„Cînd ai baza unei culturi de bună calitate, toată lumea va trăi mai bine“ – interviu cu dirijorul Cristian LUPEȘ

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
„Cînd ai baza unei culturi de bună calitate, toată lumea va trăi mai bine“ – interviu cu dirijorul Cristian LUPEȘ jpeg

Facem un sacrilegiu dacă vorbim, azi, în acest context social românesc, inflamat din toate direcțiile la nivel politic, despre educația muzicală?

Ar trebui să vorbim despre educație, ca ramură a culturii, dar termenul „cultură“ îl definim confuz. Cultura echivalează cu gradul de cunoaștere a unui domeniu artistic, economic sau politic, accesul la nivelul superior arborescenței domeniilor sociale prin fuziunea informațiilor pe care le acumulăm din școală, mediu social în urma politicilor culturale amputate la noi – cum observă Ioana Tamaș si Raluca Pop, al căror discurs mă mobilizează. De ce ne „cultivăm“ în sala de clasă, dacă în afara ei trăiesc în showbiz? Ne raportăm la emisiunile TV, care caută talente muzicale cu jurați care nu știu nici măcar notele.

Profesorii au o misiune ingrată, muzica, desenul și sportul fiind considerate materii „minore“ la care elevii „trebuie“ să aibă note mari, ignorîndu-se faptul că muzica sprijină dezvoltarea proceselor cognitive logice. Teoriile abstracte, servite copiilor, îi îndepărtează de la esență: muzica e un fenomen emoțional în primă fază și, gradual, se încarcă estetic și intelectual.

În afara școlii, lucrurile stau și mai rău. Nu toți părinții își duc copiii la spectacole, motiv pentru care ar trebui să existe proiecte care să faciliteze accesul la artă, dincolo de comercial. Din păcate, autoritățile locale preferă să investească cei 2% (obligatoriu de investit în cultură) în Festivalul berii, al verii, al… pierderii vremii, servindu-ne o tavă unsuroasă de mititei, manele, bere, pseudo-folclor sovietic și mult fum. Banul public e investit cu seninătate și senilitate în show-urile indivizilor care vînd bilete la kitsch-uri de Crăciun la Sala Palatului. Managerii de instituții publice consideră că activitățile educaționale sînt obligatorii, dar de mîna a doua. Imaginăm masa copiilor pregătită din resturi, doar adulții avînd dreptul la gastronomii sofisticate. În paralel, organizațiile culturale din Europa și SUA investesc în spectacole de calitate pentru copii, înțelegînd că astfel îi vor avea plătitori de bilete peste cîțiva ani.

Acum cîțiva ani ați avut inițiativa creării unei stagiuni culturale la Onești. Ce s-a întîmplat?

Cred în rolul misionar al artistului. Onești, orășelul copilăriei mele, care mai demult beneficia de concertele filarmonicii din Bacău și de piese de teatru din București, după Revoluție a trecut printr-o secetă culturală înfiorătoare și acum cîțiva ani m-am hotărît să intervin. Am înființat, împreună cu primarul de atunci, o stagiune culturală cu spectacole lunare alternative, într-o lună un spectacol de teatru, în alta un concert. Setea de cultură era atît de mare, încît cele 300 de bilete se vindeau în zece minute și proiectul se autosusținea. Din păcate, ulterior, autoritățile s-au vrut și manageri culturali, hotărînd să selecteze spectacolele invitate, oferind fără analiză manifestări „facile“ – biletele nu s-au mai vîndut. A fost un experiment social reușit care contrazicea ideea că publicul cere spectacol fără valoare artistică. Publicul a hotărît să nu participe la acest gen de spectacole în care se întîmpla, de fapt, ce vedeau, zilnic, la televizor. „Misionarul“ cultural trebuie să reușească să ofere o fracție calitativă în plus decît cererea publicului. Acest management are nevoie de analiză, selecții, previzionări, toate posibile dacă investim timp și experiență. Ciclicitatea evenimentelor culturale este la fel de necesară ca obiceiul lecturii.

Dar e mai facil să faci bani vînzînd un produs mai slab calitativ…

Strategia pe termen scurt implică doar zona cîștigului personal, ignorînd exteriorul propriei bule, fiind lipsită de consistență și plină de compromisuri. Nu susțin teoria artistului sărac, dar profunzimea are nevoie de timp de coacere și maturizare. România cu aspirații europene nu-și recunoaște lacunele sau lipsa de exercițiu, a muncii susținute și, mai ales, a ordinii și disciplinei. Ne legănăm, spasmodic, între iluzoriile concepte educaționale nordice și nevoia de lider autoritar. Sperăm să ajungem din urmă Occidentul, dar puțini înțeleg că, odată ce l-am ajuns, munca va continua, ca să putem rămîne în joc. Dar ne ferim cu succes de acest pericol.

Sînteți, de altfel, un artist care împinge limitele, care iese din zona de confort – mă refer, aici, și la spectacolul dvs., Planetele.

Cred că actul cultural se bazează pe binomul antinomic: creație confirmată și experiment-risc. Cum atragi publicul către experiment? Planetele a fost o astfel de tentativă. Alături de Vlad Zografi, care a scris scenariul pentru Suita simfonică „Planetele“ de Gustav Holst, și de Marcel Iureș, care l-a interpretat, a fost un experiment reușit. Am generat un fenomen teatralo-simfonico-cinematografic, din nevoia de a prezenta publicului larg orchestra, acest mecanism uman în care relaționează diferite grupe de muzicieni prin omofonia sau polifonia vocilor, a planurilor sonore, a strategiei comune.

