Criticat pentru tăcerea din mijlocul furtunii ce a cuprins justiţia, politicul şi serviciile, preşedintele a vorbit, în sfîrşit. Deşi lipsit de spectacol – probabil parlamentarii au avut o surpriză să constate că de data asta preşedintele României nu-i mai beşteleşte –, răspunsul Palatului Cotroceni a dat un diagnostic corect.
Este Alexis Tsipras un cal troian al Rusiei în Europa? Întrebarea a venit firesc săptămîna trecută, cînd premierul grec şi-a exprimat nemulţumirea pentru faptul că declaraţia Uniunii Europene, privind posibilitatea unor noi sancţiuni pentru Rusia, în contextul atacului din oraşul Mariupol, a fost dată fără acordul Greciei.
Victoria partidului Syriza este mai întîi rezultatul unei reacţii umane şi de-abia în al doilea rînd o provocare de ordin politic sau ideologic. Semnalul dat de greci la urne a fost clar: aşa nu se mai poate merge, vrem să fim trataţi altfel. Grecii tocmai ne-au spus răspicat că au plătit destul şi că au suferit suficient de mult.
Circulă pe la noi ideea că atentatul asupra redacţiei Charlie Hebdo şi-ar avea printre cauze atitudinea provocatoare a propriilor desenatori. Că, într-un fel, „şi-au căutat-o“ şi că, iată, ce-au căutat au găsit. Ar fi fost însă lumea noastră mai sigură fără Charlie Hebdo?
Vorbim astăzi despre atacatori care pun la cale atentate „low cost“. Ei nu mai deturnează avioane pe care să le înfigă în clădiri. Ei caută să verse cît mai mult sînge cu mijloace simple, chiar rudimentare, folosind armament simplu, relativ uşor de procurat pe piaţa neagră.
E greu de spus cîte dintre previziunile făcute la început de an ajung să se adeverească pe parcursul următoarelor 52 de săptămîni, dar exerciţiul este încercat de fiecare dată în primele zile ale lui ianuarie. Chit că, de multe ori, realitatea se dovedeşte greu – sau chiar imposibil – de prins în cuvinte.
Vestea bună a sondajului Eurobarometru, publicat de Comisia Europeană pe 17 decembrie, este că încrederea în Uniune a crescut pe parcursul acestui an. Potrivit comunicatului Comisiei, numărul cetăţenilor europeni care spun că au o imagine pozitivă despre UE a crescut de la 35%, în iunie 2014, la 39%, în noiembrie.
Odată sfîrşită experienţa de la Izmail, ajungem la Cetatea Albă, după ce înfruntăm iarăşi infernul şoselelor din regiune. Cel puţin, de data asta, fuseserăm preveniţi, la o staţie de benzină din Izmail. „Odesa? Road-dizastăr“.
Ţinta noastră este ceea ce se numeşte Basarabia istorică. Este regiunea din nordul Deltei şi al Mării Negre, intrată, în secolul al XIV-lea, sub stăpînirea domnitorilor basarabi ai Ţării Româneşti. După 1812, cînd teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost anexat de Imperiul Rus, denumirea de Basarabia s-a extins asupra întregii regiuni.
Ruşii sînt mari jucători de şah şi calculează cu multe mutări înainte. Matrioşka este tot o invenţie rusească. Nu ştii niciodată, cu ruşii, ce se ascunde înăuntru, mai ales în această perioadă de război hibrid. Aşa şi cu lista aceasta. Nu ştii dacă chiar a fost descoperită de hackeri, sau a fost lăsată anume pentru a fi descoperită.
Noul guvern va trebui să facă simţite – şi încă repede – avantajele opţiunii proeuropene. O misiune foarte grea, avînd în vedere atît situaţia economică din Moldova, dar mai ales creşterea slabă a economiei europene. Pur şi simplu, Moldova are un spaţiu de manevră cît se poate de îngust. Nu va fi deloc simplu.
De ceva vreme, iohannomania a luat în stăpînire presa şi reţelele de socializare. Iar problema nu stă, desigur, în satisfacţia sinceră manifestată de alegători pe Facebook, sub diferite forme. Şi nici în prăjiturelele ori noile feluri de pizza botezate cu numele noului preşedinte.
