36.000 de dolari pentru trei copii

Într-o declarație recentă, premierul ungar Viktor Orban a dezvăluit că principala preocupare a mandatului său este îmbunătățirea situației demografice, anunțînd o serie de măsuri care să încurajeze natalitatea. Femeile care au patru sau mai mulți copii nu vor mai plăti taxe; familiile cu cel puțin doi copii vor beneficia de un program de credit care să le permită să-și cumpere o casă sau subvenții pentru achiziționarea unui automobil; femeile sub 40 de ani care se căsătoresc pentru prima oară vor beneficia de un împrumut de 10 milioane de forinți (echivalentul a 36.000 de dolari) – dacă vor naște doi copii, o treime din datorie va fi anulată, iar dacă îl vor naște și pe al treilea, datoria va fi stinsă.

Lăsînd la o parte substratul naționalist al declarației („Avem nevoie de copii unguri”) – mi-am pus întrebarea: încurajarea natalității prin momeli financiare punctuale este într-adevăr o soluție pe termen lung? Bineînțeles, banii sînt întotdeauna bineveniți, mai ales dacă vrei o familie numeroasă, iar resursele financiare sînt o problemă.

Dar sînt ajutoarele guvernamentale și beneficiile parentale suficiente pentru a crește rata natalității? Statisticile arată că aceasta tinde să scadă tocmai în țările dezvoltate, în societățile moderne, cu nivel de trai ridicat. Care ar fi, atunci, motivele?

Conform unui studiu al IHME (Institute for Health Metrics and Evaluation), publicat la finele anului trecut în revista The Lancet, în 91 de țări din Europa și America de Nord și de Sud, rata natalității a scăzut dramatic, statisticile demonstrînd că nu sînt suficienți de mulți copii care să susțină, în timp, populația existentă. Pe de altă parte, rata fertilității în Africa și Asia continuă să crească (în medie, o femeie din Nigeria are 7 copii).

Într-un interviu acordat AFP, Ali Mokdad, profesor de Științe Medicale și Statistici din cadrul IHME a declarat că cel mai important factor care determină rata nașterilor este, pînă la urmă, educația. În opinia sa, cu cît o femeie își dorește să fie mai educată, cu atît își va petrece mai mulți ani în școală, va avea o carieră, ceea ce o va face să amîne momentul maternității.

Într-o analiză publicată pe site-ul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Kajsa Sundtstorm (coordonator de proiect la Kaorlinska Institute, Stokholm) face un istoric al ratei natalității din Suedia, punîndu-și întrebarea dacă politicile guvernamentale pot, într-adevăr, influența demografia.

„Nivelul fertilității – numărul copiilor care se nasc pentru a asigura următoarea generație – este, în general, scăzut în țările OCDE. Acesta e un motiv de preocupare principală pentru guverne, deoarece contribuie la îmbătrînirea societăților și înseamnă mai puțini contribuabili pentru a finanța pensiile, serviciile de sănătate, etc.” Cu toate acestea, afirmă Sundtstorm, aproape un secol de politici de încurajare a familiilor mari nu a reușit să sporească, pe termen lung, rata natalității.

Este adevărat, că, în cazul Suediei, la sfîrșitul anilor ‘80, datorită politicilor guvernamentale prin care s-au alocat beneficii financiare generoase, rata natalității a crescut. A urmat însă recensiunea, iar un deceniu mai tîrziu, după ce beneficiile au fost tăiate, rata natalității a scăzut și ea.

Însă la începutul anilor 2000, economia s-a redresat. Alocațiile pentru copii și beneficiile parentale au fost reinstaurate și chiar mărite. Cu toate acestea, rata șomajului în rîndurile femeilor a rămas ridicată și puține au mai fost dispuse să aibă copii, din cauza incertitudinii situației economice. „Rata natalității la femeile care nu au siguranța locului de muncă, sau care au salarii mici este extrem de scăzută (...), femeile tinere preferînd să-și caute un loc de muncă stabil sau să-și continue studiile. Între timp, populația continuă să îmbătrînească. Dar orice nouă reformă socială prin care se dorește rezolvarea acestei crize demografice, trebuie să ia în considerare faptul că atît femeile, cît și bărbații vor în primul rînd să aibă un job stabil și un venit personal și sigur.”

În 2014, în Japonia, altă țară care se confruntă de multă vreme cu probleme demografice severe, s-au luat alt fel de măsuri, guvernul de la Tokyo mizînd pe încurajarea tinerilor să... socializeze mai mult, în speranța că socializarea va duce la întemeierea unei familii. În plus, au renunțat la strictețea legilor privind imigrația, perspectiva lipsei plătitorilor de taxe punînd presiune pe autorități. Cu toate acestea situația nu s-a îmbunătățit. Un articol din The Tokyo Times atrage chiar atenția că, în Japonia, din cauza îmbătrînirii populației, scutecele pentru adulți au ajuns să fie mai vîndute decît scutecele pentru copii.

Scăderea natalității are multe cauze. Probabil că în societățile noastre moderne am ajuns să fim mai egoiști și mai egocentriști. Nu ne dorim copii pentru că ne sîntem autosuficienți. Însă probabil este vorba și despre siguranță. Siguranța unui loc de muncă, siguranța unei relații, siguranța unei lumi în care un copil poate avea o viață bună. Și, probabil, am ajuns să conștientizăm mai abitir șubrezenia societății în care trăim și nici un program guvernamental nu ne poate garanta acea siguranță pe termen lung și în toate domeniile, acea seninătate a vieții de care avem nevoie pentru a aduce un copil pe lume.