LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

● Experienţa mea de observator al vieţii pe Facebook îmi arată că, de fapt, lumea abia aşteaptă să fie ofensată. Moare să fie ofensată. Iar acolo unde nu găseşte ofensa necesară, o inventează. Mă simt ofensat, deci exist. (M. C.)

● În grădina unui bloc pe lîngă care trec în fiecare zi, şi-a făcut apariţia, în urmă cu vreo lună, un singur pantof bărbătesc, negru, scîlciat. Ieri i-a apărut şi perechea – un pantof negru, de damă, cu toc micuţ şi bordură galbenă. Dacă şi obiectele neînsufleţite îşi pot găsi jumătatea, atunci nu e totul pierdut. (C. Ş.)

● La Sibiu, strada Berii se intersectează cu strada Gimnasticii. Întîlnirile neverosimile nasc cele mai durabile prietenii. (M. M.)

● La rubrica „Matrimoniale“ a unui ziar german: „Văduvă naturală, onestă, nefumătoare își dorește un partener afectuos, de pînă în 80 de ani, cu autoturism, pentru tandrețe, iubire și divertisment. Fără aventuri.“ „Sînt «Horst văduvul», nu sînt genul «bunicuț», și caut o văduvă tandră, suplă și educată.“ „Udo, 77, văduv vital, nefumător, posesor autoturism, aș vrea să călătoresc din nou, să plec în concedii și să port conversații agreabile. Caut femeie simpatică pentru petrecerea timpului liber

Marx, despre țăranii români: „Rasă puternică, primitivă, în special în munți și în Banatul Craiovei. La fel țăranii din Transilvania. Ironici. Fizionomie meridională. Zeflemiști.“ Carevasăzică, și bășcălia s-a născut la sat. (M. P.)

Pe geamul unui chioșc cu de toate de la Casa Presei, acest anunț: „De luni, 25 iulie, este închis pe o perioadă de ………………… adică olecuță“. Poate n-ar fi rău să ne întoarcem, din cînd în cînd, la vechile unități de măsurare a timpului: țîra, olecuța, bobul zăbavă, îndeletele, puțintica răbdare. (D. S.) Cică Bucureștiul va avea patru stadioane renovate pentru Campionatul European de fotbal din 2020. Mi se pare foarte bine. Tocmai acu’ și-a găsit madam Firea să interzică evenimentele sportive pe st

Două fete, prea aranjate, într-un dialog înflăcărat pe peron, la Piața Victoriei: „Dar nemții nu erau negri!“ / „Ba erau negri, dar trăiau pe insula aia din Anglia!“. (A. D.)

• Pe un site de reparații de electrocasnice, o clauză sub lista de prețuri: „Dacă nu sînteți mulțumiți cu prețul reparației, veți fi taxați cu 30 de lei“. Cu siguranță, cînd voi primi nota de plată, voi mulțumi cu zîmbetul pe buze și lacrimi de recunoștință în ochi. (S. G.) • Într-o farmacie dintr-un mall, promisiunea unei vieți mai bune: „Eliberăm rețete“. Era și timpul, bietele rețete au suferit destul în captivitate. (D. S.)

● La Piața Sudului, pe plasele care înconjoară șantierul pentru pasaj, cîteva florărese au agățat coroane mortuare. Nu știu dacă ele au cobit, anticipînd oprirea lucrărilor, sau dacă se pregătesc să le cînte prohodul. (S. G.) ● Nu o dată i-am auzit pe chelnerii restaurantelor din România spunînd: „Îmi pare rău, limonada s-a terminat“. Storsul lămîii poate fi un efort terminator. (A. M.)

● Antrenorul Gen. Anghel „Puiu“ Iordănescu , întrebat dacă Naţionala României ar fi meritat să treacă de grupe la acest Campionat European de fotbal: „În unele momente, da; în alte momente, nu!“. (M. C.) ● Într-o seară, la un supermarket, casierița, cîntărindu-mi fructele și legumele din coș: „Lămîile astea sînt trecute“, „Alți ardei n-ați găsit?“, „Roșiile sînt moi“, iar salata „abia se ține“. Ajunsă acasă, mi-am înșirat mortăciunile pe masă. N-am putut să le spun decît: „Urîtelor!“. (S. G.)

