răutate a unui coleg, are tendințe d
Bullying-ul e unul dintre cele mai îngrijorătoare fenomene din școli. Teribil de greu de gestionat, în condițiile în care, ca diriginte, ai cîteva cazuri în clasă poate, în condițiile în care pregătirea ta pe această componentă e precară, în condiții
Și eu ce-am făcut la școală pentru a sărbători? – mă întreb. La urma urmei, sînt profesor de română. Am ieșit cumva din tiparele acestui festivism îndesat în el însuși? N-am făcut, ce-i drept, mare lucru nici eu. Le-am citit copiilor o proză scurtă, a Simonei Antonescu, despre un copil din Blaj, care scrie pe coada avionului care traversase Carpații, dinspre Regat, că o iubește pe Silvia. Mi-am pus o cușmă de miel pe cap, din costumul popular al unui elev, și mi-am făcut un selfie, pe care mi l-
Mă întreb dacă notele vor fi trecute în catalog, pentru că ar fi o ilegalitate: doina populară este conținut de clasa a VI a, iar evaluarea/notarea curentă se referă strict la conținuturile și competențele asociate clasei în curs.
Copii cu profesori sau cu părinți, cu ochii mari, privind la fel de fascinați și la interesanții ăia care scriu chestii grele, și la amărîții ăia care se lipesc de vreun textuleț în vreo antologie. Bine, cred că n-au ajuns ei, totuși, la ultimul cerc (pentru că, să le spun profesorilor care n-au fost în viața lor la tîrg, acesta e ca o farfurie zburătoare, în care etajele se așază concentric pe inele aflate și ele în gradație ascendentă, ca superioritățile), deci n-au ajuns chiar acolo unde sînt
De ce s-a dorit test grilă? Pentru că, a declarat ministrul propunător, a văzut el că testele grilă de la examenele de rezidențiat, respectiv de magistratură, sînt de tip grilă și asigură obiectivitatea evaluării. Bine, așa e, dar chiar nu putem să
Empatie. Acceptare. Sprijin. Bun, cu asta sînt de acord, s-a notat. Aci se accelerează narațiunea puțin, că nu mai e spațiu. Nu mai e pentru că, să mă exprim așa, în spiritul acțiunii, s-a modificat designul întîlnirii, s-a decalat cu vreo jumătate de oră.
Majoritatea liceelor teoretice s-ar afla în această situație. În această admitere, ponderea unui examen va fi de 30%, iar 70% va conta portofoliul educațional al elevului.
În școala respectivă nu era nevoie de o săptămînă specială în care elevii să fie scoși din mediul oarecum rigid și formal al școlii și al curriculum-ului, pentru că școala însăși și curriculum-ul erau de așa natură organizate încît în permanență existau astfel de deschideri.
Dar după ce trec primele săptămîni de școală, Ion huzurește. Sau nu? Ion e un profesor agitat. N-are stare, el nu se duce la ore cu lecții învățate pe de rost din lunga sa experiență. Ion se gîndește în fiecare zi ce să mai facă nou cu elevii, cum să-i provoace,
Profesorii de limba și literatura română nu au competența de a lucra cu elevii din ciclul primar. Din punctul meu de vedere, problema mai există și la alte discipline, pe la limbile străine sau educație fizică, unde predarea la acești copii o asigură tot profesorii.
De ce atîta poliloghie însă pentru ceva bun, vă veți întreba? Pentru că, așa cum spuneam la început, poporul ăsta parcă e blestemat să strice tot ce e bun. Să se pună împotriva noului și să-l sufoce cînd acesta se manifestă, asumîndu-și parcă mereu „legea regresului“,
Mie asta nu mi s-a părut corect niciodată, de ce să ne spună aici rugăciunile lor, pentru că eu nu sînt ortodox și nici colegul meu cu care sînt prieten, Ahmet, care are mama româncă, dar tatăl lui e din altă țară și noi ne facem rugăciunile
Între activitățile proiectului se numără „Lecturiadele elevilor“ − alternative nonformale la olimpiadele școlare. Este vorba despre concursuri anuale tematice, online și „față în față“, organizate în parteneriat cu şcoli şi instituţii culturale din întreaga țară.