Acest misionarism despre care vorbiți a dat roade, și mă refer, din nou, la inițiativa stagiunii culturale pe care ați avut-o, acum cîțiva ani, la Onești. Care au fost ecourile?

Ana Arhip, o elevă din Onești, a mobilizat un grup de 300 de elevi din oraș, care au semnat o petiție cerînd Primăriei noi concerte simfonice în orașul lor. Acesta este un exemplu de rezultat al educației muzicale nonformale, care nu formează doar gustul, ci și reperele identitare culturale. Ulterior petiției, am ajuns la Onești cu turneul meu „100 x Enescu“, iar o parte dintre acei tineri au venit la concert însoțiți de noi „adepți“ care asistau la primul concert live – în timpul audiției Octuorului lui Enescu au lăcrimat, emoționați. Imaginați-vă standardul de concert cu care pleacă ei mai departe!

Vorbind despre repere, cît se mizează azi, în România, pe muzica contemporană?

Fenomenul contemporan în România are deocamdată înfățișarea unui balaur cu mai multe capete: muzică, teatru, dans, arte vizuale, literatură etc. O parte s-a coafat și pieptănat în timp. Teatrul și dansul au beneficiat de tratamente cosmetice reușite mai ales în București. Dar artele vizuale (cu exceptia vernisajelor pișcotărești) și muzica (fără excepție) rămîn înfricoșătoare. Oare de unde acest gust conservator? Din educație, din anchilozarea comunistă a învățămîntului vocațional? Afișul turneului „100 x Enescu“ îl înfățișează pe Enescu la 19 ani, cu ochelari de soare, în blugi și tricou imprimat. A fost expus pe net și la zece săli de concert din țară, inclusiv la Palatul Cotroceni. Singura instituție care nu a acceptat acest manifest conceptual, care-l scotea pe Enescu de pe bancnota de 5 lei modernizîndu-l, a fost Universitatea Națională de Muzică din București, motivînd că „standardele academice ale instituției nu permit afișarea respectivului poster în facultate“. Acel mediu ar trebui să ne ofere o avangardă a soluțiilor artistico-manageriale. Reacția „ultraortodoxă“ a instituției ne-o relevă ca fiind creatorul acestui conservatorism cronic. Patapievici a supărat cu Omul recent, Afrim e prea curajos, Gorzo, repudiat etc.

Coordonez artistic festivalul Zilele Muzicii Contemporane de la Bacău, festival apărut în 1986, care ne demonstrează preocuparea și nevoia de nou, pe care a simțit-o acum 33 de ani compozitorul Liviu Dănceanu. Reîncepem să călătorim la Berlin cu diligența sau preferăm avionul? Reascultăm la infinit în loop aceeași simfonie de Mozart sau îi interogăm pe Dediu sau Mac Millan? Nu ne permitem în România să ne mai fie lene. Adoptăm toate pseudo-artele de dragul socializării superficiale și, ajungînd să zbierăm sau să hăulim sălbatic imnul, înainte de a-i învăța cinstit melodia și versurile, criticăm orice informație pe care nu o posedăm, dosindu-ne astfel propria ignoranță.

În finalul acestei „predici“ muzicale vă invit la Sibiu, pe 4 aprilie, la un concert-eveniment. La Sala Thalia voi dirija Orchestra Filarmonicii de Stat avînd în repertoriu Simfonia a 4-a de George Enescu. Simfonia a fost „dezgropată“ de către compozitorul Pascal Bentoiu pe un soi de șantier arheologic pe care l-aș asemăna chiar și cu munca de DTP-ist abil în Photoshop. Bentoiu a descoperit că o parte dintre manuscrisele acestei simfonii erau scrise cu mai multe culori, succesiv pe aceeași pagină. Nu știm de ce Enescu, terminînd de scris o pagină, nu începea alta, ci schimba culoarea creionului și o lua de la capăt pe aceeași filă, dar Bentoiu a înțeles ce înseamnă toate aceste culori, le-a separat și ne-a oferit simfonia integral. Vă invit, așadar, să o ascultați în concertul de pregătire pentru vizita pe care Orchestra din Sibiu și cu mine o vom face în septembrie la Festivalul George Enescu, în ciclul de concerte „Muzica secolului 21“. Acolo vom cînta piesele zilelor noastre și ale zilelor viitoare. De asemenea, pe 15 septembrie, la Sala Radio: Dan Dediu – Elegia minacciosa, Francesco Tristano – Island Nation Free Piano Concerto, Jörg Widmann – Violin Concerto (Michael Barenboim, solistul, este chiar fiul marelui dirijor Daniel Barenboim), iar, în final, Constantin Basica – Concerto for Conductor and Orchestra (primă audiție, un experiment).

Căutarea noului este un concept care lipsește societății românești contemporane, acesta fiind motivul pentru care avem incultura de a ne lăsa păcăliți de falși artiști, inconștiența de a nu mai vota și indolența de a ne lăsa conduși de pușcăriabili.

a consemnat Stela GIURGEANU

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

shakira frauda gettyimages 492044333 jpeg
Shakira, dans provocator pe Instagram. Lângă ce bărbat chipeș apare VIDEO
Postarea vine la scut timp după lansarea unui nou single, „Monotonia“, în care „vorbește“ despre ruptura a ceea ce părea a fi relația perfectă.
imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.