Este adevărat că viitorul preşedinte va avea, mai curînd sau mai tîrziu, un guvern prieten. Dacă Victor Ponta cîştigă, lucrurile sînt clare. Dacă învinge Klaus Iohannis, sînt toate şansele ca zilele lui Victor Ponta în Guvern să fie numărate. Să nu ne facem iluzii, ştim multe despre oportunismul partidelor, mai ales al celor mai mici.
Ucraina – sau mai bine zis acea parte a Ucrainei aflată sub controlul Kievului, adică partea cea mai însemnată a ţării – a făcut acum o opţiune istorică. Pentru prima dată de la declararea independenţei, Rusia nu a mai avut un jucător în alegerile din Ucraina şi a pierdut orice formă de control în regiune.
La sfîrşitul săptămînii trecute, într-un interviu pentru BBC, José Manuel Barroso, aflat pe ultimii metri ai mandatului în fruntea Comisiei Europene, a avertizat din nou Marea Britanie că Uniunea nu va permite modificarea tratatelor în ce priveşte libertatea de circulaţie.
Anostă, lipsită de idei, populistă, murdară… şi încă mai pot fi găsite cuvinte care să caracterizeze acest început de campanie electorală. Şi atunci, cum poate fi luată o opţiune de către cei din afara a ceea ce se numeşte „electoratul fidel“ al unui partid?
De la domnul Meleşcanu am rămas cu o vorbă, pe care mi-a spus-o acum vreo 20 de ani, într-o pauză de şedinţă, pe holurile Senatului. „Să ştii că în diplomaţie nu-ţi spune nimeni în faţă că eşti prost. Cel mult, îţi va spune că nu dispui de toate elementele necesare unei analize complete a situaţiei.“
Noua PAC a însemnat o negociere îndelungată între interesele nordice şi cele ale Europei estice şi mediteraneene. Pînă la urmă, agricultura a rămas un pilon principal al bugetului. Foloseşte asta şi României? Desigur. La fel cum foloseşte şi subvenţionarea micilor fermieri, prin aceeaşi politică agricolă.
Un sondaj de opinie apărut la sfîrşitul săptămînii ni-l arăta pe preşedintele François Hollande bătînd recordul negativ de popularitate pe care un şef al statului francez l-a înregistrat vreodată, în acest moment al mandatului – 13%.
Un oraş dominat de baroc, printre clădirile remarcabile aflîndu-se şi biserica ortodoxă, ridicată de grecii şi macedonenii refugiaţi din calea turcilor, în secolele XVI-XVII. Aici s-a născut, în 1808, Andrei Şaguna, viitorul mitropolit ortodox al Ardealului.
Intresant: se consumă o mulţime de timp în spaţiul public cu discuţii sterile despre încă un nume nou venit pe lista deja lungă a prezidenţiabililor. De parcă ne-am pregăti pentru un concurs de frumuseţe. Dar aproape nimeni nu vorbeşte despre proiecte şi despre resursele dezvoltării României.
Aşa cum era de aşteptat, premierul turc în exerciţiu, Recep Tayyip Erdogan, a cîştigat alegerile prezidenţiale – primele cu vot direct din istoria acestei ţări. Şi astfel, omul forte de la Ankara şi-a consolidat proiectul de putere personală.
Un acord cu Bruxelles-ul permite micului stat să exporte liber în Uniune, putînd însă să-şi protejeze piaţa internă în faţa importurilor din Europa. Un acord de liber schimb a fost încheiat cu Turcia şi se aşteaptă ratificarea de către Parlamentul de la Ankara.
Rezultatul e clar. Confruntarea de săptămîna trecută de la Cotroceni pe tema reducerii CAS – a fost o confruntare, şi nu o consultare – a avut un cîştigător, pe preşedintele Traian Băsescu, şi un perdant. Mai precis, doi: premierul Victor Ponta şi ministrul său de Finanţe, Ioana Petrescu.
