Partidul ploșnițelor

22 octombrie 2018
Săritul la jugulară jpeg

România suferă, de ani buni, de o invazie de ploșnițe. Gîndacii ăia nesuferiți, extrem de agasanți și incredibil de rezistenți. Dacă vrei să fii om cu ei și îi alungi din casă, trimițîndu-i în habitatul lor natural, unde n-ar deranja pe nimeni, zboară de cîteva ori prin fața pervazului, cît să-ți dea impresia că ai scăpat de ei, după care îți aterizează din nou în apartament. Dacă, exasperat de prezența lor, îi pocnești cu papucul, lasă în urmă un iz răutăcios, ca un soi de avertizare: „Ne vom întoarce.”

Și chiar se întorc, părînd că, dacă pică unu, alți zece îi iau locul. Toți cu aceeași indolență și nepăsare față de liniștea ta.

Deși existau dintotdeauna, la început ploșnițele păreau totuși mai discrete. Văzînd însă că nimic nu le poate veni de hac, au prins tupeu. Așa că au venit în forță și au ocupat Bucureștiul.

Azi, dacă deschizi televizorul, hop, apare ploșnița. Dacă încerci s-o ignori și să citești ceva, bîzîitul ei te bîntuie. Atacă și pe lumină, și pe întuneric. Și cînd te culci, tot știi că este acolo, cu tine, în casa și în viața ta.

Chiar dacă nu sînt extrem de inteligente, ploșnițele compensează prin număr și prin carapacea groasă care le protejează contra loviturilor. Nici papucul nu este întotdeauna eficient, pentru că scutul care le apără este mult prea solid. În plus, au și o protecție suplimentară: chiar dacă oamenii se tot plîng de prezența lor, autoritățile, care ar putea interveni, ridică nepăsătoare din umeri: n-au ce să le facă.

Mă gîndesc că ploșnițele ar putea la fel de bine să se organizeze într-un partid. Chiar dacă sînt niște gîndaci dăunători, în timp și în mod bizar, mulți români s-ar obișnui cu prezența lor. Și ar vota cu ploșnița în virtutea acestei obișnuințe. Bineînțeles, ca să intre în politică, ploșnița ar trebui să-și pună masca unei fețe umane. Să-și lase, de pildă, mustață, să-și tapeze părul și, musai, să încerce să vorbească limba română. Nu contează că ar vorbi stîlcit, alegătorii ar trece asta cu vederea. La fel cum ar trece cu vederea faptul că nu e vorba despre niște politicieni, ci despre niște ploșnițe. Asta e puterea obișnuinței. Și, gîndindu-ne la mecanismele fantastice de apărare pe care creierul le dezvoltă în noi, n-am putea, nu-i așa, să ne obișnuim cu ceva care ne face rău. Așa că am începe să luăm apărarea, orbește, unor gîndaci. Partidul Ploșnițelor ar putea ajunge să conducă România.

Desigur, vor fi și protestatari. Se vor face mitinguri masive. Se va încerca contracararea acestei hipnoze în masă. Vor fi oameni care se vor revolta contra Partidului Ploșnițelor, cerînd o nouă clasă politică, revendicînd o societate fără ploșnițe în funcțiile publice. Din păcate, le-ar fi foarte greu să mai schimbe o mentalitate majoritară, conform căreia normalitatea va aparține, deja, unei vieți guvernate de ploșnițe.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.