„Sînt trei lucruri pe care o femeie respectabilă nu trebuie să le facă în public: să fumeze, să danseze tango și să poarte Shalimar“ – se spunea în 1925, cînd casa Guer-lain a lansat unul dintre cele mai longevive parfumuri din istoria parfumeriei mondiale. Shalimar-ul era considerat a fi un parfum frivol pentru obrazele fine, pentru că era un parfum oriental, iar aromele de mosc, santal sau tămîie erau apreciate a fi prea îndrăznețe și mult prea senzuale pentru a fi purtate de o doamnă respecta
Oscar Wilde – Ca scriitor, Oscar Wilde este, cu siguranță, un nume reprezentativ al epocii victoriene. Ca om, însă, cu siguranță nu – fiind un critic vehement al normelor sociale ale perioadei. Într-un timp al conservatorismului moral, Wilde se comporta extrem de frivol, încălcînd ostentativ orice cod al „bunelor“ maniere. Nu doar că purta cele mai excentrice costumații în public, dar cînd se plimba pe stradă, o făcea în compania unui homar pe care îl ținea în lesă. Toate îi erau însă acceptate,
Cred că, în partea ei luminoasă, frivolitatea are o aură pozitivă. O leg, în mintea mea, de petreceri, de divertisment, de hedonism. Aș spune că e definită de o anumită doză de superficialitate, dar pe care eu o văd manifestată doar în relațiile interumane. Dar frivolitatea nu e sinonimă întru totul cu superficialitatea – nu poți spune, de exemplu, despre cineva care face o treabă de mîntuială că e frivol. Pe de altă parte, frivolitatea, în funcție de contextul în care o întîlnim, poate avea și
Deși mentalitatea în ceea ce privește comunitatea LGBT s-a schimbat în România, cei care sînt în măsură să facă o reală schimbare, prin legi care să aducă normalitatea la ordinea zilei, par surzi la ecourile venite din societate, preferînd să rămînă încremeniți pe raftul prăfuit al prejudecăților.
La polul total opus, într-un restaurant de lux din centrul Bucureștiului, după ce am așteptat îndelung pentru orice – meniu, drink, scrumieră, mîncare, nota de plată –, am avut neplăcuta surpriză să vedem nu doar că bacșișul fusese inclus, fă
Victor Ponta își construiește o imagine de nostim-dezinvolt. Într-una dintre cele mai recente postări, un selfie alături de Tomac, Barna și Orban, scrie, chipurile la mișto, „Toți vor să se pozeze cu Liderul Opoziției”. De la recentul succes pe ca
Nici Carmen Dan, Ministrul de Interne, nu are de gînd să-și dea demisia. Răspunzîndu-i președintelui Iohannis, doamna Dan a declarat că va pleca doar dacă... i-o va cere, bineînțeles, tot Partidul.
„Votez cu ăștia pentru că așa m-am obișnuit” sau „nu merg la vot, pentru că n-am cu cine să votez” sînt două extreme care periclitează, în egală măsură, sistemul democratic pentru că denot
Nu este oare „modestul“ acel om la locul lui, care nu va pretinde niciodată că e mai bun decît e în realitate și care nu își va aroga merite pe care nu le are? A fi modest nu înseamnă, pînă la urmă, a avea bun-simț?
Mă consider mai degrabă un actor care își respectă meseria și care a avut noroc să fie la momentul potrivit la locul potrivit și să ajungă într-un serial iubit de oameni. Căci Las Fierbinți este cel mai bun produs de televiziune, de atîta timp,
Mîndria pe care o simțim cînd ducem la bun sfîrșit o sarcină dificilă sau cînd ajungem să ne dezvoltăm o anumită capacitate este un puternic motor evolutiv. „Dacă intenționați să investiți timpul pentru a vă cultiva o anumită abilitate, ar fi bine să cunoașteți și să cultivați acel tip de abilitate pe care alte persoane din jurul vostru îl vor aprecia“, a declarat aceasta. Iar una dintre modalitățile de a ne face cunoscută acea abilitate în dezvoltarea căreia am investit este mîndria.
Acum ceva vreme, un amic m-a întrebat dacă îmi iubesc orașul. Brusc și într-un mod pueril infatuat, am răspuns un „da” cu majusculă. Spre norocul meu, amicul nu m-a luat la bani mărunți, cum ar face-o de obicei cînd i se trîntesc asemenea răspunsuri categorice. Dacă ar fi făcut-o, aș fi dat în bîlbîială și aș fi adus, doar ca să nu ies șifonata din discuție,
Gestul Gabrielei Firea – de a dona timp de trei luni, 10% din salariul său pentru reconstrucția Catedralei Notre-Dame – a reușit să pună în taler problemele interne și cele externe. Prin această ieșire la rampă, total neavenită, ostentativă și
De mici sîntem învățați să facem bine. Să-i ajutăm pe cei din jurul nostru și să fim generoși. Și am făcut-o, pentru că, nu-i așa, logica unei bune comunități se bazează pe facerea de bine.
