Ceea ce propune guvernul e o variantă mai echitabilă în care regulile de pensionare să fie cumva similare, iar anumite zone ale societății să fie compensate mai onest.
Constituția modificată, guvernul schimbat, viitorul incert. Așa ar putea fi sintetizate în cîteva cuvinte mișcările de pe scena politică rusească din ultimele zile.
Tratamentul pe care Harry și Meghan îl primesc din partea reporterilor e unul dintre principalele motive invocate pentru distanțarea celor doi de îndatoririle legale.
Dispariția generalului iranian Qassem Soleimani a produs în ultimele zile o recoltă uriașă de analize, meme-uri și expresii de panică legată de un alt posibil război mondial. Avalanșa asta de reacții relevă, dincolo de suma binevenită de informații, și o oarecare confuzie în rîndul comentariatului internațional.
„Cînd o să dispară Olanda?“, se întreabă pe un ton panicat un articol din Politico. Sigur, Olanda nu dispare, nu în viitorul previzibil, cel puțin, dar subiectul rămîne totuși serios.
„Let’s get Brexit done!” Sloganul de campanie repetat ad nauseam de Boris Johnson înainte de alegerile parlamentare din Marea Britanie a funcționat. Conservatorii au obținut cea mai clară victorie din istoria recentă a țării.
Vom deveni, poate, mai temători. Sau mai responsabili. Poate mai radicali. Sau ne va cuprinde deznădejdea. Vom ști sub ce semn am trăit timpurile astea doar cînd deja va fi prea tîrziu.
Dacă e o țară din estul european care trăiește vremuri mai interesante decît ar avea nevoie, atunci aceea trebuie să fie Ucraina. Pe partea asta a graniței, Ucraina e arareori un subiect de discuție, deși pe teritoriul ei au loc de ani de zile tot felul de conflicte care mișcă permanent granița dintre Est și Vest.
Rusia s-a hotărît să își facă propria variantă de Wikipedia. Bineînțeles, o variantă în limba rusă a enciclopediei online există de foarte multă vreme, însă guvernul rus e nemulțumit de ea și ar vrea-o înlocuită cu ceva care să corespundă propriei sale viziuni asupra lumii.
E, probabil, una dintre cele mai tragice și, în același timp, ignorate știri de anul acesta. Recentele dezvăluiri privind lagărele în care guvernul chinez a internat în jur de un milion de oameni aparținînd unor minorități etnice și religioase din vestul țării au trecut aproape neobservate.
Gaullist sau doar inadecvat, președintele Emmanuel Macron are o competență pe care nu i-o poate nega nimeni – aceea de a-și provoca partenerii și de a crea noi linii de demarcație între ei.
Sînt șase luni de cînd locuitorii din Hong Kong sînt pe stradă, iar știrile de acolo mai ajung în vîrful ierarhiei doar cînd protestul sau formele de reprimare capătă expresii noi.
Snowden este un „whistleblower“, o traducere aproximativă în română ar fi „avertizor de integritate“. Un om care a decis la un moment dat în cariera sa că statul își încalcă propriile legi, iar interesul public cere ca lucrurile astea să nu rămînă secrete.
