Micile atenţii

Diana NEAGU
Publicat în Dilema Veche nr. 523 din 20-26 februarie 2014
Micile atenţii jpeg

Cu paşi grăbiţi, inima bătînd, mîini tremurînde şi capul golit de idei, ne aflăm în uriaşe magazine căutînd cadouri. Nu cunoaştem destinatarul, n-am stat niciodată de vorbă cu el, nu ne e iubit sau mamă şi nici măcar un duşman căruia vrem să-i facem o farsă. E pur şi simplu un necunoscut cu funcţie… De unde şi cum a ajuns omul să ofere cadouri, în schimbul unor servicii?

Pentru început, trebuie precizat că nu există o echivalenţă în lumea animalelor: lupul nu-i duce leului o oaie pentru a fi lăsat să fie adjunct în regatul animalelor (nici măcar în fabule), vulpoiul nu-i îndeasă borcane cu miere în bîrlog ursului pentru un culcuş mai primitor, nici măcar şiretenia şarpelui nu implică o astfel de „alunecare“ pe lîngă cineva mai mare… Trebuie să fie deci un fenomen tipic uman, deşi, de-a lungul istoriei, însăşi divinitatea a fost implicată, vrînd-nevrînd, în astfel de activităţi.

Omul a folosit jertfa pe post de şpagă pentru zei. Înainte de a vă revolta de această afirmaţie, gîndiţi-vă totuşi la definiţie: a oferi bunuri materiale în schimbul unor încălcări ale obligaţiilor de serviciu sau pentru a şi le îndeplini mai conştiincios. Mai conştiincios? Cu alte cuvinte, zeii nu ar auzi rugăminţile supuşilor lor şi nu ar fi suficient de „conştiincioşi“ fără un viţel, două oi, o pereche de porumbei, pisici, prizonieri de război, fecioare frumoase? Nu, ei ar avea nevoie, după mintea umană, de această motivaţie crescută pentru a oferi milă şi îndurare, o recoltă mai bogată, pace între popoare, sau, dimpotrivă, un război cîştigat de partea care a oferit jertfa mai substanţială.

Se observă cum ontogenetic omul s-a obişnuit să-şi rezolve problemele cumpărînd servicii care nu sînt puse spre vînzare. Din păcate, nu am competenţele şi spaţiul necesar să intru aici în detalii istorice şi culturale, asupra perpetuării acestui obicei şi al prezenţei sale, chiar şi etimologic (şpagă, bacşiş) mai mult în Est, decît în Vest. Din cauza – pe bună dreptate – a condamnării mediatice a fenomenului luării de mită din ultimul timp, aş continua să mă refer la naivitatea şi chiar ingenuitatea simpatică şi îngrijorătoare a actorilor „microşpăgilor“.

Tipul de „atenţii“ – ca să le spunem aşa – pot să includă următoarele, în ordine aleatorie: brînză, peşte proaspăt, struguri, vin de casă, lanţuri de argint, aur, aur alb, cercei, parfumuri, set de bijuterii, cognac, cafea, bomboane din Franţa, bani cu felicitare în plic, rimel, ruj, lipgloss, flori la ghiveci, eşarfă, o căciulă împletită, lumînare de Crăciun, beţişoare parfumate. Ar fi nedrept să le numim pe toate ilegale sau imorale. Linia între aceste semne ale mulţumirii şi aprecierii sincere şi subtila manipulare în direcţia dorită este însă extrem de fină...

O categorie aparte o formează, de asemenea, cu specific cultural, protocolul. Acesta este o regulă nescrisă ce se desfăşoară în funcţie de înaintarea în ierarhie (de la definitivat la doctorat): se începe cu sărăţele, cafea şi fursecuri, se continuă cu tarte cu fructe şi ecleruri, iar la ultimul nivel se ajunge la salam de Sibiu, brînzeturi internaţionale şi o copioasă masă la restaurant, plus pentru onorabila comisie – cîteva dintre cele mai valoroase de mai sus.

După cum se poate observa, mijloacele prin care se realizează aceste insistenţe sînt multiple şi diverse. Însă unul singur este dat celor iniţiaţi, celor fini şi subtili: gestul buzunarului. Dacă în momentul în care cumperi un cadou, mintea poate să îţi fie împrăştiată, la acest nivel este nevoie de o mare agerime şi ascuţime a privirii în jur, o concentrare aproape hipnotică la ceea ce urmează să faci. Braţul se lungeşte, zîmbetul se subînţelege, plicul este de mult pregătit: cu o repezeală aproape imperceptibilă, ofranda se strecoară în halat, sutană sau şorţ. Fascinantă potrivire între mîna repezită şi lărgimea buzunarului: niciodată nu s-a pomenit ca plicul să cadă sau buzunarul să fie prea mic sau rupt: aviz amatorilor care îşi cumpără sacourile cu buzunare false!

Dacă aţi zîmbit sau v-aţi încruntat nedumeriţi, dacă v-aţi recunoscut sau aţi dat din umeri înseamnă că la următorul gest, oricît de mic, pe care doriţi să îl faceţi, faţă de acel necunoscut cu funcţie, sau din postura de necunoscut cu funcţie, vă veţi întreba: Îl respect pe acesta? Îl înjosesc? Ce urmăresc? Ne facem doar meseria? Nu se poate şi altfel? De ce doresc să mă ascund totuşi? Ce se aude în depărtare – un sunet uşor, suav, aproape gîtuit? E oare glasul conştiinţei mele?

Diana Neagu este psiholog la Transylvania College, Cluj-Napoca.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.