Ar trebui să vorbim despre educație, ca ramură a culturii, dar termenul „cultură“ îl definim confuz. Cultura echivalează cu gradul de cunoaștere a unui domeniu artistic, economic sau politic, accesul la nivelul superior arborescenței domeniil
Spunem că nu sîntem rasiști, căci, nu-i așa, sîntem o nație de oameni toleranți, dar comentăm cu furie plină de venin rasist un articol de bun-simț care pune just problema acelei „furtuni în pahar” iscate în seara Premiilor Gopo. Spunem că nu avem nimic cu pers
Dacă sînteți ortodocși, heterosexuali și naționaliști, se pare că ați tras lozul cel mare, căci dețineți toate calitățile „românului perfect” și faceți parte dintr-o castă superioară, ceea ce vă face intangibili în fața prejudecăților majoritare. Asta dacă aveți, bine
Soldaţii m-au văzut şi m-au împresurat bătînd din palme. Ca atunci cînd prinzi un animal. M-au luat cu ei. Violurile se ţineau lanţ. Cînd nu mă violau, le făceam mîncare sau le spălam hainele. Abia cînd am rămas însărcinată m-au lăsat să p
Mitocănia care, în societatea noastră, a ajuns la rang de cucoană mare. Nu ne place să vedem cum țopenia și bădărănia se țin de mînă la cele mai înalte niveluri. Cîrtim, cînd ironic, cînd vehement contra nesimțirii, tînjind după o societate în c
Oamenii mari nu se urcă pe soclu, căci n-au nici cea mai mică nevoie de el. Oamenii mari nu zboară peste capetele noastre, ci umblă printre noi, ne zîmbesc cu naturalețe, ne întind mîna și ne ajută să avem încredere în noi prin validarea pe care ne-o oferă cu generozitate. Oamenii mari nu se consideră niciodată mari. Deși ne depășesc cu mult. Iar B. Elvin a fost un om mare.
A spune că ești lipsit de deontologie pentru că ești sărac mi se pare o simplificare îngrozitoare. Se vede clar scăderea calității cauzată de lipsa banilor. Dar, dincolo de asta, există o scădere a calității cauzată de lipsa eticii interne. Cînd leg două
În termeni biologici, meteo-dependența are de a face cu bioritmurile, care sînt legate și de mediul înconjurător, de alternanța zi-noapte, de felul cum creierul nostru reacționează, funcționează și se activează la lumină și la întuneric. Nopțile prelungite
Nu sînt suficienți de mulți copii care să susțină, în timp, populația existentă. Pe de altă parte, rata fertilității în Africa și Asia continuă să crească (în medie, o femeie din Nigeria are 7 copii).
Există, ce e drept, o metodă de exorcizare. Simplă și destul de la îndemîna oricui. Proverbiala învățare din greșeli. Cînd comiți un pocinog, n-ai decît să-ți ceri iertare și să înveți cum să te ferești de un altul, în viitor.
Guvernul Dăncilă vrea să publice un volum editorial al realizărilor sale în anul 2018. Căci pare că nu mai e suficient să dea un raport sau să facă o statistică. Ci să facă un „volum”. Cu bani publici.
Poți descoperi un om din poveștile pe care ți le spune? Poate că nu cu desăvîrșire, dar cu siguranță poți căpăta o imagine a culorilor prin care vede el viața. Și, cu siguranță, ascultînd poveștile altora, te vei îmbogăți cu nuanțe pe care, probabil, altfel nici nu le-ai fi observat.
Mi-am salutat florăreasa din colțul blocului și i-am povestit amicului de ce a refuzat aceasta, vara trecută, să-mi vîndă flori: „E caniculă zilele astea, o să-ți moară imediat, îți dau cînd se mai domolește vipia“.
O iluzie pe care ne place s-o avem din cauza situației dezastruoase în care se află azi educația: pornind de la salarii nemotivante pentru a mai fi cu adevărat dascăl (excepțiile find rara avis), ajungînd la nenumăratele reforme făcute pe genun
România nu are probleme psihologice mai mari decît SUA sau alte țări ale spațiului vestic. Are însă o insatisfacție existențială exprimată prin dominanța emoțiilor negative și a unui nivel mai scăzut de fericire în raport cu țările vestice. Cred că această neliniște/insatisfacție derivă din multiplele discrepanțe cu care avem de-a face. În primul rînd, avem discrepanța dintre cum sîntem și cum credem că sîntem. Apoi, avem o stimă de sine negativă pe care, în loc să o înfruntăm și să
Deși nu vorbeam cu Moșul și nici nu-i scriam scrisori, eu știam că el vrea să-mi fac curat în cameră și să învăț bine, iar el știa ce păpușă îmi doresc. Tocmai de aceea, cînd, la școală, tovarășa ne-a spus că Moș
Un adolescent se apucă de fumat pentru a face o declarație de statut social, de autonomie. Dobîndirea unui control într-o luptă de putere între el și părinte. Uneori, unii părinți, care sînt mai intuitivi, anulează această luptă – dacă fumezi doar c
Am ajuns să rîdem de feminism, să facem miștouri de MeToo, să blamăm corectitudinea politică tocmai din cauza extremismelor absurde în care acestea au căzut. Dar este doar vina înf
„Cine v-a lucrat, doamnă, înainte? Că habar n-a avut ce-a făcut.” – invocînd nepriceperea altora ca un soi de clauză care anulează din start eventualele pretențiile pe care le-ai putea avea de la el: adică să-și facă treaba bine. Dacă nu
Este o mîndrie falsă, pe care ți-o cioplești de unul singur sub chip de idol construit după propriul chip și asemănare la care, închinîndu-te, te închini, de fapt, la tine însuți. Și știm cu toții expresia pur românească cu prostul și fudulul.