Mai e și problema urmașilor aderenților ISIS. Copiii a căror unică vină e că s-au născut în familiile unor radicali, unii deja morți, alții dispăruți. Numărul lor e încă neclar, dar potrivit unor estimăr
Ambiția cîtorva guverne europene de a-și manifesta ostentativ neplăcerea în legătură cu est-europenii riscă să arunce o întreagă regiune în haos. De altfel, la scurtă vreme după ce amîna
Retragerea a lăsat cale liberă Turciei care, sub pretextul combaterii terorismului, a invadat regiunea și, împreună cu miliții arabe care îi sînt loiale, a început un proces de eliminare a forțelor kurde din regiune. De la debutul conflictului din Siria, kurzii au încercat și, după o vreme, cu sprijin american, au reușit să își creeze în nordul țării un soi de administrație paralelă. Această structură a umplut golul lăsat de guver
Mai e un detaliu de care, probabil, Boris Johnson e destul de conștient. Valul care a dus la alegerea lui Donald Trump, rezultatul referendumului pentru Brexit și avansul partidelor anti-establishment în UE și în restul lumii e, zilele astea, în sc
Va demisiona Trump? Judecînd strict după comportamentul maniacal de pe Twitter din ultimele zile, președintele nu-și pune deocamdată această problemă. E clar însă că la Casa Albă se instalează o oarecare panică. Și nimic nu subliniază mai bine ace
„Dar îl poate învinge pe Trump?“ Niciodată răspunsul la întrebarea asta nu este ferm. E mai degrabă speranță decît siguranță. Teama de spirala tăcerii care a dus la rezultatul din 2016 e încă prezentă. Umbra unei runde de alegeri care n-a fos
„Romania, Europe, Bucharest…“ Americanii pe care i-am cunoscut zilele astea au această capacitate de a iniția natural conversații și mi-am dat seama că prefer oricînd dezinvoltura asta care scurtează drumul către o relație normală politeții
Cîteva zile mai tîrziu, în fața primăriei din Salt Lake City, stau rezemat de un copac și urmăresc o manifestație. Am văzut zeci, poate sute de mitinguri în București, dar nici unul ca ăsta. E organizat de „Moms demand action“, un grup de militan
Probabil e utilă și o comparație cu Victor Ponta – cel care e în acest moment cel mai mare pericol pentru actuala conducere a PSD. Deși cumva similar începutul de carieră – un necunoscut la vremea aceea, Ponta a fost inexplicabil parașutat
Temător, nesigur și nepregătit, funcționarul român e mai întîi funcționar și apoi membru al societății. Și asta pentru că niciodată nu i s-a dat cu adevărat atenție. Nimeni nu se uită la competențele lui, la adecvarea lui pe post sau la nevoile lui. Vedem doar efectele acestei stări de fapt.
După 30 de ani de călătorii în străinătate, de contact nemijlocit cu oameni și culturi de toate felurile, încă sîntem nefiresc de nesiguri de propria noastră identitate și de statutul nostru în lume. „Oare sîntem inferiori?“
Gabriela Firea rămîne singurul politician român huiduit de un stadion întreg, într-un moment de sărbătoare, și subiect de bancuri pe Internet și aiurea încă de la debutul mandatului. Performanța abisală de la conducerea Capitalei va fi analizată și m
Va apărea multă frustrare în cazul în care Bucureștiul va continua patru ani cu aceeași garnitură administrativă. Dar Gabriela Firea, aleasă azi cu mai puține voturi decît oricare alt primar general al Bucureștiului, are dreptate să arate spre rezultatele alegerilor.
Toate sondajele spun același lucru: Klaus Iohannis va intra fără nici un fel de emoție în turul doi al prezidențialelor din această toamnă. Ba chiar, dacă anul de grație al președintelui continuă în aceeași notă, există și o șansă oarecare să nu mai fie nevoie de un al doilea tur.
În fapt, micuțul scandal care zguduie zilele astea USR-PLUS are sensul unei crize de creștere și dovedește o oarecare nesiguranță în rîndurile unui public care încă se formează și ale unor partide care sînt brusc obligate să facă față în liga mare. O part
Viitorii miniștri, secretari de stat, șefi de instituții de tot felul învață că un obraz gros conservă funcții chiar și atunci cînd situația devine intolerabilă. Inscripția de pe steagul lor e „Indignarea trece, funcția rămîne“. Sau „Unire în nesimțire“.
Recent, președintele României și diverse figuri din Opoziție au reacționat virulent împotriva unei mici ticăloșii a PSD care anunțase de la guvern că președinții de consilii județene vor fi
Dispariția lui Liviu Dragnea din peisaj lasă la guvernare un PSD umilit, dezorientat, în căutare febrilă a unei coerențe pe care nu știe cum să o dobîndească. În anii în care a condus partidul, dl Dragnea a eliminat aproape orice procedură, a ignorat structuri și a inva
Alegerile, orice fel de alegeri, sînt despre putere, iar Liviu Dragnea își extrage puterea din slăbiciunile tuturor celor din jur: ale partidelor, ale statului, ale presei, ale societății în general.
„Derbedei“, „șobolan“, „nimic“ sînt doar vreo cîteva dintre calificativele utilizate de Liviu Dragnea pe lîngă amintitul și subtilul „haștagiști“. Ele au fost preluate și duse mai departe de simpatizanții și membrii PSD. Uneori s-a vorbit despre droguri – atunci cînd nu sînt
La fel ca și Grindeanu, Viorica Dăncilă este un personaj care nu are o legitimitate verificată cu adevărat. Nimeni nu s-a gîndit vreodată că doamna actual premier este un personaj în care să își investească speranțele pentru mai-binele public. Legitimitatea ac
Bărbatul e exclus din PNL, partid în numele căruia împărțea prin Cluj pliante false cu sigla Alianței 2020. Pliante menite să enerveze electoratul clujean și să îl întoarcă împotriva USR și PLUS.
