⬆
şpaga
Şpagă, şpăguţă, tare eşti, mata, drăguţă
Ei, şi dacă înot contra curentului, ce? Da, ştiu că e la modă să spui că corupţia e naşpa, să dai în sistemul care e de vină, în statul inert şi inept, în politicienii de doi lei, în funcţionari puturoşi şi răuvoitori. Ştiu că de asta e România înapoiată, că altfel e o ţară fantastic de frumoasă şi bogată, pe unde umblă cîinii cu miere în coadă, iar covrigii curg pe rîuri de lapte.
Pentru tine, recunoştinţa mea!
Sînt student la medicină. Cadrul acestui interviu este reprezentat de nenumăratele titluri de presă care clatină entuziasmul meu la gîndul că voi fi medic: „Mercurialul şpăgii în spitale“, „Record de şpagă în judeţul...“ cutare, „Şpaga la doctori, cînd se va termina?“. Este aceasta o imagine reală a medicinei româneşti?
Şpaga & Me - poveşti personale cu acoperire internaţională
Încerc să îmi amintesc momentele în care am dat eu însămi şpagă – şi cum m-am simţit, dînd-o. Mă gîndesc că, în vreme ce e înălţător şi exemplar să nu iei şpagă, e taman pe dos să dai şpagă. Aşadar, ce îmi amintesc cel mai bine sînt momentele din comunismul tîrziu, cînd am dat şpagă.
www.piatadespaga.ro - interviu cu Codru VRABIE, preşedintele Asociaţiei EPAS
Lansat la sfîrşitul anului 2012, site-ul www.piatadespaga.ro este un proiect al Asociaţiei EPAS, un proiect menit – spun iniţiatorii – să reducă fenomenul şpăgii în România. Despre cum se poate face acest lucru şi despre efectele pe care site-ul le are deja în contextul social şi economic din ţara noastră, la numai un an de la lansare, am vorbit cu preşedintele Asociaţiei EPAS, Codru Vrabie.
Micile atenţii
Cu paşi grăbiţi, inima bătînd, mîini tremurînde şi capul golit de idei, ne aflăm în uriaşe magazine căutînd cadouri. Nu cunoaştem destinatarul, n-am stat niciodată de vorbă cu el, nu ne e iubit sau mamă şi nici măcar un duşman căruia vrem să-i facem o farsă. E pur şi simplu un necunoscut cu funcţie…
Meditaţiile – o formă de şpagă?
Deşi fenomenul şpăgii există în România la toate palierele, profesorul în calitate de şpăgar este, mai nou, ţinta numărul 1 a celor ce caută o explicaţie pentru decăderea standardelor etice în România. În încercarea de a nuanţa acest subiect, mă voi opri, în cele ce urmează, asupra meditaţiilor.
Şcoala premierilor şi a statului
Au fost necesare o tragedie aviatică şi o melodramă a zăpezii pentru a trage cortina peste comedia bufă, în nenumărate acte mass-media, dedicată „şpăgii din învăţămîntul românesc“. Doldora de generalizări pripite, de rechizitorii cinice, de predici moralizatoare ieftine, campaniile de presă au vizat-o doar aparent pe aşa-zisa învăţătoare Blîndu.
Numiţi-mă Miroiu!
Să-i spunem L. E blondă şi nu face corp organic cu substanţa balcanică a bancurilor despre ele. E profesoară de… poate de istorie. Ne cunoaştem de ani mulţi. Are o ingenuitate care ar putea înşela, părînd infantilitate. Dar în fiecare an, cînd susţinea concurs pentru titularizare, lua note peste 9,90. Uneori chiar 10.