Cum să fii cu un bestseller

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Cum să fii cu un bestseller jpeg

Într-o conferință TED, autoarea bestseller-ului Mănîncă, roagă-te, iubește, Elizabeth Gilbert, vorbește despre dificultatea de a depăși momentul unui succes fulminant, care vine la pachet cu creșterea stimei de sine la cote maxime. După trezirea din euforie însă, te poate pîndi depresia, teama că niciodată nu vei mai atinge acel potențial, așadar că vei deveni un ratat. Sau – alternativa propusă de scriitoarea-jurnalistă – poate urma acceptarea de sine și poziționarea într-un orizont al lucrului bine făcut. Șarmantă cum e, Elizabeth Gilbert pare trecută pe la școala psihologiilor de dezvoltare personală, într-o cheie oarecum glamour, e drept. Că o spune bazîndu-se pe propriile instincte sau pe niște cursuri/cărți citite de dezvoltare personală nu face decît să definească foarte plastic, printr-o incursiune sintetică în istoria conceptului de inspirație, relația dintre stima de sine și acceptarea de sine, fără a le numi ca atare. E ușor, veți spune, mi-am spus și eu, să vorbești cînd ai milioane de dolari în cont și o sală plină de oameni spilcuiți care te ascultă, te aplaudă, rîd la glumițele tale. Dar ia să te văd, ce-ai face dacă în fața ta ar fi o clasă de elevi turbați, n-ai fi scris un bestseller, ci, maximum, niște articolașe pentru revista școlii în care ești profesoară, iar în cont ți-ar bălti vreo 20 de milioane de lei, nu dolari, leafa lunară tocmai intrată?

Profesorul român e, se spune adesea, o victimă a epocii. Timpuri năuce, tîmpe, în care educația nu mai valorează doi bani, ca atare societatea, în ansamblul ei, nu face decît să lovească în imaginea profesorului și să-i știrbească stima de sine. Prost plătit, căci nu produce, prost văzut, căci nu are statut, în fine, prost, căci nu e un specialist bine pregătit. Dau în el mass media, guvernanții, inspectorii, părinții, ba chiar și elevii (toți aceștia, se știe, mult mai evoluați social și intelectual, ca să nu mai spun economic, deci îndreptățiți să evalueze). Or, ne spune și Elizabeth, stima de sine este ceea ce ne crește sau ne scade prin raportarea la mediu, prin interacțiune cu mediul. Chiar așa este, o mass-media submediocră pusă doar pe scandal, care vînează delirul, un mediu guvernamental (intră aici și inspectoratele școlare) interesat doar de medalii și de portofolii, părinți care se cred angajatori – nu sînt, să ne înțelegem, prin faptul că plătesc taxe, angajatori care știu cu ce se mănîncă educația! – și elevi plictisiți, emfatici sau poate, iertați-mă, în unele cazuri chiar abrutizați, toți se pricep să scrie fișa postului profesorului, să i dea castane în cap și să-l pună la punct: stai jos, prostovane! Ohooo, cîte am trăit de-astea! Și cîte am văzut cu toții, de la părintele care a obținut sancționarea unei profesoare pentru că aceasta a recomandat vizionarea unui film despre Rimbaud și Verlaine, pînă la situații în care elevii agresează profesori. Tirania aceasta a mediului, a părinților și a mass-media mai ales, e acidul care topește de zeci de ani stima de sine a profesorilor, a breslei acestora. Cunosc profesori excelenți, admirabili, cultivați, care își trăiesc viața ca pe o anexă a profesiei aproape, ironizați grobian de părinți semidocți, aflați însă în poziții sociale superioare. Părinți care își traumatizează copiii, îi traumatizează pe profesori de asemenea, cu disprețul sau agresivitatea lor. Cunosc directori și inspectori școlari dispuși să plece capul, să facă pe plac părinților cu orice preț, din varii motive, de la teama pentru propria poziție pînă la așa-zisul prestigiu al școlii sau al instituției sau al județului. Să nu fie scandal. Mulți factori, extrem de mulți, au generat în zeci de ani știrbirea stima de sine a breslei. Și nu cred că lucrurile sînt reversibile prea curînd, semne nu se întrevăd.

