Toți idolii noștri, de la Simone de Beauvoir la Valerie Solanas

Publicat în Dilema Veche nr. 785 din 7-13 martie 2019
Toți idolii noștri, de la Simone de Beauvoir la Valerie Solanas jpeg

În China antică, femeile erau considerate inferioare bărbaţilor. Fiica trebuia să dea ascultare tatălui, soţia, soţului, iar văduva, fiului. Femeile erau obligate să poarte saboţi extrem de mici, care le deformau picioarele, o metodă prin care erau forțate să nu poată merge prea mult în afara casei. Saboţii au fost interzişi la începutul anilor 1900.

În Sudan, femeile sînt arestate dacă poartă pantaloni. În Uganda, legea interzicea ca o femeie să poarte fustă scurtă. Dacă o făcea, bărbații o puteau umili în public. În Kazahstan este interzis să porţi chiloţi de dantelă. În unele state din SUA, femeile n-au voie să poarte colanţi. În India, femeile sînt sfătuite să nu poarte blugi sau să vorbească la telefon, dacă nu vor să fie violate. În Botswana nu poţi face avort decît dacă dovedeşti printr-un proces, în faţa judecătorului, că e vorba despre incest sau viol. În multe dintre ţările în curs de dezvoltare, avortul e interzis. În multe dintre ţările deja dezvoltate, avortul e interzis.

În 1949 apare volumul Simonei de Beauvoir Al doilea sex (Le Deuxième sexe), o primă lucrare de referință a tematicii feminismului – referindu-se la condițiile sociale și psihologice de inferioritate la care femeia e constrînsă. Lucrarea este considerată a fi textul fondator al feminismului contemporan.

În 1951, Van Heusen, firmă de îmbrăcăminte exclusiv masculină, punea pe afiş un bărbat îmbrăcat la patru ace, cu cravată şi în costum, servit la pat, în patru labe, de soţie: „Arată-i că e o lume a bărbaţilor“. În 1952, imaginea berii Schlitz apare lîngă o nevastă în lacrimi, speriată că a ars mîncarea: „Nu-ţi face griji, iubito“, îi spune soţul, „tot e bine că n-ai ars berea.“ În 1953, Alcoa inventează sticla de ketchup pe care „pînă şi o femeie este în stare s-o deschidă“.

În 1967, Valerie Solanas publică SCUM Manifesto (Society for Cutting Up Men), un manifest care radicalizează feminismul, prin idei de genul: „Bărbații au distrus lumea și este datoria femeilor să preia conducerea“. Solanas propune înființarea unei organizații care să răstoarne sistemele create de bărbați și chiar să elimine sexul masculin. Textul nu a fost băgat în seamă pînă în momentul cînd Solanas, bănuindu-l pe Andy Warhol că i-ar fi furat ideea unei piese de teatru, l-a împușcat.

În 2019, cînd vorbim despre feminism, o doctrină menită de fapt să apere drepturile femeilor, egalitatea de șanse și o viață neîngrădită de cutume și prejudecăți, avem din ce în ce mai mult tendința de a ne raporta, în primul rînd, la extremismele de tipul Solanas, și nu la structura rațională propusă de Beauvoir, ignorînd realele probleme cu care femeile din întreaga lume încă se confruntă. Dacă, în esență, feminismul ar trebui să protejeze libertatea femeilor de a alege cum vor să trăiască, extremismul aruncă în derizoriu fondul, impunînd o dictatură ideologică.

Femeia n-ar trebui să fie un teren de război. Să fie încadrată unor tipare. N-ar trebui să fie judecată dacă vrea să se mărite sau nu. Dacă vrea copii sau nu. Dacă vrea să fie casnică sau femeie de carieră. Înainte să ne cocoțăm pe soclul unor convingeri greșite prin care să stipulăm statutul unei femei în societatea de azi, să nu uităm de tragediile reale. Căci pînă la urmă nu e vorba dacă te epilezi sau nu pe picioare, ci despre demnitate, despre viață și moarte.

Poveștile de mai jos sînt reale. Unele personaje nu mai sînt în viață, dar vocile lor, care au rămas consemnate, în articole de ziare sau în rapoarte (Amnesty Internațional sau United Nations Population Found), trebuie încă auzite. Mai ales cînd credem că știm cu ce se mănîncă feminismul.

India

Mă numesc Koma și trăiesc în India, în Rajahstan. Aveam 16 ani și nu era zi să nu mă duc la școală. Dar familia m-a forțat să renunț la studii și să mă mărit. Trebuia s-o fac, pentru că părinții mă dăduseră la schimb pentru fata cu care fratele meu mai mare urma să se căsătorească. În comunitatea mea, asemenea căsătorii, în care fetele sînt schimbate în familii, se numesc „atta-satta“. Singura mea speranță era ca soțul meu să mă lase să continui studiile, dar am rămas însărcinată la 17 ani și am născut o fetiță. De atunci, abia am permisiunea să ies puțin din casă. Îmi iubesc fetița, deși sînt blamată pentru că nu am născut un băiat. Uneori, cînd rămîn singură în casă, mai citesc din vechile manuale, îmi țin copilul în brațe și plîng.