Sîntem deja în campanie electorală și, foarte probabil, o să asistăm la aceeași transă colectivă în care intră România ori de cîte ori sînt organizate alegeri. Cine a avut răbdare să urmărească discursurile de pre-campanie știe deja locurile comune, clișeele, p
„Cum se face că, totuși, atunci cînd o lume întreagă dezaprobă acțiunile conducerii partidului, conducerea continuă să insiste că toată lumea greșește, în afară de dl Dragnea?“ Întrebare perfect legitimă cu un răspuns, totuși, complicat. Spun asta pentru că, în opinia mea, ea trebuie completată de o alta. Și anume, de ce continuă să adune PSD voturi? De ce rămîne primul partid în opțiunea publicului în condițiile amintitelor derapaje? Merită poate menționat aici că în s
O campanie electorală bună a USR-Plus ar putea invalida orice avans al PNL. Situația e identică dacă ne uităm spre ALDE, partid creat de foști liberali și a cărui simplă existență e un reminder permanent că PNL nu a reușit niciodată să se îm
Demos a preferat însă să teoretizeze la nesfîrșit în loc să se organizeze. A continuat să se comporte ca aripa academic-nefericită a USR. A alcătuit lista de candidați cu credința bizară că greviștii de la Satu Mare, căpșunarii din Spania sau studenții din
Dacian Cioloș anunță că Alianța USR-PLUS vrea un candidat unic al Opoziției pentru București. O idee minunată, mai ales dacă sistemul electoral nu se schimbă la timp. Rămîne totuși întrebarea mai veche dacă, în afară de cîte o decla
Dl Dragnea s-a ferit să amenințe explicit cu bătaia, dar tonul său nu era chiar o invitație la dialog. O fi și asta vreo diferență culturală, internă de data asta. Pentru a ne lămuri însă, trebuie să așteptăm finalizarea dosarului 10 august. O m
Amintiți-vă unde eram acum aproximativ doi ani. Cu toate păcatele noastre, cu politicienii noștri de provincie, nu se gîndea nimeni că putem ajunge atît de repede la momentul în care Europa începe să regrete aderarea României.
Din poziția de „Conducător“, controlînd aproape în întregime statul, șeful PSD vrea să fie crezut atunci cînd spune că nu are puterea. Văzut din afară, raționamentul pare ridicol. Dinăuntru însă, de la nivelul militantului de partid, al dependentului de favoruri
Gîndul că trăiesc într-o țară în care magistrații se simt datori să iasă în fața tribunalelor pentru a-și apăra independența e deprimant și nici un efort pentru a îndrepta aceste lucruri nu e greșit.
Încrîncenarea cu care Laura Codruța Kövesi este denigrată, atacată, subminată, complexul de mijloace folosit pentru a obține rezultatul dorit construiesc împreună imaginea unui sistem politic scăpat de sub orice control democratic. Atît de intensă e această campanie,
Deși asistăm la o răcire a relațiilor PSD cu un anumit segment de electorat, acești oameni nu merg însă prea departe. Rămîn în sfera de influență pesedistă, însă nu mai doresc să fie asociați cu Liviu Dragnea și mica lui camarilă. I-am nu
Guvernul afirmă că, anul acesta, România are la dispoziție sume mai mari decît anul trecut pentru domeniile prioritare. Cifrele, spune fostul demnitar, sînt ușor de contrazis întrucît comparația se face cu ceea ce au reușit ministerele s
Acesta este, de fapt, principalul risc al Listei lui Cioloș, întărită acum cu USR. O campanie dezastruoasă sau un rezultat prost afectează nu unul, ci două partide, ambele aparținînd „noii politici“. Riscul major e ca tot discursul de înnoire să se prăbușească, sub propria greuta
Avocatului Poporului s-a transformat într-un soi de moluscă birocratică inutilă, incapabilă de autoevaluare sau de demnitate. Degeaba strigă Opoziția sau societatea civilă că sînt proiecte de legi care ar merita, poate, un pic d
De la Ion Iliescu s-a așteptat întotdeauna să își folosească puterea, fie ea efectivă sau simbolică, și altfel decît de dragul propriei moșteniri sau a simplului ei exercițiu. Așa se explică și tracțiunea pe care a căpătat-o la finalul lui 2018 dialogul său cu Paul Co