Sînt, însă, și profesorii cu partea lor de vină? Intri în săli profesorale în care privirile sînt opace, discuțiile pline de gustul murăturilor. Fie oameni care par că se tem să-și exprime opiniile, fie care pur și simplu nu le au. Mai auzi cîte un veleitar care se laudă cu cele enșpe articole scrise de-a lungul vieții, cîte un frustrat care crede că ar fi meritat o poziție socială mai vizibilă, mai vezi cîte unul preocupat să te urmărească dacă te-ai bărbierit și să interpreteze asta, altul care nu ajunge la ore cîte o jumătate de zi și nu se obosește măcar să anunțe. Îți pare, uneori, că e o zbatere a marginalilor, cu ambiții provinciale, care-i macină, îi ruinează. Plutind, toți aceștia, printre mănușile de piele, printre parfumuri, printre gablonțuri și alte nimicuri care se vînd zilnic în sălile profesorale. Sigur, sînt necesare nevoi mijloace, cum le-ar spune Tudor Vianu, dar ce simți că lipsește, cumva, sînt nevoile scopuri. Nu generalizez, însă. Spuneam mai sus despre pierderea stimei de sine a breslei. Nu cred că ea se aplică și în toate cazurile particulare. Căci, să ne înțelegem, cei care, luați individual, și-au pierdut stima de sine nu prea au sens nici pentru ei înșiși. Lupta lor e doar în afară, o luptă a frustărilor, raportată la mediu.

Atunci cînd statutul tău nu reprezintă pentru tine ceva rușinos, nu mai riști să ai probleme cu stima de sine. Poți fi obosit, nemulțumit de salarizare, poți să nu fii de acord cu programa școlară, cu orele puse de la 8 dimineața sau cu manualul unic, dar nu-ți vei pierde stima de sine, pentru că poți rămîne în acord cu tine însuți. Cînd am renunțat să mai fiu inspector școlar, pentru că pur și simplu nu mă mai regăseam acolo, în politicile actuale, în relațiile interumane promovate de instituție etc., multă lume s-a mirat că m-am regăsit firesc la catedră. Cu greutățile, neajunsurile, uneori cu eșecurile acesteia, mereu am răspuns că nu e nimic deosebit: sînt profesor de meserie, nu inspector. Mă ajută familia, prietenii, cărțile, scrisul. Adică toate acele dimensiuni ale vieții care contează, cum contează și profesia, în ordinea acceptării de sine. Și, cînd acum vreo săptămână, după o oră, un elev de-a noua a reacționat cu un gest de ridicare a mîinii, un fel de pffff, m am speriat o clipă și l am întrebat: ce i, Călin? Nimic, dom’ profesor, mi-a răspuns, dar mi se pare așa de fain că există toate lucrurile astea, că sîntem contemporani cu unii dintre scriitorii ăștia. Și-atunci m am relaxat. Căci poate trecuse momentul meu de glorie, poate nu voi mai fi vreodată inspector și nu voi mai scrie vreo carte care să aibă succesul, modest și el, pe care l-au avut cele scrise până acum, dar – Hei! – sînt încă atî­tea cărți de citit, oameni de iubit și de prețuit, elevi cărora să le arăți ce bine e să fii viu și să gîndești liber.

Afară tocmai mă aștepta un prieten, cu Attila Bartis, împreună cu care urma să călătoresc pînă la Tîrgu Mureș. Am rămas apoi cu un gînd, sentimentul blîndeții despre care scriitorul ne vorbise pe drum, asociindu-l cu modul în care mulți indonezieni săraci își trăiesc viața. Povestea din proprie experiență, căci a locuit în ultimii ani mult în Indonezia. Acum, scriind aceste rînduri, îmi dau seama și de ce pot trăi ei în blîndețe: pentru că nu stima de sine le stabilește limitele, ci acceptarea de sine. Sînt convins că asta nu-i face pur și simplu docili, lipsiți de aspirații, abulici, ignoranți. O fi ținînd de spiritualitatea orientală, acolo unde și Elizabeth Gilbert găsise echilibrul? Sper că nu, și mai sper că, dacă stima de sine a breslei profesorilor nu se va restabili curînd, măcar acceptarea de sine a fiecărui profesor să fie salvarea sistemului nostru educațional, deci a copiilor noștri. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

