Se făcea carte pe vremea lui Ceaușescu?

Publicat în Dilema Veche nr. 775 din 27 decembrie 2018 – 9 ianuarie 2019
Se făcea carte pe vremea lui Ceaușescu? jpeg

Exceptînd nostalgicii incurabili ai vremurilor ceaușiste, aud acea melancolie transformată într-un soi de certitudine și din gura unora care, deși nu sînt nostalgici împătimiți, au acest derapaj de la realitate în ceea ce privește Școala românească de dinainte de ’89. Pe vremuri, spun aceștia, se făcea carte, nu ca acum.

Să fie adevărat? Se făcea mai multă carte înainte de Revoluție? Erau manualele mai bune decît cele din prezent? Erau profesorii mai bine pregătiți decît cei de azi? Învățau mai mult elevii de atunci decît cei de azi? Era o programă mai „sănătoasă“?

În ceea ce privește pregătirea mai bună a profesorilor, există aspecte care ciuntesc această generalizare: înainte de Revoluție meseria de profesor era considerată a fi una privilegiată – de aceea, în învățămînt ajungeau, pe lîngă profesori extrem de bine pregătiți, și pile sau activiști, profesori angajați politic și nu neapărat datorită competențelor.

Cît privește acel „se făcea carte“, să nu uităm de practica obligatorie la care erau supuși elevii. Cam jumătate din timpul anului școlar era dedicat orelor de practică, cînd elevii trebuiau să meargă în fabrici sau uzine, pentru a-și desăvîrși statutul de om al timpurilor socialiste. Bun la carte, bun la strung.

Iar dacă vorbim despre carte, manua­lele erau construite în jurul propagandei. Înainte de perioada ceaușistă, erau de proveniență rusească, uneori traduse fără nici un fel de adaptare la contextul românesc. Mai apoi, textele manualelor umaniste, pornind cu Abecedarul, erau menite să îndoctrineze pe linie de partid. Îmi povestește mama, profesoară de engleză, că la literatură nu aveai voie să vorbești despre anumiți scriitori, chiar dacă erau vitali pentru înțelegerea unui anumit curent; nu aveai voie nici măcar să descrii un breakfast autentic britanic, ci să-l adaptezi, musai, la alimentele românești. Așa se ajungea ca un britanic să mănînce de dimineață pîine cu margarină, în loc de ouă ochiuri și cîrnați. În cabinetul de limbi străine, o colegă, profesoară de franceză, a fost admonestată odată pentru că îndrăznise să pună niște afișe cu sculpturile lui Rodin. Ideea a fost considerată o propagandă capitalistă și profesoara – mustrată sever.

Să ne amintim puțin și de promovabilitatea elevilor. Dacă aveai corigenți, trebuia, ca profesor, să faci un „raport de justificare“, prin care să spui care au fost cauzele care au dus la această „nereușită“ – căci vina aparținea în exclusivitate profesorului; dacă școala depășea un anumit număr de corigenți pe an, profesorii erau sancționați cu tăiere din salariu. În aceste condiții, bineînțeles, toată lumea lua Bac-ul pe vremea lui Ceaușescu.

Mentalitatea cum că pe vremea lui Ceaușescu școala era mai bună este, de fapt, o iluzie. O iluzie pe care ne place s-o avem din cauza situației dezastruoase în care se află azi educația: pornind de la salarii nemotivante pentru a mai fi cu adevărat dascăl (excepțiile find rara avis), ajungînd la nenumăratele reforme făcute pe genunchi, care n-au produs decît sincope grave. Ca să nu mai vorbim despre multitudinea de miniștri pe care Ministerul i-a avut după Revoluție (25 în 29 de ani!) – un indiciu clar al dezinteresului pentru acest domeniu.

Să nu ne amăgim așadar. Faptul că azi educația în România este lăsată de izbeliște nu înseamnă că înainte de Revoluție școala românească era o mină de aur. Punînd în balanță dezinteresul de azi al autorităților, cu propaganda „măcelarilor“ comuniști din trecut, cred că se poate găsi un echilibru (deloc plăcut): în România nu a existat, de fapt, nici un interes real pentru un sistem educaţional eficient. Nici pe vremea lui Ceaușescu, nici după Revoluție. 

articol publicat pe blogul revistei în 10 septembrie 2018

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.