Meditaţiile – o formă de şpagă?

Nadia PĂCURARI
Publicat în Dilema Veche nr. 523 din 20-26 februarie 2014
Meditaţiile – o formă de şpagă? jpeg

Deşi fenomenul şpăgii există în România la toate palierele, profesorul în calitate de şpăgar este, mai nou, ţinta numărul 1 a celor ce caută o explicaţie pentru decăderea standardelor etice în România. În încercarea de a nuanţa acest subiect, mă voi opri, în cele ce urmează, asupra meditaţiilor. Acestea iau două forme distincte, în sistemul de învăţămînt românesc: meditaţiile plătite, serviciu solicitat de către părinţi profesorilor pentru a veni în ajutorul copiilor cu (presupuse) dificultăţi în pregătirea lecţiilor sau a examenelor, şi orele suplimentare, pe care mulţi profesori dedicaţi le fac cu elevii lor de la clasă fără să primească nici un ban, adresîndu-se, pe de o parte, copiilor foarte buni, pentru dezvoltare şi perfecţionare, iar, pe de altă parte, copiilor cu dificultăţi, pentru recuperare. Un fenomen recent este programul after school, care le permite copiilor să rămînă la şcoală după ore, pentru a-şi face temele cu profesori plătiţi de către instituţia lor de învăţămînt. Acest program este susceptibil să elimine în timp meditaţiile în accepţiunea lor clasică; în acest moment însă, Ministerul Educaţiei discută posibilitatea desfiinţării lui, căci s-a identificat în el o sursă de corupţie pentru profesori.

Dar eu vreau să discut despre meditaţiile plătite, pe care opinia publică le încadrează, uneori prea uşor, la categoria „şpagă“. Nu trebuie uitat că profesorii români acceptă să ofere acest serviciu, în principal pentru a-şi suplimenta venitul prea modest. Meditaţiile sînt pentru ei un al doilea job, nedeclarat, la care îi forţează salariul insuficient, fie el unul de profesor debutant sau de profesor cu vechime în muncă. Menţionez că în alte ţări, precum Elveţia, unde salariul nu este o problemă, meditaţiile plătite de solicitant sînt organizate diferit, ele nefiind acoperite de către profesori, ci în principal de către studenţi. Pentru aceştia din urmă, meditaţiile sînt, pe de o parte, o sursă de venit pe durata studiilor, iar, pe de altă parte, o formă de a dobîndi experienţă pentru viitoarea profesie. Multe dintre meditaţii se desfăşoară în cadrul unor şcoli private sau asociaţii axate pe sprijinul şcolar. La una dintre principalele asociaţii de susţinere şcolară din Geneva lucrează chiar şi elevi de liceu (selectaţi dintre cei care au note foarte bune), în proporţie egală cu studenţii; elevii şi studenţii pot, ulterior, să îşi treacă această experienţă didactică în CV-ul profesional. În România însă, meditaţiile rămîn în principal activitatea profesorilor, pentru că venitul lor este insuficient. În loc să îşi dedice cît mai mult timp pregătirii orelor de la clasă, profesorul român este constrîns de venitul modest să dea meditaţii.

În ceea ce priveşte etica meditaţiilor, este adevărat că meditaţiile plătite, în special cu copiii de la propriile clase, pot fi uşor interpretate ca un gest lipsit de moralitate. Trebuie făcută însă distincţia între profesorii care nu predau suficient de bine la clasă, mizînd pe faptul că elevii le vor solicita meditaţii, şi profesorii care dau meditaţii strict la cererea părinţilor, în scopul dezvoltării cunoştinţelor copiilor. Problema de etică intervine în cazul primei categorii, cea a profesorilor care îşi condiţionează serviciul, care impun meditaţiile propriilor elevi, după care îi favorizează pe elevii respectivi la clasă. Împotriva acestora trebuie luată atitudine din partea părinţilor. Ei cer, de fapt, o şpagă mascată, pentru a se ocupa mai bine sau a da note mai mari elevilor proprii. Dacă este alegerea părinţilor să plătească meditaţii pentru a-i ajuta pe copii, nu este nici o problemă, însă a plăti meditaţii în vederea unui tratament preferenţial la clasă este un fenomen ce trebuie descurajat. Cei care dau şpaga sînt la fel de vinovaţi ca şi cei care o primesc, iar soluţia pentru un sistem corect trebuie să vină de la ambii parteneri ai actului educaţional – profesori şi părinţi. Rămîne detaliul, deloc de neglijat, al evaziunii fiscale pe care meditaţiile la negru o comit. Dar eu cred că într-o ţară în care evaziunea fiscală şi economia la negru au ratele enorme ale României, nu profesorii meditatori sînt, bieţii de ei, principalii vinovaţi. 

Nadia Păcurari este profesoară.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.