● Într-o seară, la un supermarket, casierița, cîntărindu-mi fructele și legumele din coș: „Lămîile astea sînt trecute“, „Alți ardei n-ați găsit?“, „Roșiile sînt moi“, iar salata „abia se ține“. Ajunsă acasă, mi-am înșirat mortăciunile pe masă. N-am putut să le spun decît: „Urîtelor!“ (S. G.) ● Sub semnul unei grandomanii minuscule, în cartierul unde locuiesc s-a deschis, de curînd, „Cea mai mare pizzerie mică“. (D. S.)

● Pe una din ușile unei clinici din Leipzig scrie mare Kreißsaal, adică „sală de țipete“. Aflu că înseamnă „sală de nașteri“. Necruțătoare limbă, germana. (M. P.) ● Interjecţia „mno“ – cea mai recentă contribuţie a Ardealului la dezvoltarea limbii române. (M. C.)

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.) ● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

● Din maculatura electorală mi-am asigurat evantaie de concert pînă la viitoarele alegeri (cele mai țepene – Firea recto, Ponta verso). Nu știu însă cum am ieșit la hîrtia igienică. Aștept procentele de la reciclare. (R. M.) ● Aflu din Adevărul că la biserica Vovidenia, din Botoşani, preoţii oficiază slujbe pentru reuşita la examen. Zeci de elevi vin la aceste slujbe, uneori însoţiţi de profesorii lor. Poate că e mai simplu să te rogi decît să înveţi. Dar, pînă la urmă, cineva ar trebui să le sp

● Am constatat, ascultînd emisiunile electorale la Radio România Actualități, că mai mulți candidați la funcția de primar, din diverse localități, erau preocupați de scăderea natalității. Și își doreau ca localitățile respective să aibă, în timpul mandatului lor, o creștere demografică. Ce i-o fi apucat? Ce afacere o mai fi și asta? Oare se pot face copii pe fonduri europene? (M. V.) ● Poţi scoate stomacul, splina, unul dintre rinichi, 80% din intestine şi 75% din ficat şi omul tot mai poate tră

● Animalele de companie au evoluat, parcă, invers decît ne-am fi așteptat: descopăr cîini tot mai mici și mai tăcuți, concepuți parcă special pentru apartamentele de bloc, și pisici tot mai mari și mai fioroase – menite, probabil, să satisfacă orgoliile proprietarilor. (I. P.) ● Ce rezultă din coliziunea dintre imperialismul culinar american și conservatorismul gastronomic autohton? McMici, normal. (M. M.)

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.) ● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani,

Este duminică, ora opt dimineața, și sînt exilată în bucătărie. Proprietarul apartamentului în care locuiesc a decis să-l renoveze și a sosit dis-de-dimineață cu un zugrav. Spune că vrea „să facă frumos aicea, că de peste zece ani nu s-a dat cu vopsea“.

● Întreb și eu, ca să mă aflu-n treabă: cum poate cineva (un nene cam bătrîior și destul de șters altminteri) să poarte pe cap o șapcă verde pe care scrie „Superfund“? (D. S.) ● Dintr-o reclamă am aflat că am puterea „sa emojionez“. Habar n-am ce înseamnă, dacă e de bine sau de rău, dar m-am bucurat precum Monsieur Jourdain care a tras concluzia că face proză de cînd se știe. (S. G.)

● După ce s-a cîntat prohodul presei, vin din nou niște jurnaliști foarte tari și răstoarnă realitățile noastre colcăitoare, cu o mie de tentacule, cu susul în jos. Și fac ce n-ar fi reușit nici un tsunami. Epopeea dezinfectanților din spitale continuă în Gazeta sporturilor. O super-investigație – semnată de Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan – care te lasă cu gura căscată și cu o frică imensă în oase. (A. M. S.) ● J.K. Rowling şi-a cerut scuze, printr-o declaraţie pe contul de Twitte

Este ea construită de societate? Cum trebuie să o privim? Să o încurajăm sau, dimpotrivă, să o eliminăm din rădăcină? Concret, cum să procedeze mama Emei: să îi cumpere sau nu tabletă, pentru a fi în rînd cu copiii de la școală?