milionar foto pixabay jpg
Un tânăr a devenit milionar la doar 24 de ani. Motivul pentru care a decis să se mute în Dubai: „Sunt un pește mic într-un iaz foarte mare”
Un tânără în vârstă de 24 de ani a dat lovitura în afaceri și a devenit milionar. Ben Grant este directorul general de la Learn Sales și se ocupă cu vânzări încă de la vârsta de 16 ani.
Olaf Scholz- Foto EPA-EFE
Cum apără Olaf Scholz decizia de a telefona la Kremlin. Tensiuni interne înaintea alegerilor anticipate în Germania
Cancelarul german Olaf Scholz a declarat că dialogul său la telefon cu Vladimir Putin de vineri nu aduce vreun indiciu cu privire la o schimbare în gândirea preşedintelui rus, dar şi-a apărat decizia criticată de a suna la Kremlin, relatează Reuters.
Mike Tyson și Jake Paul Foto X jfif
„Aproape am murit!” Mike Tyson, mesaj tulburător după meciul cu Jake Paul
La o zi după ce a fost învins pe ringul de box, Mike Tyson a a vorbit despre problemele sale de sănătate. El a mărturisit că a fost aproape de moarte în această vară. A avut 8 transfuzii de sânge și a slăbit 11 kilograme.
horoscop sanatate jpg
Horoscop luni, 18 noiembrie. O zodie are probleme de sănătate. Nativii care vor să fie răsfățați
Vești bune pentru mai multe zodii, iar un nativ are probleme de sănătate la început de săptămână. Lorina, astrologul Click!, a realizat predicțiile complete pentru toate cele 12 zodii, pentru ziua de 18 noiembrie.
CTP Facebook jpg
CTP, despre efectele propagării „trumpismului” în lume: „Încălzirea globală abia mai poate fi ținută sub linia roșie de 1,5 grade”
Cristian Tudor Popescu a făcut o retrospectivă a evenimentelor petrecute în jurul lumii de când Donald Trump a obținut al doilea mandat de președinte al Statelor Unite. Gazetarul susține că în timp ce „trumpismul” se propagă, încălzirea globală abia „mai poate fi ținută sub linia roșie”.
Mita doctor plic FOTO Shutterstock jpg
Pățaniile unor tineri care au refuzat să dea „atenții” și cadouri. „E evident că noi suntem ăia tâmpiți picați din cer în țara asta”
La mai bine de trei decenii de la Revoluție, unele obiceiuri mor greu, iar altele deloc. Au aflat-o pe pielea lor mai mulți tineri, unii aflați abia la început de drum pentru o carieră.
Imagine WhatsApp 2024 11 17 la 18 26 16 20d296ac jpg
Daniela Iliescu și Culiță Sterp s-au căsătorit în secret și vor deveni părinți pentru a doua oară. Ipostazele spectaculoase în care au apărut cei doi: „Nu creeed”
Vestea care a rupt gura târgului! Daniela Iliescu și Culiță Sterp s-au căsătorit în secret, departe de ochii curioșilor și nu numai. Cei doi urmează să devină părinți pentru a doua oară. Cuplul a dat vestea într-un mod ceva mai inedit...mai exact în cel mai nou videoclip al artistului.
ceas Titanic jpeg
A fost vândut ceasul dat căpitanului care a salvat 700 de oameni de pe Titanic! Suma este fabuloasă
Un ceas de buzunar din aur a fost vândut pentru suma record de 1,56 milioane de lire sterline. Acesta a aparținut căpitanului care a salvat peste 700 de pasageri de pe Titanic
CSM a doua infrangere din Liga Campionilor Foto   CSM București jpg
Handbal feminin: Campioana României, învinsă din nou de Ferencvaros
CSM Bucureşti a suferit o nouă înfrângere în fața echipei FTC-Rail Cargo Hungaria. Meciul s-a încheiat cu scorul de 31-28 (17-18), duminică, în Erd Arena, în Grupa A a Ligii Campionilor la handbal feminin.