UKIP a cîştigat doar alegerile pentru Parlamentul European, dar guvernul de la Londra se poartă ca şi cum Farage ar fi dobîndit deja puterea în totalitate. După cum relatează ziarul Adevărul, Partidul Conservator din Marea Britanie şi-ar fi definivat setul de măsuri pentru limitarea imigraţiei.
Iată că liderii europeni n-au stat prea mult pe gînduri la ultimul Consiliu şi au decis, în premieră, să supună la vot nominalizarea pentru şefia Comisiei Europene. Adică exact aşa cum a cerut premierul britanic David Cameron, bravînd, desigur, cu gîndul că partenerii săi nu vor face pasul. Iată că l-au făcut.
Nu numai România este zguduită în zilele acestea de un seism politic. Şi Polonia este. Cu o deosebire: în Polonia, tema scandalului face parte din registrul să-i zicem serios. Este vorba despre relaţii „nepotrivite“ dintre Banca Centrală şi guvern, sau despre abordări „neortodoxe“ ale politicii de alianţe şi de securitate.
Imediat după ce Moscova a anunţat închiderea robinetului, după eşecul negocierilor UE – Rusia privind livrările de gaze către Ucraina, premierul Victor Ponta a ţinut să facă un anunţ liniştitor: România nu va fi afectată, cel puţin în următoarele şase luni.
Dacă Uniunea Europeană începe să se relanseze economic, atunci, de bună seamă, Ucraina va avea şi ea de cîştigat, ca urmare a liberalizării comerţului. Ucraina „de vest“ va putea deveni astfel un exemplu pentru ceilalţi, din est, aflaţi sub cizma insurgenţei proruse. Atunci se va vedea cine a făcut alegerea corectă.
Toată lumea a vorbit în ultimele zile despre ascensiunea antieuropenilor. Absolut normal, dacă privim rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European. Dar semnalele din Europa sînt amestecate. Nu este vorba doar despre extremişti.
A luat-o Europa razna? Sau măcar dă semne? Să ne oprim puţin asupra recentei declaraţii a liderului partidului antieuropean UKIP, din Marea Britanie, Nigel Farage – o declaraţie care a făcut ceva vîlvă prin presa britanică, dar cam atît: politicianul britanic a declarat, într-un interviu, că nu şi-ar dori să aibă vecini români.
Cel puţin cu asta sîntem cu toţii de acord, indiferent de convingerile politice. Este vorba despre lipsa de interes a liderilor şi a candidaţilor români faţă de adevăratele subiecte europene şi româno-europene, în această campanie care pregăteşte, totuşi, alegerile pentru Parlamentul European.
Filmul Pirații a fost programat duminică, 11 mai 2014, la ora 19, la cinema Elvire Popesco, în cadrul Festivalului Filmului European, organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Reprezentanţa Comisiei Europene în România, sub egida EUNIC.
Lunea trecuta a fost o zi importantă pentru cetăţenii din Republica Moldova. Ba chiar o zi istorică, aşa cum o caracteriza premierul Iurie Leancă: a fost prima zi în care au putut circula fără vize, în statele Uniunii Europene. Bineînţeles, nu se pune problema libertăţii de a munci sau de a se stabili în străinătate.
Să nu ne facem iluzii. Valul de injurii dintre primii doi oameni ai statului român – preşedintele şi prim-ministrul – nu s-a potolit. A fost doar un scurt armistiţiu pentru perioada de Paşti, cînd fiecare ştie că ridicarea tonului dă rău. Acum, că am intrat în Săptămîna Luminată – gata.
Comisia vrea să se asigure că banii contribuabilului european sînt cheltuiţi nu doar corect, ci şi eficient. Astfel că statele şi regiunile beneficiare trebuie să demonstreze că investiţiile duc la rezultate concrete şi măsurate în indici de dezvoltare, în proiecte de inovare, în locuri de muncă.
Alegerile europene din 25 mai au o dublă miză. Pe de o parte, vor influenţa direct felul în care va arăta viitoarea Comisie Europeană. Pe de altă parte, viitorul Parlament European va avea un cuvînt decisiv în cadrul marii dezbateri privind viitorul construcţiei europene.