● Un cetățean vinde, pe Olx, „un buncăr subteran antiatomic de 35 mp, casă de vacanţă de 100 mp şi un teren de 4000 mp cu 140.000 de euro, la 4 kilometri de Suceava“. Nu înțeleg: dacă ai buncăr, ce-ți mai trebuie și casă de vacanță? (A. P.) ● Pe o firmă de Pompe funebre non-stop de pe drumul dinspre Craiova spre Pitești stă scris: „Mai ieftin ca la Pitești“. (I. P.)

● Am găsit-o pe net și pe asta: 15 nume de copii care vor avea noroc în dragoste. Așadar, dacă vrei ca băiatul tău să facă furori printre femei trebuie să-l cheme Ianis, Alexandru, Darius sau Robert. Și dacă îți dorești ca fata ta să se mărite bine, numește-o Maria, Afrodita sau Cristina. Adaug și trei nume de copii cu posibil noroc la bani: Ministru, Mercedesa, Lovența. (A. P.) ● Chargoggagoggmanchauggagoggchaubunagungamaugg (sper că n-am uitat vreun „g“) este cel mai lung nume de localitate di

● O cofetărie arăbească, pe bulevardul Magheru din Capitală, le oferă creștinilor care postesc zilele astea baclava de post. Dacă era un banc, proprietarul ar fi fost evreu. (S. G.) ● Un prieten mi-a recomandat un cabinet stomatologic numit Shark Dental. Pe net am citit păreri pozitive despre medicii de acolo, dar ținînd cont că rechinii pierd cam un dinte pe săptămînă, parcă nu prea aș vrea să fiu în locul pacienților dumnealor. (C. Ș.)

● Sloganul unui candidat la Primăria sectorului 4 spune, scurt și cuprinzător: „Băluță în acțiune“. Bravos, națiune!  (D. S.) ● De aproape o lună, pe ușa blocului unde locuiesc există un afiș. De la săptămînă la săptămînă i se adaugă cîteva modificări: în prima săptămînă se convoca Asociația de Proprietari pentru discuții privind consolidarea blocului. În a doua, întîlnirea se reconvoca. În a treia, se re-reconvoca. În a patra, se re-re-reconvoca. Implicarea proprietarilor rămîne, după o lună, t

● Cei de la Funky Citizens au descoperit că Primăria sectorului 4 vrea să ridice Memorialul Colectiv (o placă înconjurată de copăcei pentru care nu există aviz) în Parcul Lumea Copiilor, pentru suma de aproape 80.000 de euro, fără licitație, încredinţînd lucrarea direct către Euroconstruct Group, o firmă cu o cifră de afaceri de 7000 de lei și avînd un singur angajat. Firma asta fantomă a fost fondată de candidatul UNPR la Primăria Oltenița, Aurel Bira. (M. C.) ● O reclamă la Military Shop excla

● În momentele imediat următoare atentatelor de la Bruxelles, întrebarea  principală, repetată obsesiv, pe care am auzit-o pusă de jurnaliştii de la o televiziune de ştiri era: „Cum de a fost posibil?“. Cîteva zile mai tîrziu, o reporteriţă de la aceeaşi televiziune îi întreba pe şoferii unor TIR-uri blocaţi în zăpadă pe la Predeal: „Aţi mai văzut vreodată atîta zăpadă în luna martie?“. Dintotdeauna m-au fascinat jurnaliştii care par a se fi născut ieri. (A. M.) ● E haios cum ajung numele unor o

● „Poţi să alegi între 359 de puicuţe!“, mă ademeneşte un e-mail din partea unui site deocheat. Nu mă las păcălit; fiind un număr prim, 359 e foarte greu de gestionat. Şi cînd te gîndeşti că unii se aruncă în aer pentru numai 72 de fecioare… (M. P.) ● O femeie din Brașov a crezut că fiul ei i-a trimis, cadou de 8 Martie, o trupă de stripperi. Stripperii erau, de fapt, polițiști mascați ai DIICOT, fiul era suspectat de trafic cu droguri, iar vizita era o percheziție. Doar fantezia a rămas fantezi

● Pe șantierul lucrărilor care nu se mai termină de la Piața Sudului, un muncitor raporta, probabil șefului, prin telefon: „Eu sînt vizavi de pastramă“ (sau Pastramă?). O fi de bine, o fi de rău? N-o fi nicicum? (D. S.) ● Titlu în Jurnalul național, ediția online: „Evaluare NAŢIONALĂ 2016. Rezultate DEZASTROASE la simularea la matematică“. Nț, nț, nț. Și cînd te gîndești că unii dintre elevii cu rezultate dezastruoase ajung să lucreze în presă… (M. V.)