Bosnia

Sînt o femeie din Bosnia. Este 1993. Este război. Doi bărbaţi năvălesc în toiul nopţii în casă. Poartă uniforme militare. Îl imobilizează pe soţul meu, iar pe mine mă pun să mă dezbrac. Stau în faţa lor în pielea goală, în timp ce copilul plînge. Unul se apropie de mine. Miroase a alcool şi a ţigări. Eu tremur. Mi-e frică şi mi-e frig. Dar încerc să zîmbesc ca să-mi liniştesc copilul. Încerc să nu plîng şi să vorbesc calm ca să-mi liniştesc copilul. Mi-e teamă că, dacă continuă să plîngă, or să mi-l omoare. Mă violează, pe rînd, spunînd că, dacă tot nu sînt în stare să le dau informaţii bune, măcar asta să fac. Soţul meu începe să urle. Îi spun şi lui că nu-i nimic, pentru că nu vreau să plîngă copilul. Soldaţii pleacă, îmi consolez soţul care plînge pe duşumea. Îi repet obsesiv: am scăpat cu viaţă! După cîteva luni, soţul ne-a părăsit. Pe mine şi pe copil. A spus că e prea mult pentru el, că nu poate îndura toată tragedia.

Pînă în iulie 2009, Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie a judecat doar 18 cazuri de viol. Raportate au fost peste 50.000.

Africa

Aveam 15 ani. Într-o zi m-am dus să scot apă din fîntînă. Cînd m-am întors, satul meu era în flăcări. Soldaţii m-au văzut şi m-au împresurat bătînd din palme. Ca atunci cînd prinzi un animal. M-au luat cu ei. Violurile se ţineau lanţ. Cînd nu mă violau, le făceam mîncare sau le spălam hainele. Abia cînd am rămas însărcinată m-au lăsat să plec. Dar nu mai aveam unde să mă duc. Am născut pe un cîmp, la fel ca un animal. La noi violurile nu există. Şi cînd nu există, n-ai cui să le raportezi.

Pakistan

Mă numeam Zeenat. Aveam 18 ani şi trăiam în Lahore, în Pakistan. La 18 ani m-am măritat în secret cu băiatul pe care îl iubeam, dar pe care familia mea nu-l dorea. Pe 8 iunie 2016, mama mea m-a găsit, m-a tîrît pînă acasă, m-a bătut și m-a strîns de gît pînă aproape m-a sufocat. Apoi a turnat o canistră de benzină peste mine și mi-a dat foc. Apoi a urlat de la fereastră, în timp ce flăcările mă transformau în scrum: „Mi-am omorît fata! Mi-am salvat onoarea! Nu mă va mai face niciodată de rușine“.

Irlanda

Mă numeam Savita Halappanavar. M-am născut în Bagalkot, în India, pe 29 septembrie 1981. După liceu, am urmat o facultate de medicină. Munceam din greu, dar mă şi distram. Eram o foarte bună dansatoare și, într-o seară, am dansat cu cel mai frumos bărbat din lume. El era alesul meu şi avea să-mi devină soţ. Nunta a fost una de poveste, cu sute de invitaţi. După nuntă, însă, cînd ne-am început viaţa de cuplu şi urma să mă angajez, cu toate că eram o foarte bună dentistă, mă căsătorisem, iar în India, femeile măritate nu prea sînt angajate. Pentru că se crede că o femeie măritată trebuie să aibă grijă de soţ şi de copii, nu să aibă carieră. Soţul meu ştia cît de important era pentru mine să muncesc. Şi ştia care e condiţia unei femei măritate în India. Aşa că ne-am mutat în Irlanda, în vara anului 2008. Pînă să-mi iau licenţa de dentist, pentru a profesa în noua mea ţară, eram voluntară la cîteva asociaţii pentru copii cu dizabilităţi. Îmi doream să am și eu un copil, iar în iulie 2012 am rămas însărcinată. Totul era perfect. M-am înregistrat la un doctor ginecolog, dr. Atsbury. Puțin înainte să nasc, au apărut însă complicațiile. Cu toate că doctorul mă asigura că totul e în ordine, durerea devenise insuportabilă. Era ca şi cum cineva împlîntase în mine un pumnal înroşit în foc. Am ajuns la spital. Simţeam că îmi pierd cunoştinţa. Mai ţin minte doar că doctorul, confirmînd complicaţiile severe, a spus că, din păcate, copilul se va naşte mort. Soţul meu l-a întrebat atunci de ce nu face operația, să-l scoată înainte de termen, de ce mă lasă să mă chinui? Răspunsul a fost că, din păcate, trebuie să aşteptăm. Ori nasc, ori copilul va trebui să moară în pîntecele meu. Legea din Irlanda împiedica intervenţia medicală dacă inima copilului încă bate – avortul fiind interzis. În zori am făcut septicemie şi am murit. Aveam 31 de ani cînd legea lumii civilizate m-a omorît.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

camasialtita
Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”
Ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova.
nava de croaziera Viking Polaris Foto AFP jpg
O americancă a fost ucisă la bordul unui vas de croazieră, după ce vaporul a fost lovit de un val răzleț
O turistă a fost ucisă și alți patru pasageri au fost răniți după ce un un val răzleț (de tip rogue, n.r.) a lovit un vas de croazieră cu destinația Antarctica, a anunțat compania de turism Viking.
vin fiert shutterstock 1207175692 jpg
Rețeta unui delicios vin fiert, cea mai populară băutură iarna. Ingrediente care îl fac senzațional
Băut în cantități moderate, vinul roșu se transformă în leac natural. Iarna, consumat fiert, acționează eficient împotriva răcelilor datorită resveratrolului, o substanță care are proprietăţi inflamatorii.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.