S-au împlinit zece ani de la aderarea României la NATO, prilej de noi înţepături între protagoniştii marelui caft politic autohton. Iar dacă tot s-au luat pe tema celui care are mai multe merite în aderarea României la NATO, atunci poate ar fi mai bine să privim puţin peste umăr, către trecutul deloc îndepărtat. Vom avea ce învăţa.
Am fost martori la prima anexare teritorială de după cel de-al Doilea Război Mondial, pe teritoriul european. Şi nimic nu mai poate fi ca înainte, după ce sistemul european, bazat pe inviolabilitatea frontierelor, a fost bulversat prin intervenţia brutală a Rusiei.
Ar fi trebuit ca bucureştenii să se bucure la auzul veştii că regiunea în care trăiesc este bine de tot mai bogată decît media Uniunii Europene? Nu s-ar zice, privind la infrastructura Capitalei. În plus, statisticile ascund realităţi dramatice.
Agresiunea de la sfîrşitul săptămînii trecute asupra Ucrainei a trezit amintiri urîte în Europa. Defilarea unei armate „victorioase“ pe teritoriul recunoscut al unui alt stat, însoţită de susţinerea cel puţin unei părţi importante a populaţiei locale a semănat destul de mult cu anexarea Austriei de către Germania nazistă, în 1938.
După evenimentele de la sfîrşitul săptămînii trecute, mulţi au găsit asemănări între fuga preşedintelui Viktor Ianucovici şi cea a lui Nicolae Ceauşescu, de acum aproape 25 de ani. La prima vedere, situaţiile par similare fiindcă ingredientele filmului au fost cam aceleaşi: mulţimi revoltate, dictatorul suit de urgenţă în elicopter, plecat spre destinaţie necunoscută şi dat în urmărire generală.
Primul: din cauza apartenenţei la Uniunea Europeană, economiile dezvoltate – de exemplu, cea a Marii Britanii – au de pierdut. Este argumentul forte în favoarea renaţionalizării unor puteri cedate de Londra către Bruxelles.
Vicepreşedinte al Comisiei Europene şi Comisar pentru Relaţii Interinstituţionale şi Administraţie, Maroš Šefčovič s-a aflat, la începutul săptămînii, într-o vizită oficială la Bucureşti. El s-a întîlnit cu preşedintele Traian Băsescu şi cu preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.
Ce s-ar putea spune după eşecurile statului din ultima vreme, de la intervenţia ratată în cazul accidentului aviatic şi pînă la telenovela anuală a deszăpezirilor? Unu: că, de fapt, astfel de rateuri instituţionale reprezintă, la noi, mai degrabă regula, decît o regretabilă excepţie.
La ora cînd scriu aceste rînduri, Ucraina stă pe un butoi cu pulbere şi evoluţiile sînt imprevizibile. Dacă guvernul va pune în aplicare planurile sale de instituire a stării excepţionale, lucrurile vor putea degenera fiindcă este de aşteptat o reacţie viguroasă a străzii.
Un sondaj Gallup, realizat la nivel european şi ale cărui rezultate au fost publicate săptămîna trecută, arată că încrederea românilor în leadership-ul Uniunii Europene a crescut cu 7% în 2013, în comparaţie cu 2012. Circa 46% dintre români au totală încredere în leadership-ul Uniunii Europene.
Evident că nu puteam începe anul fără o mică isterie. Mai ales că 2014 a debutat nu doar cu deschiderea pieţei muncii pentru români şi bulgari, ci şi cu liberalizarea vînzării terenurilor agricole către cetăţenii din Uniunea Europeană.
După ce presa tabloidă britanică a anunţat timp de aproape un an de zile o invazie româno-bulgară pentru prima zi a anului, subiectul a luat o turnură aparent comică. Invadatorii nu au pus piciorul pe Insulă; în schimb, reporterii şi-au concentrat atenţia asupra unei singure persoane: românul Victor Spirescu.
Cum aceste rînduri sînt scrise cu cîteva zile înainte de Anul Nou, îmi asum un pariu: invazia românilor şi a bulgarilor asupra Insulei nu va avea loc. Reporterii tabloidelor, trimişi să-şi facă revelionul pe Heathrow, în întîmpinarea „hoardelor“, se vor întoarce spre redacţii cu mîinile goale.
