Teodor TIŢĂ

Mulți adolescenți care n-au cunoscut alt regim politic decît cel actual au decis, din motive neclare încă, să ceară altceva.

În 2020, aproape fiecare strategie de luptă împotriva pandemiei s-a dovedit a fi doar tactică de amînare.

Rețelele sociale nu ocupă teritorii, dar colonizează minți și suflete.

De succesul campaniei de vaccinare depinde nu numai sănătatea publică, ci și cea economică.

Dacă 2020 are un păcat major, atunci acesta e că a fost anul în care au murit nuanțele.

Ambițiile meschine ale Bulgariei pun în pericol nu numai proiectul național al macedonenilor, ci și stabilitatea într-o regiune deja volatilă în care tensiunile etnice și politice sînt întotdeauna la o secundă distanță de violență.

Oamenii de știință își recapătă optimismul cu privire la șansele de a ține sub control încălzirea globală.

Găsirea unui vaccin devine nu numai o soluție pentru o problemă specifică, ci și o chestiune de mîndrie națională și de reputație.

Chestiunea transferului de putere în Statele Unite rămîne unul dintre cele mai importante subiecte de pe agenda internațională.

Peste 70 de milioane de americani au votat pentru brand-ul de populism reprezentat de Trump.

Are un septuagenar energia și empatia necesare pentru a lua deciziile corecte pentru un viitor din care nu va mai face parte?

Rasismul era acolo și înainte de Trump, decalajele economice erau acolo, la fel și corupția politicienilor.

Avocații amînării alegerilor parlamentare sînt mulți, gălăgioși și foarte activi.

Conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan are ca miză și teritoriul simbolic al emoțiilor.

În favoarea președintelui funcționează polarizarea extremă. Chiar și cînd e vorba de o boală.

Viața are un aer de pseudo-normalitate subliniat de măștile care au devenit parte din peisaj.

Uniunea nu are prevăzute mecanisme care să permită excluderea recalcitranților.

UE își joacă consecvent rolul de partener înșelat care își transmite pe toate canalele exasperarea.

Nu există, probabil, președinte al Statelor Unite despre care să se fi scris atît de multe cărți în timpul primului său mandat.

Un vas militar grecesc a acroșat unul turcesc și doar serioase eforturi diplomatice externe au reușit să calmeze nervii celor două guverne.

Îmi dă asigurări că ceea ce se întîmplă în Belarus zilele astea nu e o revoluție a elitelor.

Ceea ce vedem acolo pare mai curînd exasperarea unui popor care s-a săturat.

O dictatură care intră în telefoanele, casele și conștiințele a sute de milioane de oameni trebuie să primească o replică.

Campania Svetlanei Tihanovskaia a reușit însă ceva nou – să energizeze mase mari de oameni din provincie.

Îngăduința cu care e privit minidictatorul Ungariei rămîne unul dintre marile mistere ale Uniunii Europene.

În Hong Kong, orice urmă de democrație și respect pentru opiniile cetățenilor dispare rapid sub călcîiul lui Xi Jinping.

Trzaskowski a avut de-a face cu o mașinărie de propagandă greu de combătut.

John Bolton nu crede în multilateralism, instituții internaționale și negocieri de pe poziții egale.

Zuckerberg are o istorie de navigat printre presiuni de tot felul și aproape întotdeauna a reușit să iasă cu fața curată.

Trec pe lîngă noi tot felul de știri mai puțin băgate în seamă.

Cîștigător va fi cel care va reuși să își impună definiția despre identitatea celuilalt.

Scandalul care a zguduit zilele astea redacția New York Times e relevant.

Nici o soluție nu vine de la vîrful administrației americane.

Ipocrizia e cancerul care mănîncă din încredere în lideri, instituții și proceduri. Prostia și greșelile pot fi iertate sau tolerate, nu și aroganța.

Conspirațiile sînt seducătoare pentru că oferă celui care le vehiculează senzația că păstrează controlul asupra narațiunii.

Care este granița dintre nevoia de a proteja sănătatea populației și nevoia de a opri prăbușirea economică?

Oftatul escapist în fața nefericirii de a te fi născut în România devine tot mai obositor și, din ce în ce mai des, neadevărat.

Conduita Beijingului obligă însă la reflecție. Puterea actuală a Chinei, construită pe furt intelectual și propagandă agresivă, și-a arătat adevărata natură zilele astea.

Politicienii vor rămîne politicieni chiar și în timpul unei crize majore.

În toate crizele precedente, emoția a prevalat, ne-a extenuat și am uitat.

Ce nu a făcut BOR a fost să încerce, măcar așa, timid, să își potolească exaltații.

cu statistica, cu letargia, cu isteria, cu izolarea...

Timpul acesta petrecut în semiizolare, încercînd de după ecran să ghicim cît de departe în viitor e trecutul, este totuși un timp de reflecție.

Zilele astea, toate realitățile paralele, toate scenariile nefericite au devenit un pic mai plauzibile.

Știrea privind instituirea carantinei pe întreg teritoriul Italiei, deși cumva previzibilă, a părut, dintr‑un punct de vedere, desprinsă dintr-un roman post-apocaliptic.

Zilele astea asistăm la debutul unei noi crize. Motivat de războiul pe care îl duce în Siria și pentru care ar dori un sprijin mai solid, dictatorul turc Recep Tayyip Erdogan a deschis robinetul cu refugiați către Europa.

Ar alege americanii un socialist la Casa Albă? Asta e o întrebare care revine în diverse forme încă de la debutul ambițiilor prezidențiale ale senatorului Bernie Sanders. Iar adevărul e că nimeni nu are un răspuns.

A fost un fel de premieră pentru spațiul public francez: primul politician care își vede cariera terminată ca urmare a unui scandal sexual.

Pentru chinezi, săptămîna a început, pe lîngă bilanțul zilnic al îmbolnăvirilor și deceselor, cu anunțul privind demiterea și admonestarea pe linie politică a unor responsabili din zona de sănătate publică.

După trei ani în care războiul Trump vs restul lumii a fost dus pe toate fronturile – raportul Muller, punerea sub acuzare în Congres, ridiculizarea insistentă a adversarului –, situația e aproape neschimbată.