Arta de a nu asculta

15 octombrie 2018
E cool să postești jpeg

Observ, din ce în ce mai mult, în jurul meu, că, în ciuda boom-ului informațional la care sîntem expuși, ia nașterea o nouă formă de creativitate umană: arta de a nu asculta.

Cînd îți formezi – sau îți este formată – o opinie, mergi cu ea pînă în pînzele albe. Nu te împrietenești decît cu cei care îți confirmă crezul, dezlegi prietenii cu ceilalți și, astupîndu-ți urechile precum marinarii lui Ulise, mergi orbește, zburînd doar pe aripile propriilor convingeri.

Bunăoară, acum cîteva săptămîni am avut, din nou, o mostră a ceea ce înseamnă dezbaterile publice în România. Într-una dintre ele, la masă se aflau două tabere, un moderator și o idee. O tabără emotivă, cealaltă rațională. Emotivii și-au demonstrat din plin arta de a nu asculta. S-au năpustit de la bun început cu un potop de clișee și fake-news-uri dominînd discuția, raționalii încercînd din răsputeri să-și păstreze calmul și să strecoare, cînd și cînd, cîte un contraargument. Pe lîngă urechile entuziaștilor argumentul însă nici nu trecea, atît de tare era țignalul propriilor voci.

Moderatorul părea depășit de situație, iar ideea fugise de mult și îngrozită din platou, lăsînd ringul la dispoziția taberelor.

Majoritatea dezbaterilor publice din România pare că și-au pierdut de mult miza autentică: aceea de a discuta, pro și contra, calm și rațional, o idee. Nu se mai dezbate, ci se impun puncte de vedere. Discuțiile devin aproape personale, un meci al nervilor, din care spectatorii nu au, de fapt, nimic de cîștigat. Vor rămîne de partea taberei în care erau deja ancorați. Cei care sînt de partea înflăcăraților vor izbucni într-un „bravo, le-a zis-o!”, adepții calmilor și rezonabililor vor ofta, dînd ochii peste cap într-un „n-ai cu cine să vorbești” iar indecișii vor schimba canalul, preferînd mai degrabă „ceva liniștit”.

Arta de a nu-l asculta pe celălalt este, pînă la urmă, o cărămidă pusă la baza învrăjbirii noastre, iar dezbaterile publice eșuează din cauză că adevărul obiectiv, cel susținut de fapte, statistici, explicații verificate și verificabile, nu este dorit. Din contră, pentru a susține o idee, mizezi pe atac, pe toate fronturile. Dacă oponentul pune punctul pe i, o întorci ca la Ploiești și dai un citat. Dacă oponentul pune o întrebare directă, răspunzi, șmecherește, cu altă întrebare, preferînd dezbaterii un rol de scandalagiu.

E de preferat înflăcărarea și atitudinea zvăpăiată. Cu cît ești mai sprințar și mai afurisit de gură pare că ai cîștig de cauză. Însă doar „pare” pentru că, de fapt, nu cîștigi nici adepți, pentru că rămîi cu cei pe care bula ta a i-a stabilit de la bun început, nici notorietate – te vor aprecia doar „ai tăi”.

A rămîne însă mereu în bula ta nu înseamnă că evoluezi. Din contră. Cînd vorbești doar cu cei care îți confirmă ideile, cînd asculți orbește doar de un lider, fără să ai cea mai mică urmă de îndoială că acel lider poate fi Vițelul de aur, nu faci nimic altceva decît construiești altare. Și să stagnezi în contemplarea lor.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.