Ce fac ultimii piraţi ai Mării Negre?
Titlul filmului poate fi derutant – te-ai aștepta să fie exact ceea ce de fapt nu este. Și anume un film de aventuri. Nu, nu a pus nimeni gînd rău ambarcațiunilor turistice de pe litoralul bulgăresc. Dar dacă filmului i s-ar fi spus ”Ultimii visători de la Marea Neagră” ar mai fi fost așa de interesant?
Și totuși, despre asta este vorba, iar filmul chiar merită văzut. Este povestea unui grup de bărbați și a unei singure femei care-și caută visul, izolați de lume (sau fugind de ea), undeva pe o plajă dintr-o zonă protejată de la Marea Neagră. Visul ar fi să dea de comoara îngropată în aceste locuri de un pirat adevărat: un glorios general otoman devenit tîlhar al mărilor, după o tristă poveste de dragoste cu o tînără bulgăroaică de prin părțile locului dar pe care – ghinion – avea să pună ochii însuși Sultanul.
În zilele noastre, grupul acesta pestriț, condus de Jack, un bulgar masiv, autodeclarat lider înnăscut și posesor al secretului comorii, visează să dea de aurul care le va asigura un trai lipsit de griji, aidoma cîștigătorilor tranziției. Din cînd în cînd, sparg liniștea paradisului marin dinamitînd ici și colo, pe unde bănuiesc ei că s-ar găsi comoara.
Zilele trec, anotimpurile trec. Vara, laguna, cu plaja aurie mărginită de stînci și o pădure luxuriantă, pare o adevărată insulă a piraților, un paradis tropical. Apoi culorile de sting, ramurile copacilor fac ace de gheață și primul conflict apare în tabăra piraților, atunci cînd fiecare își mărturisește dorința pentru anul viitor în jurul improvizatului brad de Crăciun. Vom vedea apoi și o ”izgonire din Paradis” a trădătorului, de fapt, a celui care se îndoiește.
Visele piraților intră însă în coliziune cu alt vis, de data aceasta încărcat cu mult mai mult pragmatism – al ”dezvoltatorului” care vrea să transforme laguna într-un sat de vacanță pentru bogați. Confilctul este însă unul de-abia simțit, părțile nici nu intră în contact, rămîn în lumile lor paralele. Mai întîi, ”dezvoltatorul” visează cu ochii deschiși din nacela unui balon, apoi amenințarea se profilează, încet, discret, prin intermediul buletinelor de știri de la radio.
Scenariul nu a cuprins o întîlnire reală a celor două lumi – doar un ultim radioreportaj ne lasă să bănuim al cui vis va avea în cele din urmă cîștig de cauză.
Pirații, ca orice pirați, sînt scumpi la vorbă. Dialogurile și monologurile sînt scurte, tăcerile sînt lungi. Natura vorbește adesea în locul oamenilor, în acest film realizat după tehnica reportajului. Un film într-un ritm lent, pe care l-ai putea urmări mai degrabă în legănarea hamacului. Merge însă și din fotoliul de la cinema.
Filmul Pirații a fost programat duminică, 11 mai 2014, la ora 19, la cinema Elvire Popesco, în cadrul Festivalului Filmului European, organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Reprezentanţa Comisiei Europene în România, sub egida EUNIC.
Cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului se desfășoară în București (9 - 15 mai) și Tîrgu-Mureș (16 - 18 mai)