● La doi pași de mine s-a deschis o farmacie „Materna“, cu sloganul „Te reparăm noi!“. Ți-ai putea imagina că maternitatea e o instituție cel puțin primejdioasă. (M. P.) ● Un prieten primeşte într-o dimineaţă un SMS disperat de la colegul său de apartament: „Cred că am fost jefuiţi, dar au luat doar espressorul.“ Cu siguranţă a fost un hoţ tare somnoros. (C. Ş.)

● Guvernul a înfiinţat „Comisia de tăiat hîrtii“. De fapt, e vorba de o platformă online pe care adună propuneri pentru debirocratizare. Principiul e simplu: dacă statul are deja un document despre un cetățean, firmă, contribuabil etc., de ce să-l mai ceară o dată? De ce atîtea ștampile și semnături? De ce atîtea copii inutile? Tehnocraţi antibirocraţi. (M. M.) ● Cîntăreţul Sting a decis, împreună cu soţia lui, să se mute într-o casă mai mică. Aşa că a vîndut la licitaţie tot felul de lucruri ca

● Aproape toate magazinele de pe Bulevardul Magheru sînt închise. Au lăsat cîte un anunț în geam cum că se mută. În mall-uri sau la alte adrese. După ce am numărat vreo zece, m-am gîndit că poate ar fi timpul să mutăm cu totul centrul în alt oraș, că prea arată deprimant. (A. M. S.) ● Un afiș, lipit pe ușa blocului: „Gratuit, pentru sprijinul asociațiilor de proprietari: Fundația «Din suflet pentru suflet» oferă servicii de dezinsecție și deratizare.“ (S. G.)

● Washington Post și veștile lui bune: „O soție apare la propria înmormîntare, îngrozindu-și soțul, care plătise pe cineva s-o ucidă“. (L. V.) ● Direcţia Generală de Taxe şi Impozite Locale îmi trimite, împreună cu înştiinţarea de plată a impozitului pe casă, şi un calendar pe anul în curs. Viaţa e, brusc, mai colorată. O să-mi amintesc, pînă la sfîrşitul lui 2016, că am dat bani din care Primăria a cumpărat panseluţe scumpe. (M. M.)

● Vă puteți imagina un alcool care să nu producă mahmureală? Chiar dacă pare greu de crezut că ar putea exista, Coreea de Nord susține că l-a inventat și că e făcut pe bază de ginseng. Lichiorul Koryo pare băutura-minune făcută pentru a avea cetățeni cît mai fericiți. (A. M. S.) ● Ce poţi auzi pe stradă cînd treci pe lîngă anumiţi oameni: „Simt energia cum curge şi fiecare mușchi cum vibrează“, spunea o doamnă subţire, în negru, pe Dorobanţi. (I. P.)

● Titlu de pe Mediafax: „La mulți ani, FLORIN PIERSIC! Interviu în EXCLUSIVITATE. «Eu sînt unul dintre cei care trimit bani colegilor mei care n-au decît posibilităţi nule»“. (L. V.) ● Am aflat de curînd că numele orașului Băicoi are o origine destul de comună. Nu provine de la ceea ce credeți voi, ci a derivat de la Baiu (un cioban care a coborît din Munții Baiului, apoi s-a stabilit aici) și de la turcescul koy, care înseamnă sat. Așadar, satul lui Baiu. Acestea fiind spuse, urmează să mai lăm

● Se spune despre unii bani că sînt murdari, dar cît de murdari să fie? Zilele trecute am văzut o femeie spălînd un bancomat. (D. S.) ● Stăteam într-o cafenea. Trece un domn prin fața geamului. Mă salută și-mi face cu mîna. „Cine e?“, mă întreabă prietena cu care eram. Îi răspund: „Poștașul“. Ea izbucnește în rîs, iar eu îmi dau seama, a mia oară, că sînt genul care dezvoltă relații de durată. (A. M. S.)