Dacă la 1 ianuarie 2007 eram mîndri că sîntem cetățeni europeni în acte, în preajma referendumului din octombrie, sprijindu-se de isteria provocată de discuții despre „identitate” și „valori” mai mulți lideri PSD au început discursurile naționaliste și antieuropene.
Imaginea „femeii de casă” este unul dintre cele mai folosite stereotipuri de gen. Stereotipurile de gen se fac simțite în forță și cînd vine vorba de locul de muncă (diferențele salariale dintre bărbați și femei) sau siguranță (realitatea violenței în familie – să nu uităm acea statistică halucinantă conform căreia 55% dintre români
A fenta însă drumul greu, oferind „mici atenții” sau susținere către cel care te poate „rezolva”, nu face decît să întrețină lipsa de profesionalism și să faciliteze ascensiunea unor incapabili în posturi de conducere
N-am înțeles niciodată sintagmele de genul „propaganda homosexuală“. Cînd, acum cîteva luni, un grup de oameni a protestat în fața Ministerului Culturii, cu lozinci precum „Opriti propaganda homosexuală în Muzeul Țăranului Român“, sau „Nu împingeți tinerii spre homosexualitate!“, mi am pus întrebarea dacă oamenii aceia făceau diferența între propagandă și promovare.
„Ne putem aștepta, în perioada următoare, ca ea să reapară sub alte forme, care nu au nici o legătură cu homosexualii, ci cu alte categorii minoritare. Și de aceea cred că este o temă care în continuare rămîne foarte periculoasă și care trebuie urmărită.“
Ploșnițele ar putea la fel de bine să se organizeze într-un partid. Chiar dacă sînt niște gîndaci dăunători, în timp și în mod bizar, mulți români s-ar obișnui cu prezența lor. Și ar vota cu ploșnița în virtutea acestei obișnuințe.
Peste 200 de copii. Și chiar dacă personalul ar fi fost suficient și bine calificat, sau extrem de bine calificat (căci aici avem încă o mare problemă în sistem), nu poți spune că viața alături de alți 200 de copii are ceva în comun cu atmosfera dintr-o familie.“
Dacă oponentul pune punctul pe i, o întorci ca la Ploiești și dai un citat. Dacă oponentul pune o întrebare directă, răspunzi, șmecherește, cu altă întrebare, preferînd dezbaterii un rol de scandalagiu.
În logica lor cred că și Caragiale ar trebui interzis pentru replica perversă: „Zoe, fii bărbată.” Reacțiile celor de la Coaliția pentru Familie au atins toate notele. De la nervozitate, aruncîndu-se blamul pe umerii partidului de guvernămînt, care n-a organizat îndeajuns de bine referendumul, sau pe ai celor care l-au boicotat, ajungîndu-se chiar
Rezist Zürich este, pînă la urmă, o portavoce a celor care își iubesc țara. Autoritățile elvețiene n-au rămas indiferente la eforturile asociației. „Cînd lucrurile s-au mai liniștit, ne-au invitat în Parlamentul Elveției – invitație pe care o delegație a Rezist Zürich a onorat-o pe 28 august. Între timp însă, participaserăm la mitingul diasporei din București
României îi e frică de schimbare. O apucă damblaua de frică să nu-și piardă tradițiile. Ce nevoie are ea de modernizare? Dacă pică tavanul? Dacă pereții crapă și mai mult și se duce naibii toată șandramaua?
Grupurile de crimă organizată au consecințe profunde asupra economiei, căci pe lîngă costurile sociale și psihologice evidente, rata crescută a criminalității și activitățile ilicite distrug o parte din stocul de capital social și uman, a cărui alocare poate fi denaturată
Dacă aveai corigenți, trebuia, ca profesor, să faci un „raport de justificare”, prin care să spui care au fost cauzele care au dus la această „nereușită” – căci vina aparținea în exclusivitate profesorului; dacă școala depășea un anumit număr de corigenți pe an, profesorii erau sancționați cu tăiere din salariu. În aceste condiții, bineînțeles, toată lumea lua Bac-ul pe vremea lui Ceaușescu.
Pentru București zarurile au fost deja aruncate, iar Capitala se preface în zadar, în ciuda festivismelor, că este un oraș „aproape” european. În fapt, nu este decît un oraș care devine din ce în ce mai neprietenos, mai murdar, mai ponosit.