A prins și el post, la facultate. Nu, nu la română, unde i-ar fi plăcut, la limbi străine. Va trebui să se reorienteze, nu va mai putea scrie despre literatura română: are nevoie de articole pe domeniul postului. Dar nu contează, tot mai bine, incomparabil, decît în corporație, chiar
Diplome de la olimpiade și concursuri, împrumutate de la colegi, modificate cu pastă corectoare, scris alt nume și trase la xerox, sute de concursuri-fantomă irelevante, vînate prin tot felul de colțuri ale țării, organizate de fiece unitate școlară, parteneriate fictive și altele, și altele. Ai nevoie de o carte, de specialitate sau de didactică, poate un auxiliar didactic. Nimic mai simplu. Există edituri-fantomă, care în schimbul unei sume îți eliberează o copertă cu ISBN. Cel mai adesea cart
Abia unșpe și mai am două ore cu tembelii ăștia, cărora oricum nu le intră nimic în cap, că n-au de unde, dom’le, dacă așa i-au făcut retardații ăia de părinți, în loc să folosească decent, ca tot omul, prezervative.
Şi cu dublarea salariului, la noi, la țară, te simți tot ca la țară, și îți vine să spui ca Topîrceanu: mie dați-mi străzi pavate, dați-mi cinematografe…
Ce ne dorim: absolvenți cu note mari obținute prin reproducere, sau absolvenți reflexivi, capabili să interogheze un text, de orice fel ar fi el, și implicit să interogheze lumea în care trăiesc?
Elevii din liceele industriale nu ar trebui să primească aceleași subiecte cu cei din liceele teoretice. De ce primesc? E simplu: pentru că au aceeași programă școlară. Concluzia firească: acești elevi ar trebui să aibă altă programă școlară, care să le servească nevoile și să le dezvolte propriile abilități de viață. Sînt elevi intrați cu note de 2 și 3 la examenul de Evaluare națională, cu carențe majore, cu un traseu de viață care în mod evident, încă din clasele mici, nu va fi unul intelectu
27% din elevii care au susținut examenul nu au reușit să ia note peste 5. Să-i adăugăm celor care nu s-au prezentat. Rezultă un procent de aproximativ 40% din totalul elevilor care s-au aflat în clasa a VIII-a, aproximativ 73.000 de elevi. O fi mult? O fi puțin?
Maria și-a strîns într-o zi lucrurile pe care le avea în apartamentul lui Paul. L-a anunțat printr-un mesaj: m-am îndrăgostit. A aflat apoi, un medic, estetician. Paul își trimite problema cu rezolvare la Gazeta matematică, duce anul școlar pînă la sfîrșit, pregătește elevii pentru Bac și nu se mai gîndește la vacanță.
Accesul la oportunități e enorm de diferit între urban și rural, atît în ce-i privește pe elevi, cît și în ce-i privește pe profesori. Cine sînt cei bogați? Cu siguranță, nu profesorii.
Dacă stima de sine a breslei profesorilor nu se va restabili curînd, măcar acceptarea de sine a fiecărui profesor să fie salvarea sistemului nostru educațional, deci a copiilor noștri.
Manualul nu mai reprezintă reperele unice. Informația, esențializată în programa școlară, este la îndemîna oricui, printr-o simplă accesare a Google-ului. Profesorul nu ar avea nevoie de manual pentru a o pune la îndemîna elevilor, i-ar fi destul să aibă o conexiune la Internet și o imprimantă sau, după caz, un videoproiector.
Ce să fie, ce să fie? Aldulescu sau Dan Lungu? Soviany sau Radu Pavel Gheo? Mălaicu-Hondrari sau Tudor Ganea? Angela Marinescu sau Mariana Codruţ? Dan Coman sau Ștefan Manasia? Ștefan Baghiu sau Alex Văsieș? Etcetera…
Era tînără, era frumoasă şi elegantă. Dar mai ales, pot acum să spun, cînd intra în clasă mirosea a literatură. Eram la profil de chimie-fizică. Prunci trimişi de părinţi să se pregătească pentru medicină. Unii am ratat întîlnirea cu ambiţiile părinţilor. Dar tocmai aceia ne amintim, poate, mai ales de parfumul profesoarei de limba şi literatura română.
Să-i spunem L. E blondă şi nu face corp organic cu substanţa balcanică a bancurilor despre ele. E profesoară de… poate de istorie. Ne cunoaştem de ani mulţi. Are o ingenuitate care ar putea înşela, părînd infantilitate. Dar în fiecare an, cînd susţinea concurs pentru titularizare, lua note peste 9,90. Uneori chiar 10.
Student fiind, am făcut parte din generaţia care, la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, a inaugurat sistemul de studii universitare de 4 ani. Ne-am trezit, aşadar, două serii de absolvenţi, noi, cei cu 4 ani, şi colegii noştri mai mari, care finalizau un ciclu de studii de 5 ani. Era anul 1996.