● Cercetătorii britanici au demonstrat, de data aceasta, că bărbații care ascultă heavy metal sînt mai puțin dispuși să-și înșele soțiile decît cei care nu tolerează acest gen de muzică. Cercetătorii români ar trebui să aplice acest studiu pe bărbații care ascultă manele. (A. P.) ● Ca și oamenii, pantalonii au viața lor, se nasc și cresc. Din prunci se transformă în copii, copiii trec prin diverse faze pantalonice (de la pantalonii de grădiniță la pantalonii elevi), apoi vine tinerețea, cu ale e

● Am cumpărat un covoraș de baie dintr-un magazin de haine și decorațiuni interioare. La casă, după ce am plătit, casierița mi-a urat să-l port fericită. I-am mulțumit pentru idee. (S. G.)

● Luat de valul vorbelor, la TV, un poliţist le recomanda conducătorilor auto să fie prudenţi în perioada pregătirilor pentru „serbările sfîrşitului noului an“. (D. S.)     ● O posibilă etimologie a formulei de salut la despărțire „Pa!“, de origine austriacă, folosită în mai toate țările fostului Imperiu Austro-Ungar (România, Ucraina, Ungaria etc.): Bussi auf Bauchnabel / (te) pup pe buric, mai pe scurt, Bu Ba, de unde Pa Pa sau Pa. (M. P.)

● Între Piața Unirii și Universitate, unei doamne îi sună telefonul. Răspunde: „Săru’ mîna, părinte, sînt în metrou, vă sun eu cînd ies de-aici. Săru’ mîna!“. Uneori, căile Domnului sînt telefonice. (D. S.)   ● Cînd nu închizi telefonul la timp, ai nesperata şansă să îl auzi pe instalator cum îi spune soţiei: „E o cucoană care m-a sunat şi ieri, cică are o ţeavă spartă în baie, da’ i-am zis că nu pot să viu, că-s ocupat. Şi uite că n-am scăpat, mă tot sună, ce să fac, tre’ să mă duc acum…“ (

Ajunşi în pragul campaniei „Un Moş al Tuturor“, ne-am transformat în „spiriduşi ai Moşului“ şi ne pregăteam să facem lucrurile ca de obicei: simplu, controlat, în siguranţă.

● În înțelepciunea lor, legiuitorii au decis cîți cîini trebuie să păzească o turmă: trei la munte, doi la ­deal și unul la cîmpie. Locuiesc la cîmpie și am un cîine. Aștept turma. (M. V.) ● Două titluri pe care întîmplarea (sau cine știe ce altceva) le-a așezat alături în vitrina unei librării: Biblia pierdută și Pisica pierdută. (D. S.)

● Începînd cu 1 decembrie, s-a dat startul invaziei de moși – moșul care bea bere, moșul care savurează o cafea, moșul care mănîncă ciocolată, moșul căruia îi place pateul de ficat, moșul arhaic și moșul tehnologizat, moșul vorbăreț, moșul tăcut. Mă tot întreb: dintre atîția moși, cum îl vor recunoaște copiii pe cel adevărat? (A. P.) ● „Germanii au crezut dintotdeauna că perfecţiunea constă în simplitate. Ca şi Universul, berea poate fi creată folosind doar patru elemente: apă, malţ, hamei şi dr

● În vremuri tulburi, sloganul Editurii Militare de la Tîrgul de Carte Gaudeamus a părut liniștitor: „Înarmați-vă cu cărți!“. (A. P.) ● A apărut metoda de augmentare a buzelor acasă, folosind un căpăcel pentru vacuum, miere și scorțișoară. La TV, o domnișoară zglobie încuraja metoda, spunînd că musafirii nu se vor mai uita la sărmăluțele din farfurie, ci la sărmăluțele de pe față. Există oare persoane care ar dori ca invitații să se holbeze la sărmăluțele de pe fața lor? (S. G.)